Sunt cu casa intoarsa pe dos, sunt lazi cu carti, casete, nebunii, minuni peste tot ... totul arata ca dupa razboi, lucru pe care as putea sa il spun si despre unghiutele mele care incep sa isi arate coltii din cauza faptului ca le-am tratat cam dur in ultimele zile, am fost nevoita sa ma ating de tot felul de solutii si adezivi.
Zilele acestea am tot amanat inceperea unui roman de dragoste, mi-ar placea sa ma simt putin mai energica, sa inteleg cu adevarat firul povestii, sa ma pun in pielea personajelor, insa eu sunt asemeni unei legume care se ofileste toamna ... doar ca eu am aceasta stare dupa o anumita ora a zilei cand forta mea scade pana la un nivel necunoscut, atunci cand reusesc sa vorbesc fara sa ma inteleg, cand privesc prin televizior si cand imi este dor de o imbratisare pe care stiu ca este imposibil sa o primesc curand.
Hei capul sus! Nu trebuie să te laşi descurajată! Şi nu îţi mai face atâtea probleme doar pentru că ţi-ai acordat şi tu puţin timp pentru odihnă.
RăspundețiȘtergereNu putem să avem rezultate pozitive dacă suntem extenuaţi, nu?
Ai dreptate, insa timpul zboara mult prea repede si imi este teama de viitor. Asvreasama bucur cat mai mult de aceste clipe.
RăspundețiȘtergere