Povestea unui suflet

Timpul este hain, a trecut lacom pe langa mine...perioada aceasta am fost zbuciumata de intamplari. Catelusa mea pe care o am de mai bine de 15 ani a trecut printr-o anemie, trupul ei era de nerecunoscut. Noptile mi le petreceam alaturi de mama si ea, incarcand sa ii alinam durerile si sa o ajutam pe cat puteam. Oamenii incercau sa fie alaturi de noi, insa doar noi simtim ca ea face parte din familie si orice s-ar intampla cu ea ne influenteaza in mod direct si pe noi. O iubesc enorm de mult. Ma cufund in plapuma, caci e greu sa tin ochii deschisi.

Munca la job....munca acasa, nu mai am timp de nimic; Ma simt obosita si frustrata ca nu am gasit minutle necesare sa ma ocup de mine. De la incputul anului aman de pe o zi pe alta sifonierul cu haine, simt ca nu am avut timp pentru mine si pentru o schimvare. Incerc sa imi pun la punct viata si sa imi incarc bateriile... insa inaimte de toate vreau sa termin curatenia de primavara. Sunt intr-o forfota continua si o schimbare. Imi doresc sa construiesc gradina visurilor mele. Daca ajung sa imi indeplinesc visul o sa ma declar pe depin multumita.

Sensibilitatea mea se intensifica in prezenta copiilor. Plang usor si nu pot sa imi stapanesc lacrimile.  Ajung acasa ravasita si nu stiu cum sa imi revin.  Imi doresc enorm de mult sa imi intemeiez o familie, sa construim casuta noastra si sa stam doar noi in ea. As putea sa spun ca imi doresc la fel de mult pe cat mi-a dorit intreaga mea viata sa scap de kilograme (cei care ma cunosc vor intelege cat de puternic este sentimentul).  Astazi am fost acasa la bro, nu ma duc des acolo...imi impun sa fiu putin rezervata si sa nu ma aventurez in necunoscut...caci am fost dezamagita de multe ori.  Bro mi-a dat voie sa imi tin nepotelul in brate - e un eveniment rar si atunci se intampla cu permisiune -  il strangeam in brate si ii simteam mirosul pielii. E un ingeras de copil. Am plecat ravasita de la apartament...

Imi doresc sa plec cateva zile alaturi de Mister, amandoi avem nevoie de o vacanta. Iubirea noastra creste pe zi ce trece, insa energia scade. Robotizarea munca- timp liber ne goleste bateriile. Trag de mine sa scriu cateva randuri insa nu ma simt foarte poetica. Cuvintele curg greu, ochii se inchid si tastele nu se mai aud.

Am profitat de vremea frumoasa si am iesit la plimbare cu bicicleta. Imi era dor sa explorez lumea cu castile in urechi si sa simt vantul linistitor cum imi mangaie parul. Stiu ca cele mai bune diete sunt cele care incep de "luni", insa eu vreau sa incep de maine...chiar daca asta inseamna in marti. Sportul nu ma mai ajuta cum o facea in tineretea mea. Imi doresc enorm de mult sa fac o schimabre in ceea ce priveste fizicul meu si mi-as dori sa slabesc, sa fiu cum nu am fost niciodata.

Nici nu stiu cum sa incep aceasta istorisire, acum dupa ce m-am calmat nu mi se mai pare ceva atat de grav, insa acum cateva ore Pamantul mi s-a daramat de sub picioare si am plans ca un copil, imi stergeam ochii pe sub ochelari si incercam sa mananc inghetata fara sa arat ca nu sunt bine. Din dorinta de a face un bine am dat-o in bara.  Pare penibil insa m-am "impiedicat" de un polonic de supa . Imi doream sa ii pun lui Mister sa manance, o facusem de nenumarate ori insa astazi am simtit cum toata caldura supei imi ardea mana...nu imi dau seama cum am facut-o, cert este ca jumatate era in castron, iar cealalta jumatate imi "imbratisa" mana si simteam ca mor de rusine, de furie, de usturime.  Mister a fost putin incurcat de reactia mea, nu intelegea cat de rau m-am ars, daca am patit ceva sau oare de ce lacrimile imi curgeau necontenit desi eu ii spuneam ca nu am nimic,  Imi dau seama ca inca sunt un copil, desi imi doresc cu ardoare sa fiu mama . Ma uit in ...

Sunt energica si zambitoare. Mi-am stabilit anumite teluri de indeplinit... iar atunci cans fac cate un pas spre realizarea dorintelor ma simt increzatoare. Astazi am facut treburi casnice, am lasat o amprenta asupra bucatariei si am reusit sa imi gasesc timp pentru mine, pentru sportul pe care l-am neglijat o perioada. Ma simt obosita asa ca nu mai astept miezul noptii si fug sa ma odihnesc. Se anunta un weekend la munca si vreau sa plutesc si sa eman energie - poate molipsesc oamenii cu starea mea de bine.

Citeam mai devreme pe un blog despre decizia pe care intr-un fel sau altul si eu am fost hotarata sa o consider viabila si sigura pentru viitorul meu, ma refer la plecarea din Romania. Credeam eu ca "dincolo" umbla cainii cu covrigi in coada. Aveam impresia ca banii aduc liniste sufleteasca... ma gandeam ca as fi putut cativa ani sa strang cureaua si sa pun bani la pusculita, urmand sa ma intorc acasa... insa imi iubesc prea mult obiceiurile, orasul, siguranta.. astfel incat nu am indraznit sa plec niciodata. Nu imi mai vad viitorul asa cum o faceam. Acum muncesc in tara, castig bani multumitori, pun la saltea si imi construiesc dorintele pe fortele romanesti. Imi renovez casa parinteasca si muncesc cat imi permite timpul in gradina... visez la casa mea si a lui Mister o casa mica, modesta si cocheta - musai pe plaiuri Romanesti, cel mai probabil chiar in orasul natal. Sunt putin speriata de ideea ca in curand o sa fim noi cu doua salarii si cu un dosar de acte... imi est...

Timpul zboara si eu nu am cum sa il opresc. M-am saturat sa fiu intrebata cand am de gand sa ma marit... oare oamenii chiar nu pot sa traiasca fara aceasta informatie? Oare toti cei interesati atat de intes de viata mea isi doresc cu adevarat sa imi fie alaturi in aceea zi deosebita? As vrea sa strig in gura mare, sa le arat cat de mult il iubesc pe omul de langa mine si cat de mult mi-as fori sa fiu sotia lui...sa fiu mama copiilor sai, vreau sa ii port numele chiar daca nu are o tonalitate puternica cu prenumele meu...pentru el as face-o cu mandrie. Mie nu imi ramane decat sa astept momentul acela pretios, sa spun Da si sa ma ocup de organizare. Recunosc cat imi este de greu sa vad cununii, nunti, botezuri si pregatiri... as vrea sa fiu si eu mireasa, sotie, mama...imi doresc enorm de mult, mai ales ca am gasit omul langa care ma simt fericita. Simt undeva in adancul inimii ca nu mai e mult de asteptat , dar nici nu o sa se intample curand... e greu de estimat. Trecut-au patr...

Astazi a avut loc botezul primului meu nepot legitim. Nu stiu cum a zburat timpul si nici cum s-a terminat acest moment. Parca am inchis ochii pentru o secunda si cand i-am deschis totul era terminat. Am avut parte de un eventiment atipic, toate amintirile mele de pana acum referitoare la taina botezului  au fost naruite de un eveniment total diferit... intr-un mod nu tocmai surprinzator. Stiu, nu am nici un drept sa comentez sau sa fiu dezamagita, caci nu a fost vorba despre botezul copilului meu... dar intr-o oarecare masura ma simt stanjenita ca nu s-a intamplat nici macar 2 la suta cum ar fi trebuit, cum ar fi fost normal conform datinilor. Nu sunt cea mai credincioasa si nici cea mai dusa la Biserica, insa cand vine vorba de religie si traditii incerc pe cat posibil sa respect ceea ce am invatat. Am trecut si peste acest hop...sper ca pe viitor sa nu apara si alte probleme sau porti inchise. Desi nu am spus nimanui ma doare schimbaea de comportament a lui bro si restric...

Fratele meu a fost cel mai bun prieten al copilariei mele. Ii povesteam tot ce aveam pe suflet si stiam tot ce se petrece in viata lui. Era omul cu care mergeam la cumparaturi si mereu imi cumpara gogosi. Drumul spre casa era linistitor, el citea si eu priveam pe fereastra...era ora noastra de reculegere.  Acum Timpul nu mai este atat de darnic cu noi ... nu ne mai permitem sa ne intalnim, nu ne mai scriem si uneori imi este teama ca a uitat de mine. Prbabil multi m-ar intreba de ce nu il caut eu daca el nu ma mai cauta, insa raspunsul este foarte simplu... am fost dezamagita de atitudinea lui, de secretele pe care le-a zidit vis-a-vis de mine... desi niciodata nu l-am dezamagit din punctul acesta de vedere, Despre nunta lui am aflat in aceeasi zi cu restul familiei, iar detaliile in ziua nuntii de fata cu toti invitatii. Informatiile esentiale din viata lui au devenit foarte pretioase si se pare ca nu mai merit sa stiu nimic despre el... caci am primit informatii sigure de...

Astazi am avut parte de momente creative. Am decorat sticlele cu prafuri magice pentru briose, sticle pe care doresc sa le fac cadou cu ocazia zilei de 8 martie. Consider ca este un cadou inedit, care ma reprezinta si se potriveste tipologiilor de femei cu care interactionez. Urmeaza si ziua lui bro, totul este pus la punct,,,chiar si disparitia mea de la job, mi-am programat o zi de gatit si pregatit petrecerea lui. Anul acesta l-am inceput bine, am castigat nenumarate premii, Am primit premiu de popularitate si o medalie de aur ... activitatea mea culinara este in plina dezvoltare, Imi doresc ca toate gandurile mele sa devina realitate si lupt pentru indeplinirea dorintelor. Desi recunosc ca ma simt obosita, fac tot posibilul sa imi incarc bateriile pentru a putea sa rezolv toate punctele de pe ordinea de zi. Viata mea este foarte ativa si structurata pe etape...sunt  o persoana calculata si asta ma ajuta sa zambesc in fiecare dimineata.