Nici nu stiu cum sa incep ... sunt atat de multe sentimente, atat de putin timp trecut si cu toate acestea un val de amintiri imi inunda sufletul si mintea.
As vrea sa am parte foarte des de momente in care sa rad din suflet, sa nu imi mai fie jena de nimic ... sa nu imi pese ca ceilalti poate nu inteleg bucuria si veselia mea.
Mi-ar placea sa plutesc intr-o lume in care astfel de momente sunt intalnite fara sa fie asteptate cu atat de mult alai.
Astazi am avut timp pentru mine, am facut lucruri pe care le-am amanat in ultima perioada ... am dat iama in sifonier, este timpul hainelor de vara sa fie etalate in plimbarile mele insorite. Poate vara aceasta o sa reusesc sa trec peste anumite inhibitii si o sa ma imbrac mai degajat si nu o sa ma mai gandesc atat de mult la cum ma percep ceilalti.
Mi-am dat seama ca oricat de mult as incerca sa fac sport, miscare, sa tin regim alimentar sau sa evit dulciurile din meniu ... orice as face imi este imposibil sa mai scad sub o anumita greutate;
Poate ca in urma cu cateva luni eram invidioasa cand auzeam fetele spunand ca au o anumita greutate, insa acum sunt ferm convinsa ca fiecare om are ceva aparte ... unii au picioarele lungi, altii butucanoase, altii nu au burta, altii au aripioare, altii sunt prea silfizi si lista poate sa mearga mai departe - ideea este ca incep sa ma obisnuiesc cu asa numitele "defecte" pe care doar eu le vad.
Vara a venit si eu vreau sa imi duc la indeplinit anumite dorinte:
musai trebuie sa ies in aer liber si sa practic cateva jocuri copilaresti care necesita miscare. Mereu mi-a fost teama sa nu devin sedentara ... poate viitorul meu loc de munca o sa imi permita sa merg cateva minute" perpedes" astfel incat sa nu uit niciodataca mersul pe jos face piciorul frumos.
Cu siguranta am deviat de la subiectul principal ... dar daca mi-a venit in minte sa povestesc despre aceasta latura a mea, mi-am zis ca este mai indicat in clipa de fata, caci daca terminam cu ideea principala nu stiu unde as fi reusit sa pun punctul final.
As vrea sa am parte foarte des de momente in care sa rad din suflet, sa nu imi mai fie jena de nimic ... sa nu imi pese ca ceilalti poate nu inteleg bucuria si veselia mea.
Mi-ar placea sa plutesc intr-o lume in care astfel de momente sunt intalnite fara sa fie asteptate cu atat de mult alai.
Astazi am avut timp pentru mine, am facut lucruri pe care le-am amanat in ultima perioada ... am dat iama in sifonier, este timpul hainelor de vara sa fie etalate in plimbarile mele insorite. Poate vara aceasta o sa reusesc sa trec peste anumite inhibitii si o sa ma imbrac mai degajat si nu o sa ma mai gandesc atat de mult la cum ma percep ceilalti.
Mi-am dat seama ca oricat de mult as incerca sa fac sport, miscare, sa tin regim alimentar sau sa evit dulciurile din meniu ... orice as face imi este imposibil sa mai scad sub o anumita greutate;
Poate ca in urma cu cateva luni eram invidioasa cand auzeam fetele spunand ca au o anumita greutate, insa acum sunt ferm convinsa ca fiecare om are ceva aparte ... unii au picioarele lungi, altii butucanoase, altii nu au burta, altii au aripioare, altii sunt prea silfizi si lista poate sa mearga mai departe - ideea este ca incep sa ma obisnuiesc cu asa numitele "defecte" pe care doar eu le vad.
Vara a venit si eu vreau sa imi duc la indeplinit anumite dorinte:
musai trebuie sa ies in aer liber si sa practic cateva jocuri copilaresti care necesita miscare. Mereu mi-a fost teama sa nu devin sedentara ... poate viitorul meu loc de munca o sa imi permita sa merg cateva minute" perpedes" astfel incat sa nu uit niciodataca mersul pe jos face piciorul frumos.
Cu siguranta am deviat de la subiectul principal ... dar daca mi-a venit in minte sa povestesc despre aceasta latura a mea, mi-am zis ca este mai indicat in clipa de fata, caci daca terminam cu ideea principala nu stiu unde as fi reusit sa pun punctul final.
Bineînţeles că lumea nu se termină şi viaţa merge mereu înainte. Orice s-ar întâmpla. Bine...acum îmi e foarte uşor să spun asta dat fiind faptul că la teorie stau bine, practica e cea care îmi pune beţe-n roate. S-a întâmplat ceva în ultimul timp? Eşti bine? Îmi pari destul de tristă, sau poate e doar starea de melancolie care din motive necunoscute a cam pus stăpânire şi pe mine?
RăspundețiȘtergereMelancolie cred ... s-a agatat de mine si nu vrea sa imi dea drumul.
RăspundețiȘtergereTu ai remediu?
Din păcate nu. Aştept să treacă de la sine. O să plec în vacanţă în curând şi sper să mă întorc cu bateriile încărcate.
RăspundețiȘtergere