Am iesit in oras alaturi de oamenii dragi sufletului meu. A fost o iesire linistita in care am avut parte de "unsprezece kilograme de dulceata" - am fost promovata in relatia cu nepotelul, am reusit sa fiu doar eu cu el cateva minute...si nu a fost greu deloc, in schimb pot sa spun ca a fost atat de frumos.
Imi doresc sa il vad cum creste, sa ma joc cu el, sa il molfai...nu doar pentru ca este nepotul meu, dar are ceva ce ma atrage sa il laud mereu.
/mi-ar placea ca anii ce urmeaza sa ne apropie mai tare pe mine si pe fratii mei, sa avem parte de iesiri lunare si sa ne recreem.
miercuri, noiembrie 15, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: