Ireal dar adevarat, nu am avut timp sa mai povestesc cum imi petrec timpul in noua mea locuita.
Inca nu ma regasesc in totalitate, desi am redecorat camera noastra, am pus amprenta familiei ce tocmai s-a unit intr-un viitor mai bun.
Nu am apucat sa ma odihnesc, sunt tot timpul intr-o fuga bizara...vreau sa nu fiu criticata si sa nu stau in timp ce altii fac treaba pe aici.
Am avut zile in care am plecat in interes de viitor, pentru casa noastra mult visata. Sunt acte de semnat, de dus...adus, o birocratie nebuna.
Sufleteste sunt bine, Mister imi este alaturi si ma face sa ma simt mai iubita ca niciodata.
Relatia noastra s-a schimbat in bine, nu pot sa zic ca ne-a fost rau inainte, insa acum suntem mult mai uniti si imi place ca ne sfatuim mai des...mai ales cand vine vorba despre decizii.
Viata de familie inca nu am simtit-o pe deplin, inca mi se pare o joaca ceea ce traiesc, nu realizez ca mi-am schimbat numele si nu mai stau acasa la mama...
miercuri, octombrie 24, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: