Scriu de la etajul trei... Am o mie de gânduri si multe lacrimi in suflet. Nu ma regăsesc aici, mereu simt o dorința de control..nu ma simt in libertate. Îmi este greu sa explic ce simt. Sunt ca o deținută in libertate...
Pe o parte simt înțelegere si sprijin, dar in acelasi timp am un junghi in spate... Ceva ce nu ma face sa ma desfășor .
Îmi este dor de momentele mele cu blogul, de gandurile mele scrise în miez de noapte...insa ma rapunge oboseala interioara si nu mai apuc sa scriu des.
Ma cert si mereu îmi promit ca o sa imi gasesc timp... Dar nu reușesc.
luni, decembrie 03, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: