Povestea unui suflet

Ziua a debutat cu multe discutii contradictorii din care ne-am dat seama ca noi chiar nu avem ce cauta la Gaudeamus, asa ca am mers urmand linia galbena punctata, care ne ducea pe un drum caruia nu ii stiam finalul... Am fost dezamagita, caci acest drum s-a terminat brusc si eu nu ma saturasem inca de mers, asa ca am continuat "calatoria"...pentru putine minute, caci peisajul ne-a captivat si am ramas pierduti in spatiu si timp privind tot ceea ce ne inconjura. Locuri pline de amintiri. Fiecare particica din parc face parte din trecutul nostru, dar si din viitor. Nu mi-am dat seama cum timpul a trecut, cert este ca eu vroiam sa mai stau...incepuse de ceva vreme sa se intunece si apara cealalta parte a orasului. Beculete colorate si diverse lumini ce te fac sa crezi ca esti intr-o alta locatie. La insistentele domnului meu, am intrat in oraselul copiilor (acum pot sa recunosc ca nu i-a luat mult sa ma convinga, caci unde este vorba de copilarit nu este tocmeala cu mine). Ne-a...

Draga mosule , E s t e o n o a p t e s e n i n a s i f r i g u r o a s a. Luna patrunde prin geam filtrand intunericul camerei. Mintea imi zburda pe campii pline de zapada, unde oamenii cu nasuri rosii si reci pasesc pe drumul inghetat si neatins provocand un scrancet placut; Nu am mai petrecut de mult un Craciun ca-n povesti...acum totul pare facut la indigo, pana si vremea insorita e vesnic prezenta in aceasta perioada...oare ea nu s-a plictisit de aceasta vacanta (de iarna) pe Pamant? Nu vrea sa cedeze acest loc fulgilor de nea? In primul rand vreau sa iti multumesc pentru cadoul de anul trecut, nu conteaza ca a ajuns cu intarziere de 2 luni fara 3 zile...consider ca aceasta asteptare a facut ca acest cadou sa fie pretuit enorm. A ajuns sa faca parte din mine, el reprezinta intregul meu suflet, toata iubirea de care dispun...fara EL as fi saraca de sentimente; Nu vreau sa plictisesc cu scrisoarea aceasta, stiu ca multi copii scriu si timpul preseaza in aceste momente. Eu sunt altr...

Adesea mi se intampla sa ascult muzica in casti si sa particip inevitabil la "piesa de teatru" a oamenilor de langa mine. Imi place sa privesc cu atentie expresia mimica a persoanelor si sa imi inchipui ceea ce ar putea sa zica din felul in care gesticuleaza... Un simplu zambet poate deschide usa multor imaginatii, o privire indragostita este mereu usor de deslusit si rar confundata cu o duiosie, atunci cand zaresc un inceput de incruntare gandul ma duce imediat la ceva inechitabil, felul in care se joaca mainile ma fascineaza...parca danseaza pe diversure stiluri de muzica; Pentru mine este un amuzament sa ma rup cateva minute de lumea reala si sa ma pierd in ganduri copilaresti. Cat de trist este pentru cei ce nu au avut niciodata prilejul sa asculte vocea celor de langa ei, zumzetul albinelor, cantecul pasarilor, muzica - pe care noi ceilalti o ascultam zilnic, bataia inimii, propriul glas...zgomotul orasului de care ne vaitam adesea. Cred ca este cazul sa multumim pentru ...

Imi doresc sa gasesc dispozitia necesara pentru a ma apuca de citit o alta carte. De o saptamana de cand am terminat cartea precedenta am incercat de cateva ori sa deschid noua carte pe care am luat-o din biblioteca, dar nu am facut nimic mai mult decat sa o mut de pe masa in pat si invers. Astazi ma gandeam de ce simt nevoia zilnic sa scriu cate o idee, o fraza sau un gand... raspunsul pare relativ simplu in momentul actual, nu stiu ce o sa spun intr-o alta zi...acum fac toate astea pentru ca imi doresc sa am ce citii la batranete,atunci cand o sa stau alaturi de EL pe canapea - cu laptop-ul in brate...la o discutie despre amintiri si o gura de cacao cu lapte; In alta ordine de idei vreau sa spun ca " Mada you make my day! :) >:D Ascult: Andra feat Adi Korekt - Colt de suflet Craig David - Walking away Gavin DeGraw - I Don't Want To Be

Dimineata a inceput cu o activitate pe care o fac adesea, dar parca astazi a durat mai mult ca niciodata...m-am invartit ca "Voda in loboda". Nu stiu care este motivul acestei brambureli dar cert este ca am terminat pana la urma; Pe la pranz urma sa ma intalnesc cu elf-ul mosului pentru a ii inmana scrisoarea de anul acesta. Dar cum scrisoarea nu era finalizata, m-am hotarat ca de voie-si-nevoie este momentul oportun sa scriu ultimele randuri. Am sperat ca zece minute sunt suficiente pentru a termina scrisoarea...am lasat muzica sa cante si am ramas cu stiloul in mana gandindu-ma la dorintele pe care le nutresc in momentul actual. Ascult o melodie, nu scriu nimic, mai ascult alta si inca nimic...coincidenta face a urmatorul cantec sa fie "All i want for Christmas is you", brusc pic intr-o stare de visare care a durat atat de putin cat si melodia... dupa acest moment in minte mi se plimbau multe ideei pe care am inceput sa le astern pe hartie. In timp ce puneam punct...

Stateam aseara in pat cu privirea catre televizor dar cu gandul plecat...imi aminteam de momentele in care imi era frica si simteam asta in bataile inimii, in acel frig ce intra prin piele, in sacadatia plamanilor si in sangele care curgea mai incet ca niciodata; Ce puerila eram atunci cand gandurile ma napadeau si evitam sa ma exteriorizez de frica... de frica? Ce hilar pare acum! Ma ascundeam in lacrimi de tristete si nu gaseam niciodata butonul de "close". Ma amuz cand ma vad in amintiri ... cat de terifiata eram in situatiile in care eram pusa intre ciocan si nicovala fara sa fie locul meu acolo; Acum sunt indiferenta la tot ceea ce atunci parea a fi imposibil de depasit. Nu imi este teama sa: spun ceea ce gandesc, scriu cuvinte care consider ca exprima stari sau caracterizari ale persoanelor, fac gesturi fara a imi pasa de privirile celorlalti, raspund la telefon fara sa ma gandesc ce isi doreste interlocutorul, imi exprim opinia pentru ca am acest drept, accept fericir...

Au inceput sa apara in vitrine din ce in ce mai multe obiecte care te duc cu gandul la Sarbatorile de iarna. Jucarele de plus se pot cumpara cu diverse ocazii, la fel masinute teleghidate si robotei cat mai sofisticati - dar acum vanzatorii magazinelor profita de ocazie si fac o invazie de astfel de obiecte. Dupa parerea mea cam acestea sunt unele dintre cele mai dorite cadouri de copii ce au fost crescuti intr-o maniera aparte, astfel incat sa nu viseze departe si sa pice de undeva de sus; Cei ce au fost invatati cu daruri ceva mai pretentioase lista de cadouri contine neaparat ceva din urmatoarea enumerare: calculatoar, laptop, bicicletea, ipod, papusa care mai are putin si aseamana oamenilor, aparat foto de ultima generatie, atv, masini electrice si alte cele... Nu este treaba mea ce primesc ceilalti si nici nu sunt invidioasa...doar faceam o retrospectiva a ceea ce am remarcat; M-am uitat melancolica la decoratiunile pentru acest sezon...as fi ipocrita sa spun ca nu sunt deosebit d...

Prin minte imi trec o mie de ganduri...nu pot spune cu exactitate care sunt acestea, deoarece nu pot percepe decat franturi in care musai esti si TU. Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge dependenta de TINE. Am descoperit ca viata mea merge alaturi de a TA, urmarind impreuna soarele de la capatul drumului care ne zambeste cald; IMPREUNA visam si speram ca dorintele noastre vor ajunge o realitate palpabila intr-un timp potrivit pentru a reusi sa le punem in practica conform planului de atac. Cand NOI ne intalnim Pamantul de sub picioare parca dispare si plutim asemeni norilor, intr-o lume inimaginabil de frumoasa. Iti multumesc pentru ca: - mi-ai iesit in cale si pentru faptul ca ai luptat ca aceasta relatie sa existe; - imi accepti stangaciile si inceri sa ma ajuti sa trec peste ele; - m-ai invatat sa simt acest sentiment placut numit de oameni "iubire"; - ma faci sa rad atunci cand sunt trista; - imi adori coditele si privirea aceea inocenta(;;); - imi faci toate mofturile...

Ma aflu pe scaunul tau, in dormitorul tau ... ma simt ca intr-un vis frumos. Am trecut peste toate obstacolele pe care mi le propunea aceasta zi si acum sunt extrem de fericita. Chiar daca nu a fost asa cum mi-am imaginat, nu-mi pare rau...pentru ca a fost de o mie de ori mai bine de cat credeam; Inca un lucru nou pe care il fac in aceasta clipa...scriu de pe pc-ul tau, din locul in care te aflai tu acum un an si ceva cand ne-am cunoscut pe net. Ironia sortii face ca simt ce simteai si tu atunci -poate chiar inzecit, ma refer la acel fior care trece prin tot corpul, la aceea emotie ciudata care nu da pace dar de care nu ai vrea sa scapi niciodata. >:D

Nu stiu cum se face, dar de cand m-am asezat in fata laptop-ului sa scriu cateva randuri, winamp-ul meu a generat numai muzica melancolica...care se potriveste perfect cu starea in care ma aflu. Am lasat muzica la un volum redus, vreau sa ramana in fundal pentru a completa decorul de care am nevoie in aceasta clipa. Nu vreau sa ma trezeasca nimeni din starea aceasta ciudata in care am picat...e o liniste care se poate asemana cu "linistea dinaintea furtunii". Daca o tin in ritmul asta, poate o sa reusesc sa imi aud gandurile cum vorbesc intre ele... Spre surprinderea mea sunt calma; Inca nu constientizez ca maine o sa ii intalnesc pe "ai LUI" (a 2-a intalnire cu parintii sai) si presimt ca o sa fiu emotionata si chiar extrem de timida (adesea devin penibil de tacuta in astfel de situatii). Consider ca in toata aceasta nebunie de sentimente o sa fie si un fapt care este cu certitudine de partea binelui... pot spune ca alaturarea sufletului meu cu al lui o sa imi ofe...

Adesea ma gandesc cum am ajuns sa fiu dependenta de tine - cand spun asta ma refer la ceva bun, caci fiecare zi in care ma gandesc la tine imi ofera motivul pentru care traiesc. Alaturi de tine am descoperit multe sentimente placute, dar si cea mai mare calitate a mea - iubirea pentru tine! Trebuie sa recunosc, de dimineata eram extrem de ingrijorata...dar de indata ce am primit un semn (de viata) de la tine am inceput sa fiu suparata si mi-am propus sa te cert...dar, atunci cand ti-am auzit glasul adormit si putin rasfatat nu m-a lasat inima sa fiu rea cu tine. Am inceput sa ma inmoi si am sfarsit prin a te saruta dulce. Nu stiu daca ti-am mai spus ca ador momentele in care ne tachinam pe motive ciudate...mai ales atunci cand nu vrem sa lasam nici unul de la noi la incheierea unei discutii telefonice si ne ciondanim in cuvinte oferind tot felul de motive pentru care suntem indreptatiti sa oferim ultimul pupic. Daca stau sa ma gandesc, la faza asta castigi in majoritatea cazurilor... c...

Straniu...nu stiu ce este cu mine, dar este a doua zi consecutiv in care ma trezesc destul de devreme si resimt urmele visului de peste noapte. Cel mai ciudat este ca imi trebuiesc cateva minute pana ma dezmeticesc si fac o diferenta intre ceea ce se intampla in realitate si ceea ce trebuie sa ramana in norisorul cu vise. Coincidenta face ca in ambele nopti sa fi pierdut ceva in lumea viselor, dar spre norocul meu in viata reala inca le mai am si sper sa nu pierd niciodata aceasta parte de fericire pe care o am... ma refer la blog, caci noaptea trecuta se facea ca un buton care spunea ca trebuie sa faca o anumita trebusoara, a confundat cererea mea si mi-a sters blog-ul fara a ma intreba daca sunt sigura sau nu ca vreau sa fac acest lucru... Trebuie sa existe o portita ce a dat drumul acestui gand sa isi faca de cap in visul meu...oare faptul ca saptamana asta mi-am recitit cateva dintre articolele scrise pe blogurile trecute sa ma fi adus in acest punct straniu? App ce inseamna...

Atunci cand auzim o fraza poate chiar un pic banala, pentru inceput incercam sa sustragem decat intelesul care ne pica noua bine... De ce nu vream sa vedem si partea ascunsa, cea care se citeste printre randuri? Uneori am impresia ca sunt doar o ciudata, care isi doreste sa cunoasca cu exactitate ce inseamna o anume propozitie si mai ales daca ascunde sau nu ceva. Ma macina teribil cand piticii din cap imi spun sa gandesc la rece o discutie petrecuta cu ceva timp in urma... imi este imposibil sa-mi dau seama ce a vrut sa spuna interlocutor-ul sau interlocutoarea. Ma intreb oare ce varianta trebuie sa pastrez in minte, cea pozitiva sau negativa? Daca as alege varianta de mijloc si as merge cu ambele solutii in gand, atunci cand o sa ajung la locul faptei cum trebuie sa ma comport ? Incep sa ma resemnez cu ideea ca acestea sunt doar niste intrebari retorice Revenind cu picioarele pe Pamant - am o intrebare la care sper sa nu primesc un raspuns, ci multe...extrem de multe, caci am nevoie ...

Nu stiu voi cum va simtiti, dar eu cred ca sunt dependenta de soare...de cele mai multe ori cand afara este mohorat, ceata sau ceva asemanator, simt ca puterile mele sunt egale cu zero. Imi place sa ploua, dar neaparat sa indeplineasca anumite criterii ale starii mele de spirit: adesea ador sa aud cantecul ploii, uneori vreau sa fie o ploaie calda care sa lase in urma miros de praf ud...dar de cele mai multe ori imi doresc sa ma aflu in mijlocul "evenimentului"; Da chiar, am uitat sa iti marturisesc blogutule ceea ce am facut duminica...stiu ca o sa ma certi pentru ca am omis un lucru atat de placut, dar am o scuza (da stiu "cine se scuza se acuza") am fost mult prea impresionata de somnul dulce al copilului meu si am uitat sa iti spun ca am mers alaturi de EL prin ploaie In minte imi zboara toate amintirile in care apar frunzele uscate, parca totul se petrece in fata ochilor mei...presimt ca o suflare o sa ia cu ea ultimele uscaciuni ce au mai ramas agatate de co...

As fi vrut ca aceste randuri sa fie mai deosebite, dar inca tremura amintirea in suflet si nu ma simt capabila sa gasesc niste cuvinte potrivite pentru a descrie in intregime... Dormeai foarte frumos, imi era drag sa te privesc si teama sa ma foiesc in pat pentru a nu iti tulbura somnul dulce. Imi place cand ma imbratisezi in timpul somnului si ma faci sa ma simt bagata in seama si de inconstientul tau... Iti priveam zambetul, pierduta de realitate...nu auzeam nimic in jurul meu, muzica de fundal facea parte din noul taram unde ma aflam...acolo unde gandul meu plecase in incercarea de a gasi cheia catre cuvintele ascunse de fermecatorul zambet... Simteam ca fac parte dintr-o fila de poveste si poate ar fi fost frumos sa iti spun ca te iubesc ca in prima zi, caci asa sunt povestile de iubire...dar nu vreau sa te mint. Stii mai bine ca oricine ca in prima zi nu te-am iubit deloc si la drept vorbind nici nu credeam ca o sa ajung sa simt acest frumos sentiment ... dar cu timpul m-ai invata...

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta? Sa ma copilaresc, daca aceasta ar fi singura varianta pentru a putea fi in elementul meu - as plati. 2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine? Hmmzz, in primul rand nu as spune nimanui acest "mic" detaliu. As vrea sa traiesc fiecare clipa pretuind-o mai mult. Iubirea pentru EL ar ramane la fel de intensa. In ultimul an mi-as dori sa am posibilitatea de a pleca intr-o alta tara, pentru a imi petrece acolo sfarsitul vietii...lasand impresia ca m-am stabilit acolo, ci nu in lumea de dincolo. 3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum? Avand in vedere ca nu fac mare lucru ... Adica na, facultatea o sa o termin in 2 ani (nu se poate schimba nimic cu ajutorul banilor), servici nu am, banii pe care ii castig de la revista vor ramane banii mei de buzunar, iar impresionanta suma cred ca o sa ma ajute sa imi cumpar si eu o casa..ce numai m...

Aseara in timp ce asteptam nemernicul somn sa vina si sa ma faca inconstienta macar pentru cateva zeci de minute, am inceput sa ma gandesc aiurea asupra unor teorii ce ma apasa de mult timp. Cine spunea ca este usor sa te dai drept cine nu esti de fapt? De multe ori mi s-a spus sa fiu indiferenta la rautatile celor din jur, sa nu mai plang atunci cand ma simt neindreptatita si sa le raspund oamenilor rai cu aceeasi moneda; Am fost influentata sau cred ca am vrut sa incerc aceasta schimbare doar pentru a vedea cum se vad lucrurile de pe cealalta baricada. Sa traiesc in pielea unui om rau, sa simt ce simte acesta atunci cand raspunde cu rautati in momentele in care este incoltit. Recunosc ca am cedat de fiecare data cand am trecut de cealalta baricada. Nu pot sa le arat celorlalti o masca pe care nu o posed...de ce sa port o haina care nu ma avantajeaza si nu ma simt confortabil in ea? Consider ca asa este si cu aceasta schimbare...nu mi se potriveste acel loc al rautatii. E nedrept ca ...

Mi-am dat seama ca adesea oamenii nu ne trateaza asa cum meritam... Ei isi fac o impresie despre noi si chiar daca in majoritatea cazurilor nu este adevarata, acesti "indivizi" au o permisiune interioara sa arunce cu noroi in noi fara pic de regrete; Nu se gandesc nici o clipa la faptul ca Noi nu suntem cu totii puternici si nu am putea accepta aceasta murdarire nedreapta. Traim in lumea pe care am creeat-o fara sa ne dam seama; Alaturi de unii oameni carora nu le-am dat importanta sa le aratam la momentul potrivit adevarata noastra fata si care acum vin ca din Pamant si ne ataca fara sa putem spune nimic. Lumea asta incepe sa rada in stil " :)" sau " :))"... oare unde au dispaut acele clipe in care radeau cu gura pana la urechi si cu un raset aparte reuseau sa "cheme" si alte persoane sa faca acelasi lucru, fara ca macar sa stie motivul pentru care radea celalalt...dar sa rada din cauza unui ras "isteric".? Mai devreme am vizitat aces...

Si s-a dus... Astazi a fost o zi in care am avut parte de o multitudine de sentimente. Am trecut de la starea aceea ciudata de rau interior la emotii, fericire, nervozitate si m-am oprit la cel mai frumos sentiment: iubirea. Imi pierd cuvintele si ma impotmolesc la fiecare virgula sau cuvant care imi vine in minte... as vrea sa detaliez ceea ce simt, dar parca sunt prea puerile cuvintele; Ma bucura vremea asta schimbatoare, in sfarsit se coloreaza aceasta monotonie...fie ca este vorba de un zambet solar sau de o mangaiere a vantului. Trebuie sa faca cineva un mic pas pentru a incepe o revolutie a schimbarilor in bine. Aveam nevoie de o imbratisare si am primit-o de la persoana pe care o consider cea mai potrivita sa faca acest lucru... De cateva zile simt cum se aproprie vremea colindelor (muzicale), caci ai nostri colindatori nu vor mai colinda din casa in casa, ci din club in discoteca. Deabia astept sa impodobesc bradul...si sa simt miros de cozonac.

O zi plina de evenimente...atat de multe incat nici nu stiu cu ce sa incep. Cert este ca ma simt obosita. Nu am chef nici sa respir. As vrea sa zambesc dar parca totul este impietrit. Urasc starea asta, pentru ca nu pot face nimic...nici sa dorm nu-mi vine. La televizor este plin de oameni care repeta aceeasi idee pe toate posturile si deja devin plictisitori. Am facut anumite treburi care peste 2 zile nu vor mai exista ... cu siguranta nici macar in mintea celor ce au avut ocazia sa le vada. As vrea sa spun mai mult, dar parca nu trebuie sa fac asta acum ...astazi vreau sa pastrez o limita de discretie . "O chitara mica de-as avea, O chitara mica mi-ar placea, Toata ziua as canta...multe cantece cu ea "

Mi-ar placea sa ninga cu fulgi mari...sa ies afara sa privesc cum acestia danseaza pe muzica numai de ei auzita. Sa imi las parul prada fulgilor de nea si sa ma simt asemeni unui om de zapada...chiar daca acesta nu are suflet si nici viata sa se poata misca, exceptand atunci cand soarele ii ofera singura lui sansa de a se misca...chiar daca este vorba de topire, tot o miscare este - nu-i asa? As sta afara minute intregi, sau poate zeci de minute...i-as chema pe toti cei dragi alaturi de mine. Cel mai mult mi-as dori ca EL sa fie alaturi de mine, sa dansam asa stangaci cum ma pricep, as avea acest curaj caci in aceasta nebunie nu o sa ne recunoasca nimeni; Zambetul meu ar fi prezent pe chip si as incerca sa ii inveselesc si pe ceilalti cu aceasta copilarie, poate vor reusi sa vada frumusetea primilor fulgi de zapada...sa radem si sa ne amintim mereu aceasta zi. M-am trezit si mi-am dat seama ca este inca noiembrie...luna in care iubirea este acompaniata de cantecul pasarilor ce pleaca c...

De fiecare data cand incerc sa fac un lucru inedit...ceva ce nu am mai facut alaturi de o persoana...incep sa simt o multitudine de sentimente placute si cu cat perseveram in a descoperi "ce nu am facut impreuna" totul devine mai nebunesc, amuzant si plin de insemnatate sufleteasca; Adesea initiativa in a face lucruri copilaresti imi apartinea, dar ieri mi-a luat-o inainte intrebandu-ma daca vreau sa ma joc "sotron"... atunci nu am inteles rostul acestei intrebari, caci stia mai bine ca oricine ca nu as fi refuzat pentru nimic in lume...acum imi dau seama ca intrebarea a avut rol in a ma surprinde intr-un mod placut. Am topait ca in copilarie, am ras zgomotos atunci cand nu nimeream casuta corespunzatoare sau cand EL uita ca trebuie sa mai ridice piatra... si m-am bucurat cand am castigat competitia. In plimbarea noastra, am fost nevoiti sa trecem prin locul unde isi petrec timpul majoritatea tinerilor ce vor sa isi etaleze o noua fita, sa rontaie o samanta, sa fume...

Plec intr-o expeditie pe teren alaturi de EL. Vom privi natura cum alearga jucandu-se diverse jocuri, vom simti adierea vantului pe pielea noastra calduta, aerul curat o sa ne poarte intr-o lume diferita de cea in care traim zilnic. Vorbele noastre vor fi ascultate de ultimele fire de iarba, iar florile anotimpului or sa traiasca alaturi de noi o zi plina de iubire si zambete. Desi soarele este acolo sus si trimite raze de azi de dimineata, eu consider ca este o vreme pacalitoare si ca acum este perioada in care se vor imbolnavi foarte multi oameni -mai ales tineretul care profita de aceasta vreme si se imbraca cat mai neadecvat. Am asteptat ziua asta de foarte mult timp, am visat in detaliu fiecare miscare a anotimpului si am sperat ca ziua deosebita o sa ma gaseasca alaturi de EL. Astazi simt ca toate "nimicurile" pe care le simteam nu mai exista...sunt vesela si vreau sa impart aceasta stare. Imi doresc sa le urez un sincer La multi ani tuturor celor ce poarta numele de: M...

Mi-as dori sa nu ma doara atunci cand sunt constransa de situatie sa ma mint. Sa nu fiu nevoita sa maschez adevarul intr-o forma placuta...sa fiu capabila sa las forma bruta a cuvintelor si sa le iau ca atare; Sa am intimitatea atunci cand vreau sa plang si sa nu ma opreasca nimeni cu intrebari de genul :"ce ai patit?", "te doare ceva?", "vrei sa vorvesti?". Sa cant atunci cand imi vine nebunia sa fac asta, fara sa imi pese ca nu am o voce placuta; Sa ma plimb singura pe strazi pustii fara sa fiu claxonata sau sa par pierduta in spatiu. Ce placut ar fi daca as putea sa inchid ochii si sa visez numai lucruri placute. Sa uit pentru o clipa de gandurile negative si sa zambesc pentru ca am o sansa minunata sa traiesc si sa fiu cat de cat sanatoasa. Ascult : Jason Mraz - Life is Wonderful

Se spune ca cearta este o nestapanire a gandurilor, cuvintelor si reactiilor...sau mai bine spus a tot ceea ce are legatura cu sentimentele din inima (fie ca sunt ele placute sau nu). Dupa un schimb de replici intre doua persoane cu caractere puternice am fost prinsa la mijloc...tot ce am facut a fost sa incerc sa fac pe consilierul de familie sau mai bine spus pe "mini-psihologa" ... am discutat cu ambele parti si am aflat ce ii macina pe fiecare. Poate ca nu am reusit sa fac mare lucru, cu siguranta nu era datoria mea sa fac asta...dar imi asum responsabilitatea -mai ales in cazul in care toata povestea se imbarliga si mai mult; A fost o reactie pe care am gandit-o ceva vreme si sper sa iasa bine. Pana nu aflu sfarsitul acestei povesti...nu stiu daca am procedat corect; Mi-am promis mie ca a fost prima, dar si ultima data cand am facut acest lucru. Nu imi place sa ma bag in treburile oamenilor mari. Sper sa se aplice replica :"ce e val ca valul trece" si sa ajung...

Lamb - Gabriel Ieri de dimineata m-am trezit cu o stare melancolica si eram exagerat de apatica [probabil vremea era de vina sau cum ii mai spun eu "perioada de tranzitie"]. Am fost asemeni unei flori ofilite, care dupa numai cateva picaturi de apa isi revine si arata minunat... mie mi-a fost de-ajuns sa il vad si deja radiam de fericire. Daca un copil mic renunta la plans atunci cand parintii ii ofera atentie sau ii daruiesc ceva material... eu uit de toate problemele si starile ciudate atunci cand ma imbratiseaza. Nu are rost sa ma invart dupa deget, trebuie sa recunosc ca EL este persoana care imi incarca bateriile sufletului si ma face sa imi revin in cateva clipe. Astazi cu numai cateva cuvinte a reusit sa ma rupa din lumea asta monotona si sa ma duca pe cea mai inalta culme. Poate pare ireal pentru ceilalti, dar pentru mine este o poveste adevarata, unde NOI suntem personajele principale...in jurul nostru totul se micsoreaza si numai iubirea dainuieste la fiecare pas.

Ploua? Ninge marunt? Burniteaza? Nu stiu cum se numeste acest fenomen, dar pot spune ca toata nebunia provocata de aceasta vreme imi straneste un dor nebun de mirosul specific protocalelor si mandarinelor din sezonul rece, mireasma scortisoarei, cozonac de casa...gutui carora sa le simti mirosul divin...paine calda si nelipsitul miros de brad. Cand eram mai mica aveam obiceiul sa inchid ochii si sa imi las simtul olfactiv sa zburde pe campii pline de speranta, fericire, zambete...adesea imi imaginam un loc minunat in care nimeni nu avea nici un motiv sa sufere. Existau de toate pentru toti...nu se faceau diferente intre oameni si traiau cu totii intr-o armonie. Acum dupa multi ani, imi dau seama ca erau doar franturi de vise colorate sau poate o perspectiva din alta lume, caci pe zi ce trece incet-incet moare si speranta ca o intr-o zi o sa fie macar pentru o clipa toata lumea fericita.

De curand am terminat de citit "Dragostea in vremea holerei - Gabriel Garcia Marquez" stiu ca deja ma repet, caci am mai spus de aceasta carte...dar acum vreau sa fac o referira la ideea acestei povesti si realitatea in care traim ; La sfarsitul secolului 19 - inceputul secolului 20 [atunci cand au existat multe schimbari intense],totul se petrecea intr-un oras necunoscut, personajele principale isi impletesc frumoasa poveste de dragoste intr-un mod total aparte. Erau tineri...vorba aceea "s-au vazut, s-au placut..ce ramane de facut?". O privirea le-a fost de ajuns ca sa simta ca trebuie sa faca ceva sa se cunoasca si mai mult, intamplarea face ca ei au reusit prin diverse tertipuri sa isi trimita scrisori de dragoste, pe care le ascundeau in parc (fara ca tatal ei sa stie acest lucru, caci era un tata care isi dorea tot binele din lume pentru unica sa fata... uneori exagera cu atentia pe care i-o purta...mai ales atunci cand isi obliga fata ca in viitor sa se mari...

Astazi am avut parte de un cer albastru uniform...o liniste placuta, unde nici macar zgomotul pantofilor nu distorsiona ... paseam agale pe covorul de frunze uscate si fiecare sunet facea parte din decorul acestui anotimp; Copacii dezgoliti de haine parca trimiteau sclipiri de fericire :). Cantecul acelei pasari zgribulite ce ma privea atenta facea ca totul sa para rupt din poveste. As fi vrut sa ma asez in parc sa admir aceste detalii, dar simteam degetele mult prea inghetate si mi-as fi dorit sa fie EL langa mine, sa imi pun capul pe pieptul lui - sa ii ascult bataiile inimii... sa il intreb cine stie ce copilareli si EL sa imi raspunda cu aceeasi zambet de copil matur; Pentru cateva minute am fost in seara asta pe afara si am simtit vantul care batea tare...imi da impresia ca in graba asta a lui parca chema frunzele la dans. Miroase a iarba taiata, a "rece", a ploaie... M-as cuibari in pat, dar imi este teama sa nu dau peste toate visele urate ce mi-au trecut prin gand in ...

Inceput de luna si schimbare de stare meteorologica... primii fulguleti de nea si-au facut aparitia la mine in oras. Au zambit pentru acei putini oameni care s-au incumetat sa iasa afara si sa ii priveasca; Eu m-am multumit sa aud vorbindu-se despre ei si sa citesc lacoma lectura...caci ma adancisem mult prea mult in poveste incat nu ma puteam desprinde de aceea "realitate-trecuta" . Cand mai aveam cateva pagini, ma simteam ca o povestitoare din filme care termina de lecturat ceea ce era scris si inchidea cartea cu o apasare ciudata si cu o strangere de inima ca povestea pe care tocmai o citise facea parte din viata ei... Revin cu picioarele pe Pamant...si imi amintesc ca eu inca nu am scris povestea cu care imi tot amenint sufletul, pentru ca de fiecare data dupa cateva capitole imi dau seama ca nu ar insemna nimic pe langa toate sentimentele ce nu pot fi descrise, pe langa tresarirea sufleteasca si restul amintirilor ce vor ramane pe veci in gandurile mele; (Am abandonat s...