Ieri am fost sunata sa mi se comunice faptul ca rochia mea de mireasa este gata. Chiar daca aseara am fost la eveniment si m-am intors dis de dimineata, am plecat in graba sa o aduc acasa.
Am probat rochia, am simtit ca este cea mai potrivita alegere si ma face sa ma simt speciala.
Cu ochii pe ceas, am pornit catre oras in cea mai mare graba, caci la ora zece aveam programata prima ora de dans.
Cu emotie in suflet am pasit in restaurantul in care o sa aibe loc evenimentul.. aici urmeaza sa imi invat si dansul.
Prima sedinta mi s-a parut grozava. Am reusit sa imi misc picioarele gratios si sa invat jumatate dintre miscari...chiar daca o fac putin stangaci, am timp sa ma perfectionez. Sunt multumita ca avem cateva elemente cheie de efect in dans.
Timpul zboara mult prea repede. am ajuns acasa cu intentia de a fura putin somn...dar m-am invartit prin casa fara rost si am realizat ca a venit ora sa ma pregatesc pentru a merge la nunta unor prieteni.
Noapte - muzica- somn lipsa.
sâmbătă, septembrie 08, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: