Este ziua celui mai bun prieten al meu. Cadoul este gata impachetat...desi mi-ar fi placut sa reusesc a organiza petrecerea surpriza la care am visat de cateva luni. Este greu sa urnesti muntii din loc, mai ales cand muntii sunt putini si fara ei peisajul ramane gol si pustiu.
Planificasem meniul, loatia, muzica...totul era pus la punct, insa nu s-a infaptuit.
Mi-am propus ca anul ce urmeaza sa fie mai special...pana atunci ma imbrac si ma duc la petrecerea lui.
sâmbătă, octombrie 15, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: