Povestea unui suflet

Sunt fericita. Poate ca va intrebati care este motivul pentru care sustin asta cu tarie ... ei bine, nici eu nu stiu cu exactitate si nici nu ma chinui sa cercetez. Ma bucur doar ca sunt fericita si las sa se vada asta din exterior. Stiu ca nimeni si nimic nu poate sa imi schimbe dispozitia. Zambesc copilareste, ochii imi sunt sclipitori si radiaza sufletul de bucurie; Chiar daca nu ma pricep eu la dans, in aceste momente parca m-as zbengui putin prin iarba proaspat taiata...cu parfumul ei inconfundabil sau poate as incerca prin nisip, sa las firicele de nisip sa imi cuprinda degetele zambitoare si sa simt ca toata lumea-i a mea. Dimineata a inceput cu forte proaspete. Am dormit ca un bebelus, am visat multe lucruri ciudate in ultima perioada, insa am pus toate acestea pe baza stresului interior. Inima mea bate cu putere. Stiu ca dragostea nu tine doar 3 ani, ci o sa dureze atat de mult pe cat reusim amandoi sa o mentinem; De ce am spus asta? Pentru ca fericirea pentru mine este de cel...

Am deschis usa sifonierului, prima pereche de blugi care mi-a facut cu ochiul a fost desemnata castigatoare pentru a merge alaturi de mine la plimbare ... cat despre alegerea celorlalte detalii totul a fost la fel de simplu, vazut, placut, imbracat, gata de plecat. Chiar daca vantul bate putin mai tare, nu o sa ma opreasca sa ma plimb nestingherita. Saptamana aceasta am cautat cu disperare o iesire la apus de soare. Simteam ca numai asa pot sa imi reglez bateriile. Am avut o perioada mai putin energica si asta m-a facut sa imi ies din ritm. Nu vreau sa ma vait de febra musculara pe care am capatat-o zilele acestea ... stiu ca o sa scap de ea, doar facand alte exercitii si multa miscare. Bine, recunosc ... un masaj ar fi bun'venit. Am inchis ochii, am strans din buze si am trecut cu vederea peste tot. De astazi sunt pe drumul cel bun. Simt asta! Gata nu mai stau de vorba, trebuie sa plec ... acum pana nu ma razgandesc.

Play: Westlife - Soledad Nu imi place faptul ca in ultima perioada deschid blog-ul si imi vars naduful aici ... am impresia ca oamenii ma vor crede o persoana trista, melancolica si mereu ganditoare la nemurirea sufletului ... cel putin asta ar putea sa inteleaga din ultimele postari. Dar realitatea este cu totul diferita, cel putin mie asa imi place sa cred. Eu ma consider o persoana vesela, iubitoare, jucausa, zambitoare si mereu agitata. Adevarul este ca atunci cand apare o problema in viata mea, parca ceva o intensifica si ma preseaza tocmai in clipele in care imi doresc sa imi astern gandurile in pagina. Ceva similar s-a intamplat si astazi, insa nu o sa intru in detalii ... mi-am dat seama ca nu mai are rost sa vars lacrimi, sa indosariez cuvinte ucigatoare si sa imi scriu durerea. Este deja un caz pierdut si nu o sa ii dau satisfactie sa ma darame. Trebuie sa lupt cu trairile mele interioare sa nu le dau voie sa arate tuturor ce om slab sunt cand ma ating acolo unde ma doare ce...

Am o stare de nestare. In ultima perioada nu pot sa spun sa sunt trista sau suparata, doar ca nu imi gasesc locul nicaieri ... ma plimb pe strazi cunoscute si parca au ceva ce ma alunga de acolo. Stau si privesc cerul si imi dau seama ca imi lipseste ceva. Ma intind comod pe canapea si realizez ca am multe lucruri de facut si nici un chef. Incerc sa ma regasesc, sa ma adun de pretutindeni si sa revin la normal. Ma cufund in carti, in povesti nemuritoare si las timpul sa ma vindece de rani. Vreau sa ma ridic, dar astazi nu am forta necesara. Un zambet imi este indeajuns pentru a ma face sa radiez si sa renunt la cenusa de pe suflet. Ascult: I-94 -Losing You I-94 - I Will Sam Tsui - Don't Want An Ending

Astazi am cautat o melodie care sa imi reprezinte starea de spirit. Imi doream sa vorbeasca ea in numele meu, , insa nu am gasit nimic care sa ma multumeasca pe deplin . Se pare ca am gasit-o: Brooke Fraser - Waste Another Day ; M-a cuprins o stare de melancolie, nu am chef sa fac nimic ce ar putea sa ma scoate din starea aceasta, ma complac in sentimente dubioase si privesc in gol. A mai trecut o zi in care am iubit in secret, am zambit in gand si am facut lucruri doar ca sa treaca timpul. Vreau o zi in care sa privesc norii, sa cuprind in brate un om drag, sa visez, sa rad copilareste, sa ma dau in leagan, sa mananc acadele si inghetata. Vreau sa dispara tot stresul cotidian; Poate suna bizar spus prin atingerea tastelor de catre mine. Multi ar spune ca sunt in "vacanta" acum si ca ma pot bucura de toate aceste dorinte copilaresti, insa asa cum spuneam si zilele trecute ... niciodata nu ai de unde sa stii ce se petrece in spatele usilor inchise.

Nu stiu daca este un lucru pe care l-au stabilit cercetatorii in decursul multor ani, insa stiu ca este un fel de lege nescrisa ... caci majoritatea celor pe care ii cunosc si detesta un anumit viciu din cauza persoanelor din jur, au reusit sa stea departe fara a urma exemplul prost. Imi place sa vad oameni care au limita atunci cand vine vorba despre vicii. Nu pot sa le interzic aceste placeri, insa mi-ar placea sa le consume cu cap (daca pot sa spun asa) ; Cunosc persoane care sunt capabile sa spuna "STOP" atunci cand isi dau seama ca situatia incepe sa se ameteasca, sunt constienti de faptul starea lor nu aduce un beneficiu celor din jur ... si cel mai important, nici macar lor ... caci am citit si vazut multe cazuri in care durerile de dupa o "seara fara limite" sunt ingrozitoare. Nu pot sa vorbesc din experienta mea ... caci mereu m-am limitat la un pahar de sampanie cel mult. Poate intr-un viitor o sa fac nebunia sa beau un pahar-doua de vin rosu alaturi de ma...

Niciodata nu ai de unde sa stii ce se poate ascunde in spatele unui zambet larg deschis. Povestile de viata stau ascunse bine in sufletele oamenilor pe care crezi ca ii cunosti indeajuns de bine, insa realitatea ne surprinde atunci cand nu ne astepam. Chiar daca te astepti ca ceva se intampla in spatele usilor inchise ... parca tot este impactul mult prea mare cand asculti cuvintele spuse se persoana in cauza. Nu vreau sa intru in detalii, cel putin nu acum. situatia la cald ma sperie si imi dau seama ca sunt situatii cu mult mai grave fata de ceea ce banuiam eu initial. Musai trebuie sa apreciez situatia pe care o am si oamenii de langa mine, chiar si atunci cand mi se pare ca sunt nedrepti cu mine ... se pare ca realitatea ne dezgoleste caractere mult mai groaznice. "Viata e frumoasa pana cand se dovedeste ca nu este;" Initial am vrut sa vorbesc despre un alt subiect, insa aceasta intamplare mi-a acaparat o parte din sentimente. ... empatica si ingandurata...

Povesteam eu cu foc acum cateva saptamani despre "vara copilariei" - si spuneam ce dor imi este sa simt diminetile racoroase si serile in care pilota ma imbratisa cu drag; Voila, se pare ca temperatura dupa care tanjam a sosit pe meleaguri Romanesti. Imi vine sa topai de bucurie ... am nenumarate motive si nu stiu cu care sa incep, cu siguranta cel mai insemnat a fost intalnirea de la ora pranzului. Am simtit cum niste aripi de inger mi se desfaceau incet ... a trebuit doar sa dau putin din maini pentru a ajunge in cateva clipe la locul dorit. Zambetul mi-a acaparat intreg chipul, iar lacrimile incepeau sa curga de bucurie. Am imbratisat puternic, parca restituiam imbratisarea pe care am primit-o saptamana trecuta. Totul parea ca intr-un vis frumos, poate ca trebuia sa ma ciupeasca cineva - am inteles ca aceasta tehnica dovedeste ca viata este chiar reala si ca intamplarile nu fac parte dintr-un vis minunat. Povestea poate sa continue la nesfarsit, caci astazi am fost fermeca...

Privesc, zambesc, citesc, tastez, creez, iubesc, intuiesc si planuiesc. Timpul trece asa cum il las eu sa o faca. Daca nu ii dau importanta s-ar putea sa dispara fulgerator si inutil ... in schimb eu vreu sa ii dau sens si sa il fac sa decurga cu folos; Mi-am propus sa ma ocup mai mult de lectura, parca zilele ce au trecut m-au tinut departe de aceasta bucurie a sufletului. Imi doresc sa revin cu picioarele pe Pamant, trebuie sa recunosc ca nu ma simt chiar confortabil cu noul sentiment care mi-a pastruns in suflet. Ma face sa devin enervant de stresanta si ma doare cel mai tare ca nu imi dau seama cum sa opresc aceste lucruri. Pauza de mine!

In ultima perioada m-am simtit ca un copil neajutorat care cauta rspunsul in bratele unui om mai mare; Mi-am prins parul in doua codite lungi si impletite, am trecut pe la magazin si mi-am luat o delicioasa acadea colorata si dus in parc parc ... am vrut sa privesc copii ce alergat si tipau zgomotos. Ma incanta amintirea copilariei, momentele in care nu ma gandeam cu naduf la ziua ce urma sa vina, ci mereu o asteptam sa vina cu drag. Oftez adanc, privesc in urma si nu imi dau seama cum am acumulat aceste lacune ... as vrea sa pot sa o iau de la inceput. Vreau sa capat un curaj la care acum doar visez, vreau sa invat lucruri de care pana acum am fugit, vreau sa ma schimb in bine, vreau sa zambesc mai mult, vreau sa iubesc la fel, vreau sa fiu mandra de mine si de realizarile mele... vreau sa nu ii dezamagesc pe cei dragi. Vreau sa primesc o mana de ajutor de la o persoana straina, sa simt ca miracolele se infaptuiesc atunci cand ai cea mai mare nevoie de ele ... sa fie mana care sa imi ...

Nu vreau sa imi tai entuziasmul de pe chip, caci inima o sa isi dea seama de acest lucru si o sa ma taxeze scump. Stiu ca pot sa mai astept putin, sunt puternica atunci cand imi impun ... trebuie sa trec peste acest test cu inima batand alert, poate ca acesta este doar inceputul dintr-un sir lung de intamplari similare. Nu trebuie sa fac un mare caz din acest lucru. Conteaza foarte mult ce simti in astfel de momente ... eu cred ca sunt ochi care nu se vad si nici nu se uita. Am iubit, iubesc si voi iubi atat timp cat inima o sa simta atractia aceasta placuta. I've Been Thinking About You And I Love You!

Imi place sa zapez printre bloguri si sa citesc franturi de ganduri si sclipiri de moment ... astazi mi-a atras atentia postarea lui Cabral - Ia-ma asa cum sunt. Chiar de curand vorbeam cu o prietena despre acest aspect, caci inevitabil ne schimbam intr-un timp relativ scurt, uneori nu ne dam seama de aceste modificari si nu putem sa intelegem ce se petrece cu cei din jurul nostru, de ce se indeparteaza de noi? Raspunsul poate sa fie mai simplu decat ti-ai imagina: viitorul nu mai coincide si drumurile nu se mai intersecteaza. Cel mai des au tendinta sa se schimbe cei implicati intr-o relatie. Poate pentru ca la inceput fac tot posibilul sa para mai mult decat sunt si cu timpul ajung la ceea ce sunt ei defapt. Sau...din motive necunoscute se modeleaza dupa partener si se trezesc intr-o zi ca nu le mai place de cum sunt ei in prezent. Nu stiu, eu personal consider ca m-am schimbat doar fata de oamenii care meritau sa le arat si spatele. In relatie am ramas mereu neschimbata, daca am in...

Sunt cuvinte care raman inchise in spatele tacerilor, asa cum sunt taceri care ne apara de forta trairilor, sunt vorbe care devin masti ale gandurilor si sunt sentimente care se astern in rostiri ilizibile, (…) sunt spatii rezervate ce raman mereu nescrise , asa cum sunt povesti care se povestesc in timp ce le traiesti. Sunt atatea deslusiri si-atatea raman nedeslusite…Iar noi de ce le-am deslusi?!…caci vor rasari mereu, orice am face, taceri care ascund comoara din cuvinte, trairi baricadate-n necuvant… Fara putinta de a ne exprima , fiecare din noi am ramane un taram minunat pe care nimeni nu il va descoperi niciodata… Fara dorinta de a ne exprima , semanam cu o fereastra ce se deschide spre niciunde, cu o usa aurita dar ferecata cu un lacat ruginit, cu un pom ce nu-si da nimanui rodul, cu o muzica vindecatoare asternuta doar in partituri… Fara curajul de a ne exprima , putem deveni teritorii cu harti eronate, masti stilizat sau grosier desenate pe chip , care apoi sunt pe suflet pur...

Hope Dunne este unul dintre cei mai buni fotografi ai lumii. După o tinereţe tumultuoasă, în care a cunoscut bucuria căsătoriei, dar şi disperarea şi pierderea, şi-a găsit în sfârşit liniştea în spatele lentilei aparatului de fotografiat. Mulţumită de viaţa pe care o duce în apartamentul său şic din Soho, Hope nu-şi doreşte nimic mai mult. Dar totul se schimbă în clipa în care zboară la Londra, de Crăciun, pentru a-l fotografia pe unul dintre cei mai celebri scriitori din lume. Finn O'Neill este un tip cald şi plin de farmec, se bucură de un succes uriaş şi este atras de Hope cum nu a mai fost vreodată de cineva. Fascinată de prezenţa irezistibilă a romancierului, Hope ajunge în castelul strămoşilor lui din Irlanda, unde atenţia lui Finn se transformă în obsesie. Tot acolo, ea îi descoperă rând pe rând minciunile şi trebuie să accepte în cele din urmă că a căzut pradă unui sociopat. Fiecare dintre ei are o istorie emoţională tulburătoare, iar tema femeii prizoniere co...

Vieţile a două femei extraordinare – o scriitoare care lucrează în mediul universitar modern şi o tânără indiană – se împletesc într-o călătorie de neuitat în secolul al XVIII-lea, într-o tulburătoare poveste despre dragoste, curaj şi familie. „Într-o zi” este expresia obişnuită a lui Brigitte Nicholson. Într-o zi, ea şi bărbatul pe care îl iubeşte, Ted, îşi vor clarifica relaţia. Într-o zi, va avea copii. Într-o zi, va termina de scris cartea la care lucrează de ani buni. Într-o zi, va face toate acele lucruri… Dar, brusc, evenimente dintre cele mai neaşteptate îi schimbă complet viaţa şi o obligă să-şi analizeze alegerile făcute până atunci. Hotărâtă să pornească pe un alt drum, Brigitte acceptă să-şi ajute mama în cercetarea pe care aceasta o întreprinde asupra genealogiei familiei – şi face o descoperire care o duce înapoi în timp, în vremea aristocraţiei franceze. Cum a ajuns oare stră-stră-stră-bunica ei Wachiwi, o indiană sioux, să călătorească din Lumea Nouă la curtea franceză...

Dimineata a anuntat o zi placuta. Soarele a intarziat la vesnica lui intalnire cu Planeta Pamant...iar intr-un tarziu cand si-a facut aparitia era prea obosit sa ne mai imbratiseze cu nemasurabila lui caldura. Duminica fiind parca ceva ma indemna sa ies prin oras, sa ma bucur de vremea placuta, oamenii energici din parc, de haine pentru "vara copilariei" - atunci cand caldura era suportabila mai usor. Zis si facut, am sunat-o pe F.D si am stabilit o intalnire . Ce sentimente placute m-au cuprins. Pentru moment uitasem de griji. Conversatia completa armonia vremii... insa ... starea de bucurie si vremea placuta nu au durat mult timp, caci cerul s-a intunecat brusc, vantul a inceput sa bata cu putere, praful de pe strazi se ridica val-vartej ... masinile goneau grabite, pasarile se strangeau in stoluri mari si scoteau sunete ciudate care te faceau sa te simti ca intr-un film de groaza. O stare de panica incepea usor sa imi acapareze corpul... mergeam grabite catre casa cand o ...

Aseara dupa mult timp m-am lasat cuprinsa in bratele lui Mos Ene la o ora mai rezonabila, am adormit cu gandul la fraza care m-a facut sa ma simt in al noua'lea cer. Dar dupa nici o ora am fost trezita de adierea vantului care se resimtea cu usurinta pe fereastra geamului meu. M-am bucurat de acele momente. Niciodata nu stii cat de indepartate pot sa fie astfel de fenomene. Ziua a inceput intunecata si sumbra, insa cu trecerea timpului parca s-a luminat si mi-a smuls un zambet de pe chip. Ma gandesc cu nadejde la viitor. Chiar daca nu tine totul de puterile personale, vreau sa cred ca optimismul si perseverenta vor deschide usi nebanuite. Nu vreau sa ma plafonez sau sa ma lamentez. Daca altii au putut, eu de ce sa nu pot? Suntem oameni, suntem egali! Experienta isi spune cuvantul in anumite privinte, insa nimeni nu s-a nascut invatat si daca ei nu ne dau posibilitatea sa capatam experienta, nu avem cum sa inaintam in profesie. O usa ... un geam sau poate doar o crapatura de perete ...

Viata reuseste sa ne urce pe culmi inalte si in secunda imediat urmatoare sa ne arunce in prapastia ce pare sa fie fara scapare. In astfel de momente parca nu mai suntem rationali, generalizam aiurea si ne facem o multitudine de ganduri; Constransa de situatie, zilele ce tocmai au trecut m-au facut sa ma simt neputincioasa si stoarsa de sentimente. O raza de noutate a intervenit in viata mea si atunci mi-am dat seama ca oricat de mare este discomfortul meu din prezent, am multe lucruri de care sa ma bucur, la care sa ma gandesc si oameni pe care sa ii iubesc cu drag. Viata este plina de necunoscut. In clipa aceasta poti sa te simti singur si trist ... iar in minutul urmator sa iti aduca zambetul pe buze si sa simti ca iubesti din tot sufletul. Chiar daca inima iti spune necontetit ca bate, uneori vrei sa te convingi singur ca este adevarat tot ce simti. Zilele acestea am vorbit despre sentimente, iubire, suflet si EL ... toate acestea pentru ca imi este dor, il iubesc asa cum nu am cre...

Nu sunt in apele mele ... poate doar atunci cand o sa imi cumpar un ocean o sa pot spune cu zambetul pe buze ca ma scald in ape cunoscute. Pana o sa reusesc sa strang banutii necesari, trebuie sa ma obisnuiesc cu insomniile, starile de agitatie, lacrimile ce vor sa bata la usa, starea de dor si momentele de melancolie. As vrea sa ma ridic din starea pe care o am, sa ma sterg de praf si sa incep o viata noua. Pana acum nu a fost asa cum mi-am imaginat, de aceea am incetat sa imi mai fac iluzii si planuri ... las viata sa ma loveasca atat de tare pe care doreste. O sa ma intaresc interior. Intr-o zi o sa povestesc despre toate acestea cu zambetul pe buze. Trebuie doar sa mai cresc, sa imi indeplinesc niste dorinte si totul o sa fie bine. Planuri? Nici macar pentru ziua ce urmeaza sa soseasca cu pasi repezi. Dorinte? Da, pe acestea le pastrez intr-o cutie cu lacat...am nevoie de cineva pentru a le realiza. Regrete? Nu, nu le voi spune asa ... ci doar dorinte neimplinite. Idealuri? Da, o s...

Sunt anumite zile cand simt cum pic intr-o stare de melancolie. Simptomele sunt mereu la fel : imi pierd cheful de viata, zambetul ... plang usor si visez din orice. In momente de acest fel ... daca nu pot sa am pe nimeni drag langa mine, nu-mi ramane decat sa imi amintesc de clipele frumoase, de imbratisarile puternice, zambetul bland si privirea verde. Stiu ca mereu in inima mea este prezent si are grija de mine chiar si atunci cand este departe. Pun punct. Sunt mult prea pierduta in sentimentele mele si nu vreau sa spun mai mult decat este nevoie.

Povestea incepe atunci cand ma aflam in mijlocul de transport in comun, caci am vazut o femeie care citea o revista. Am zambit in sinea mea observand ca este revista la care scriu si eu cu regularitate. Stiu ca nu este frumos ceea ce am facut, insa nu am putut sa ma abtin ... vroiam sa vad cum reactioneaza atunci cand vede articolele mele, asa ca am privit-o in mod discret dar indelung. Mi-a placut sa vad ca s-a oprit din rasfoit si a citit. Mi-am dat seama ca a fost un articol care o interesa. Nu stiu de celalalt articol daca a fost sa nu pe gustul doameni, caci i-a sunat telefonul si a bagat in geanta revista. De foarte mult timp imi doream sa vad cu ochii mei cum reactioneaza oamenii. Poate ca am facut caz pentru o nimica toata, insa pentru mine inseamna foarte mult sa aflu daca scriu intr-un mod de apreciat sau de trecut cu vederea. Imi amintesc cand am fost sunata de o prietena sa imi spuna ca a descoperit un articol de al meu in timp ce era in metrou. Femeia de langa citea revist...

A fost o zi plina. Vreau sa ma odihnesc. Mi-ar plinde bine o plimbare asta seara...

Caldura imi topeste gandurile. Nu mai reusesc sa scriu cu lejeritate. Mi se intampla adesea sa deschid blogul si sa raman pe ganduri mult timp inainte sa ma hotarasc daca am ceva important de povestit sau banalitatile si-au facut loc in viata mea. Nu vreau sa ma opresc in loc. Nu imi plac momentele in care sunt constransa de situatie sa ma lamentez. Mi se pare nedrept ca anumite decizii tin mai mult de cei din jurul meu. Mi-ar fi placut sa fiu un personaj dintr-un roman ... sa ma razvratesc si dupa cateva capitole citite cu repeziciune sa demonstrez ca finalul este fericit; Inca ma gandesc sa scriu romanul despre viata mea, insa ... inca nu sunt hotarata daca o sa pastrez numele reale ale personajelor sau o sa intervin putin in aceasta situatie. Chiar sunt curioasa ce impact o sa aiba povestea mea... poate e banala, simpla, noramala sau are un strop de sare si piper. In ziua de astazi nu mai trebuie sa ai multe pregatiri in acest domeniu, trebuie doar bani necesari pentru a publica. De...

Verde. Cald. Soare. Melancolie. Iubire. Sentimente. Visare. Citate. Culoare. - Asta-i vara mea. Imi place sa ma cufund in cartile pe care le citesc si sa ma trezeasca la realitate un mesaj venit din partea oamenilor dragi. Fie ca este vorba doar despre o simpla intrebare banala sau despre un mesaj mai pompos. In astfel de momente sunt mult mai vulnerabila si ma las prada cuvintelor. Caldura de afara ne tine departe de parcuri, locuri aglomerate, cer senin si oameni dragi. Sper ca venirea noptii sa ne aduca macar un strop de racoare si adieri reci. Ador vara pentru: fructele delicioase pe care le coace, multitudinea de flori multicolore, activitatile nenumarate, cerul senin ... s.a.m.d. Prea multe cuvinte sunt de prisos astazi...

Am primit o poza realizata de la 3M ... imi place prea mult poza sa o pastrez doar pentru mine, asa ca o voi atasa aici. Sa o privesc in zilele mele mai putin insorite. Prea multe nu am de spus despre mine astazi. Doar ca mi-a lipsit enorm compania lui

In viata sunt oameni care ne plac, ne simpatizeaza, ne admira, ne iubesc, de pretuiesc ... dar si oameni care pur si simplu nu ne dau voie sa le aratam cum suntem noi cu adevarat in spatele infatisarii. Fizicul uman uneori nu este atat de agreabil, astfel incat poate sa fie un impediment in anumite privinte. De exemplu, mi se intampla sa merg pe strada si sa ma intalnesc cu persoane pe care le cunosc si ele sa fie in compania unei alte persoane ... din bun simt salut, insa atunci cand vad ca persoana de langa "cunostinta mea" imi arunca o privire urata, ma retrag usor si fac tot posibilul sa plec cat mai repede din acel loc. Cand eram mica, aveam niste "rotite stricate" care nu vroiau sa ma faca sa inteleg ca oamenii sunt diferiti de aparente. Insa, cu trecerea anilor, am invatat sa dobandesc rabdare si sa cunosc omul inaintea de a il judeca. Am cunoscut fel si fel de oameni, unii nu au reusit sa ma faca sa imi schimb prima impresie despre ei, insa asta nu imi da n...

Pepene! La ora aceasta tarzie din noapte as manca o felie de pepene rosu, copt, zemos, aromat si delicios. Stiu ca zaharul din pepene nu este tocmai indicat pentru noul meu stil de viata ... insa vara ma topesc de dragul lui si fac multe alte lucruri care sa compenseze acest lucru. Am inceput sa ma hranesc cu detalii dulci din viata mea. Astazi am primit cateva vesti care m-au facut sa ma comport copilareste si sa reactionez ca atare. Chiar daca ar fi trebuit intr-un fel sau altul sa ma astept la acest lucru ... nu stiu cum, dar tot m-a luat prin surprindere. Aceste detalii ale vietii ma fac sa plutesc, Mi-am continuat ziua intr-un ritm vesel. M-am pregatit pentru intalnirea speciala cu omul drag sufletului meu. L-am tinut de mana, ne-am jucat, am privit cerul, am citit (am descoperit un pasaj in care o persoana de genul feminin si-a tatuat pe umar personajul meu de desene animat preferat - de atunci citesc mai cu interes) . Inca il privesc indragostita si ii analizez gesturile ca si c...

Toate lucrurile au in inceput ... iar daca cei din jurul nostru nu vor sa faca nimic in acet sens, inseamna ca este cazul sa iei haturile in maini si sa te apuci de treaba. Ma gandesc cu groaza unde am ajunge daca am fi toti delasatori, nepasatori, indiferenti si nu ne-ar pasa de nimic altceva decat de propria persoana ... groaznic gand. Sunt intr-o perioada in care as face ceva, dar nu stiu ce, astfel incat ma apuc de multe lucruri intr-un timp relativ scurt ... si cum nu imi place sa las lucrurile neterminate - ma aglomerez. As vrea sa am mai mult timp pentru lectura. Sa stau sub razele soarelui, sa ma parguiasca soarele si sa citesc nestingherita romanul de pe noptiera. Astazi nu dispun de mult timp liber, insa de maine imi propun sa am mai multa grija cu ceea ce imi propun.

Ploaia sta la panda, mereu pregatita sa ne ameninte atunci cand vede ca ne facem planuri pentru viitor. Am impresia ca este invidioasa si ar vrea sa mearga pretutindeni alaturi de noi. Nu ii mai reprosez nimic. Am observat ca de cand am facut ordine in dulap si pregatisem haine multicolore pentru a le scoate la plimbare ... coltii duri si cate-o data neprietenosi ai picaturilor de ploaie au aparut necontenit si ii simt mereu prezenti in spatele meu - asemeni unei umbre de care nu poti sa scapi cand iti doresti. Cu toate ca vremea nu tine cu mine ... am inceput programul nou pe care mi l-am impus de curand. Trebuie sa respect intocmai planul, caci altfel rezultatele vor intarzia sa apara. Fiecare exces pe care il fac - trebuie sa insoteasca imediat un tratament special. Ma bucur de aceste zile, insa ma gandesc ca timpul trece in defavoarea mea. Trebuie sa iau niste masuri!

Viaţa tinerei Annie Ferguson, arhitect în plină ascensiune, se schimbă pentru totdeauna în urma unui apel telefonic survenit într-o seară de duminică. Peste noapte, ea devine mama celor trei copii ai surorii decedate într-un accident de avion, împlinind, cu preţul renunţării la propria viaţă, o promisiune pe care nu o va regreta niciodată. Acum, la patruzeci şi doi de ani, Annie are o familie care înseamnă totul pentru ea şi o carieră de succes, dar se trezeşte dintr-odată singură. Nepoţii au crescut şi îşi iau fiecare zborul din cuibul familiei spre propria viaţă, iar ea trebuie să găsească cea mai potrivită cale de a-i ghida şi de a-i ajuta să treacă prin propriile lor încercări. Numai că, atunci când se aşteaptă mai puţin, şansa îi schimbă încă o dată viaţa, îndreptând-o în cea mai surprinzătoare direcţie dintre toate... Din Manhattan la Paris şi până în Teheran, Danielle Steel conturează o poveste puternică şi captivantă, menită să ne reamintească tuturor cât de provoc...

Un alt sfarsit de saptamana a inceput cu multe lacrimi reci si marunte. Priveam cum stropii atingeau asfaltul si treptat se formau balti mici in care te puteai oglindii. Nu m-am sfiit sa ies in ploaie si sa ma bucur de picaturile reci. Nu-mi pasa de faptul ca parul mi se incretea cu usurinta si nu ar mai fi stat asa cum il aranjase natura somnului peste noapte - spre suprinderea mea, chiar statea bine de dimineata. Am mers suficient de mult prin ploaie, incat balerinii mi se transformaseta in barcute in miniatura si unghiile rosii seamanau cu niste oameni care au trecut printr-o furtuna pe mare. Poate cu gandul sa schimb culoarea "celor zece supravietuitori ai inecului" mi-am cumparat o oja la care visam de ceva vreme ... culoarea este speciala, iar in ultima perioada ma cam urmareste aceasta nuanta de albastru-verde nedefinit, as putea sa ii spun simplu "turcoaz" insa in mintea mea pare putin diferit. Mi-am propus sa ma apuc de "margelit" - am multe idee...

Au inceput sa bata emotiile la usa. Simt cum inima imi sare din piept si nu pot sa imi stapanesc trairile interioare. O bataie de vant mai puternica cred ca o sa ma darame. As vrea sa ma impulsionez ... insa, astazi nu sunt capabila de acest lucru. Revin maine cu o postare mai detaliata si speram ca fericita.

In viata ni se pun anumite etichete de care nu putem sa scapam oricat de mult ne-am dori acest lucru. Chiar daca incercam sa demonstram ca nu suntem sau nu am fost niciodata in X fel, degeaba ... daca oamenii ne-au catalogat asa, nu mai avem nici o sansa de scapare. In astfel de situatii ma simt neputincioasa si am o senzatie de cadere in gol. Ma gandesc ca poate exista o mica portita spre schimbarea parerilor, insa este mult de munca si rezultatul nu se stie daca o sa fie cel dorit sau din contra, o sa starneasca multe reactii adverse din partea oamenilor care aveau o cu totul alta parere ... pe principiul "impaci unul se supara 5". Suntem etichetati precum borcanele cu dulceata...