Povestea unui suflet

Am avut ceva probleme in ceea ce priveste cocediul de odihna... cateva nelamuriri pe care le-am avut cu seful meu, puteau sa imi pericliteze concediul mult visat . Momentan sunt inca nesigura de ceea ce imi doresc sa fac...vreau sa cantaresc intens toate posibilitatile, dupa care incep sa imi planific in detaliu zilele de vara, As vrea sa vizitez Cluj-ul ... anul acesta Romania este in tendintele mele...desi mi-ar fi placut sa zbor alaturi de Mister...sa plutim deasupra norilor...dar poate plecam cu avionul pana acolo :D

Ma simt foarte energica. Mi-am dorit sa ajung la curcubeul de umbrele si Mister a facut ca dorinta sa devina realitate. Il iubesc si ma simt ca un copil langa el... nu pot sa ma opresc din a visa cum poate fi viata noastra impreuna pe viitor...poate ca as vrea sa aflu, sa ma conving, insa asta nu tine doar de mine. Astept cu nerabdare urmatoarea etapa a vietii, ma simt pregatita si simt ca EL este omul perfect pt mine. Stau si ma gandesc ce asteapta Mister de nu imi cere sa ii devin sotie... ma gandesc ca as accepta fara sa stau pe ganduri, insa ma gandesc cu groaza la locul unde ne vom petrece restul zilelor. Am pus ceva bani la saltea. dar nu stiu daca o sa imi ramana dupa frumosul eveniment al casatoriei... As vrea sa imi permit un teren, dupa care casa o sa construim impreuna cu fortele noastre mici, dar pline de dorinta. Nu inteleg de ce viata e asa grea cu noi... de ce nu ne-a oferit si noua o casuta?

Este foarte cald, am intins hamacul in gradina si mi-am luat cinci minute doar pentru mine. As vrea sa plec cu Mistr undeva un weekend, sa il rapesc si sa fiu egoista cu timpul. Imi doresc sa imi incarc bateriile dupa care sa incep o noua viata aici, sa rup cotidianul in bucati si sa descopar o noua lume care sa ma multumeasca sufleteste. Am ajuns in stadiul in care nu ma simt deloc bine in corpul meu. Imi este rusine sa fiu privita.

Astept cu drag concediul, ma simt obosita si as vrea sa imi permit o zi pentru mine. Ma gandeam ce as putea sa vizitez aceasta vara, inca nu am nici un gand...Mister vrea la mare, eu cam stramb din nas...niciodata nu am inteles ce as putea sa fac la mare, plus ca nu ma simt confortabil in corpul meu. Mereu a fost asa, insa anul acesta mai mult ca oricand nu vreau sa dau jos hainele de pe mine...visez sa fac schimbari, dar parca nu se vad orice as face. Ma simt frustrata. As vrea sa fiu si eu "fit". Mi-am propus sa ma duc la sala chiar daca afara sunt 37 de grade...vreau ca dupa concediu sa fiu mandra de mine.

Imi doream sa pot scrie un articol vesel, o insemnare bucuroasa despre aceasta zi, insa asa cum am facut mereu...zambetul pe buze il pastrez pe parcursul zilei, iar seara imi dau jos haina si ma ofilesc in intimitatea dormitorului.  Sunt damagita de faptul ca oamenii nu au curajul sa spuna verde in fata ceea ce gandesc, nu inteleg de ce trebuie sa te aprobe in fata, dupa care sa te loveasca cu un refuz categoric. Doare dublu, doare si ma demoralizeaza...ma simt sensibila si plang ca un copil. Ajung la concluzia ca doar cine nu munceste nu greseste. Imi doream sa fac niste modificari prin casa, am primit ok-ul dupa care am fot anuntata prin trimisi ca nu am o idee tocmai buna. Am renuntat la tot si m-am hotarat sa nu mai investesc aici...imi asteot momentul sa imi i-au zborul.

Ma simt stoarsa de energie...numar zilele pana la concediu', fara sa imi dau seama am ajuns sa ma robotizez.  Vreau sa rup ritualul dar ma simt incorsetata, Lupt cu mine sa ma ridic din letargia ce ma imbratiseaza ca o scorpie. Vreau dar nu pot, nu mai am vointa sa incep lucruri noi...m-am cufundat intr-o situatie ce nu imi place...insa nu gasesc vointa sa fac altceva. Imi doresc sa ma schimb...

Astazi am trecut de cateva ori in mod intentionat pe sub umbra teilor batrani de langa scoala unde am invatat acum 100 de ani lumina, caci nici nu mai stiu cati ani au trecut de atunci, cert este ca mirosul ma inebuneste in cel mai placut mod... Ma gandeam acum ca anul acesta fac 18 ani plus zece - nu imi vine sa cred cand a trecut timpul si cum m-am transformat, mai mult fizic caci in suflet sunt tot un copil. Nu imi doresc nimic material de ziua mea, vreau doar sa am parte de o zi speciala plina de oameni frumosi. Poate pare prematur, mai sunt doua zile pana la aniversarea mea, insa pe mine deja ma cuprind enspe mi de soiuri de emotii. Imi amintesc cu drag de lucrurile memorabile pe care le-am facut de ziua mea. Acum doi ani am pictat alaturi de cel mai bun prieten un set de tricouri, inca mai rezista si il pot pe al meu cu mandrie. Atunci cand eram mica, ziua noastra insemna intrunirea rudelor si muzica pe gustul tatei... acum am ramas in efectiv restrans si cu muzica de la r...

Visul meu... Ultimul an m-a facut sa imi doresc la fel de mult sa am casa mea, sa fiu mireasa, mama si nu in ultimul rand sa fiu slaba...cred ca acest punct este cel mai greu de atins... se bate cap in cap cu dorinta precedenta. Vointa am. insa nu stiu de unde sa incep. As vrea sa simt rezultate ca sa pot merge mai departe cu zambetul pe buze..as vrea sa ma simt macar o zi bine in pielea mea. Poate ca cea mai mare problema a mea este creierul, acest inamic ce nu imi da voie sa ma simt libera si nu ma ajuta sa lupt cu mine. Ma gandesc sa imi fac un jurnal de sport, poate ma motiveaza si schimbarile o sa le sesizez prin poze si inscrisuri.

Energia a fost la ea acasa astazi, am avut chef sa fac curatenie luna in toata casa, probabil si ploaia mi-a inspirat asta. Imi placea sa sterg geamurile si sa privesc cum ploua cu picaturi mari; Am muncit mult, dar imi place cand ma uit in urma si totul luceste, nu degeaba mama glumeste ca sunt "Froilica" - cea mai buna fata de serviciu. Vreau sa imi schimb ritmul de viata, intuiesc sa incep un program de aerobic, poate vine si mama cu mine...ar fi o realizare frumoasa. Cu toate ca am avut parte de o mica lovitura in ceea ce priveste plecarea mea si a lui Mister la Solferino, am renuntat de bunavoie  - consider ca erau prea multe zile de care avem nevoie sa le rog pe colege sa ma ajute - poate a fost un semn de sus, sau poate doar o sansa ratata. Vreau sa cred ca m-am maturizat si ca am invatat sa vad din fiecare intamplare ceva pozitiv. Sunt intr-o oarecare tensiune si cu cel mai bun prieten, nu stiu daca e vina mea...a lui sau a amandurora. Cert este ca am obosit sa ...

Excursia mult visata a avut loc. Trei zile minunate s-au sfarsit, imi doresc sa nu le uit niciodata. Prima excursie in doi, sentimente speciale, momente unice, priviri indragostite, aer de munte, iubire, tu si eu. Sunt atatea de povestit... Piatra Neamt are frumusetile ei. Am vizitat casa memoriala a lui Ion Creanga, casa lui Mihail Sadoveanu,,,,gradina zoo, Biserici. Bateriile s-au incarcat, pacat ca a trebuit sa ma duc la munca asa repede.