Luni

 Este luni si sunt la birou, putin obosita dar imi este greu sa recunosc acest lucru. Imi doresc atat de mult sa fac in asa fel incat sa nu ne opreasca lipsa banilor pentru finalizarea visului nostru, imi doresc sa nu rupem din nevoiile copilului in aceasta perioada... asa ca am zis sa fac ceva in privinta asta, mi-am gasit un job part time. 

In sufletul meu simt o durere ce ma apasa, caci am pierdut clipe pretioase din viata copilului meu, in detrimentul banilor, caci pentru asta vin la munca. Stiu cumva ca o fac tot pentru el, dar poate ca el se multumea si cu o locuinta mai modesta, sau cu haine si jucarii mai putine, dar vreau sa ii ofer cat mai mult din toate, sa descopere si sa fie la un nivel modest, sa nu simta o oarecare inferioritate. 

Lupt si fac ce pot pentru el. Il iubesc maxim de mult, e un sentiment pe care inca nu am invatat sa il descriu in cuvinte, mi se pare ca oricat as incerca nu gasesc o asemanare la fel de puternica pentru aceste sentimente. 

Il privesc si ma incarc cu bucurie, mi se umple sufletul de energie. Sunt ca o floare dupa ploaie...nu conteaza cat de obosita sunt, daca el e fericit pentru mine asta e tot ce conteaza