Ma gandeam de dimineata, atunci cand eram in starea mea de agonie intre vis si realitate la anumite detalii din viata ce par acum atat de indepartate de prezent, desi adevarul este ca nici un an nu a trecut de atunci.
Poate ca ar trebui sa nici nu ma obosesc sa reflectez asupra acestor intamplari, insa viata-i dulce-amaruie si niciodata nu stii cand urmeaza randul tau sa ai parte de o deceptie.
Parerile sunt impartite, insa realitatea pe care am vazut-o cu ochii mei ma infioara teribil de mult. Astfel de lucruri ma fac sa intaresc "paza de protectie" a sufletului ... nu vreau ca cele 4-5 persoane cu care ma inteleg bine si pe care le consider "Prietenii mei" sa ma paraseasca fara drept de apel ... sa rupem legaturile si sa ramanem ca niste necunoscuti.
Bat cu pumnul in masa si spun PREITENIA EXISTA, am simtit-o de atatea ori si inca dainuieste in jurul meu.
Daca pana acum spuneam ca multi dintre oameni sunt pe interes, parerea mea ramane la fel si in prezent, insa acum stiu ca interesul poate sa fie comun sau partial comun.
Avem nevoie de un suflet cu care sa ne petrecem timpul liber, sa vorbim, sa ne intelegem, sa ne povestim pasiunile, sa cerem pareri si sa ascultam povestile sale de viata, caci vom avea de spicuit din fiecare cate un inteles ascuns.
Da, si eu sunt pe interes. Imi caut oameni in preajma mea cu care sa ma inteleg, care sa ma faca sa rad, sa simt sentimentul acesta de prietenie, sa imi dea voie sa ii ajut cu o parere personala, sa nu le fie rusine cu mine si sa ma considere si pe mine o persoana demna de ei.
Pietenii mei sunt putini, dar pentru mine sunt cei mai speciali si sumt mandra ca i-am cunoscut.
Sper ca macar o persoana in lumea asta sa ma considere si pe mine prietena.
Am descoperit multe "legaturi bolnavicioase" din trecut ... insa acum imi provoaca doar un zambet sec, nimic mai mult. Imi este simplu sa spun ca "lasa, totul a trecut".
Imi amintesc cat de plangacioasa devenisem din cauza acestor rautati ale oamenilor pe care eu ii respectam si tindeam sa cred ca sunt prietenii mei.
Sita a cernut din ei - astfel acum am ramas doar cu cei care au putut sa demonstreze adevarata prietenie.
Recunosc, pentru pierderea anumitor persoane mi-a parut rau ... sunt sigura ca macar o persoana in cauza stie aceste lucruri, insa nu aveam cum sa lupt cu morile de vant si sa o aduc la realitate, nu imi apartine aceasta decizie. Acum usa nu mai este deschisa, am preferat sa o inchid de curand ... consider ca timp a fost suficient pentru intoarcere.
Poate ca ar trebui sa nici nu ma obosesc sa reflectez asupra acestor intamplari, insa viata-i dulce-amaruie si niciodata nu stii cand urmeaza randul tau sa ai parte de o deceptie.
Parerile sunt impartite, insa realitatea pe care am vazut-o cu ochii mei ma infioara teribil de mult. Astfel de lucruri ma fac sa intaresc "paza de protectie" a sufletului ... nu vreau ca cele 4-5 persoane cu care ma inteleg bine si pe care le consider "Prietenii mei" sa ma paraseasca fara drept de apel ... sa rupem legaturile si sa ramanem ca niste necunoscuti.
Bat cu pumnul in masa si spun PREITENIA EXISTA, am simtit-o de atatea ori si inca dainuieste in jurul meu.
Daca pana acum spuneam ca multi dintre oameni sunt pe interes, parerea mea ramane la fel si in prezent, insa acum stiu ca interesul poate sa fie comun sau partial comun.
Avem nevoie de un suflet cu care sa ne petrecem timpul liber, sa vorbim, sa ne intelegem, sa ne povestim pasiunile, sa cerem pareri si sa ascultam povestile sale de viata, caci vom avea de spicuit din fiecare cate un inteles ascuns.
Da, si eu sunt pe interes. Imi caut oameni in preajma mea cu care sa ma inteleg, care sa ma faca sa rad, sa simt sentimentul acesta de prietenie, sa imi dea voie sa ii ajut cu o parere personala, sa nu le fie rusine cu mine si sa ma considere si pe mine o persoana demna de ei.
Pietenii mei sunt putini, dar pentru mine sunt cei mai speciali si sumt mandra ca i-am cunoscut.
Sper ca macar o persoana in lumea asta sa ma considere si pe mine prietena.
Am descoperit multe "legaturi bolnavicioase" din trecut ... insa acum imi provoaca doar un zambet sec, nimic mai mult. Imi este simplu sa spun ca "lasa, totul a trecut".
Imi amintesc cat de plangacioasa devenisem din cauza acestor rautati ale oamenilor pe care eu ii respectam si tindeam sa cred ca sunt prietenii mei.
Sita a cernut din ei - astfel acum am ramas doar cu cei care au putut sa demonstreze adevarata prietenie.
Recunosc, pentru pierderea anumitor persoane mi-a parut rau ... sunt sigura ca macar o persoana in cauza stie aceste lucruri, insa nu aveam cum sa lupt cu morile de vant si sa o aduc la realitate, nu imi apartine aceasta decizie. Acum usa nu mai este deschisa, am preferat sa o inchid de curand ... consider ca timp a fost suficient pentru intoarcere.
timpul le vindeca pe toate...am avut si eu parte de "prietenii" false, bazate doar pe interese... daca stau sa-mi amintesc de acele momente, nu simt nimic, sunt rece, distant, si asta poate din cauza ca m-am simtit ranit/tradat atunci... prieteniile care intradevar exista sunt putine, dar dureaza!
RăspundețiȘtergereCate-o data ma indoiesc si eu de aceste sentimente... insa spicuiesc putere sa cred in existenta lor atunci cand citesc de la diversi oameni despre reusitele lor in ceea ce priveste prietenia.
RăspundețiȘtergereAm pierdut trenul prieteniei din copilarie, acum m-am agatat de un tren al prieteniei adolescentine.