vineri, decembrie 11, 2020

Gnduri care imi vin

 Mi-am propus adesea sa scriu, macar un rand, o idee sa imi amintesc pe viitor despre aceasta perioada... Chiar daca a fost un bizar, fara imbratisari, fara petreceri si intalniri . Virusul despre care am evitat sa vorbesc, dar care m-a dorit, atat pe mine cat si pe familia mea (multumim Celui de Sus ca a avut grija de noi si am trecut cu bine ). 

Nu prea am avut activitati extra munca-casa-bebelus. Am intrat intr-un circuit din care as vrea sa ies ocazional, sa fac ceva aparte.... 

Imi doresc mult sa ma vad cu Dandelion, caci ea a trecut printr-o perioada si mai crunta, luni si-a pierdut tatal. In situatia actuala epidemiologica, nu este deloc indicat sa ne intalnim, insa am fugit intr-un suflet sa o imbratisez, am incalcat toate regurile impuse de virus, as fi vrut sa fac mai multe pentru ea, insa nu cred ca ajuta cuvintele. Durerea o putem empatiza, dar singura care o simte intens este ea.

Viata este un circuit, vrem sau nu, trebuie sa mergem mai departe cu tot ce ni se ofera. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...