Povestea unui suflet

Imi place sa imi planific din timp toate lucrurile. Nu am stat niciodata pe ultima suta de metrii cand venea vorba despre un cadou aniversar sau o discutie importanta. In prezent mintea imi este plina de ideei... vine ziua mamei de nastere si a celui mai bun prieten al meu. Ma gandesc cum as putea sa ii surprind si sa le ofer clipe magice. Ma organizez saptamana aceasta si vreau sa pun la punct toate detaliile. Pana una alta imi pregatesc bagajul pentru excursia la munte.

Am avut parte de cele mai frumoase zile de concediu. Soare, iubire, distractie, plimbari, rasarit, desert, bronz ... toate m-au facut sa ma simt fericita. Am trait intens fiecare clipa si am acumulat amintiri frumoase. Sufletul imi este fericit. Mister imi este alaturi in cele mai speciale clipe si nu ma lasa nici macar atunci cand sunt pe punctul de a exploda de nervi din te miri ce motive. Il iubesc si il ador. Ieri mi-a salvat viata si ii sunt recunoscatoare ca dintr-o intamplare ce putea sa fie tragica... eu am reusit sa raman in suflet doar cu ideea ca EL ar face orice ca eu sa fiu bine, chiar daca asta ar insemna sa isi puna viata lui pe locul doi. Simt ca am trait intens aceste zile, au fost mai lungi ca orice alte zile... mai vesele si mai remarcabile. A fost prima vacanta impreuna cu nepotul meu, chiar daca nu am putut sa il strang in brate...stiu ca o sa auda mereu povesti despre prima lui experienta cu marea;

Maine ma duc la o seara de burlacite. Mi-ar placea sa pot organiza o petrecere surpriza pentru cineva...insa toate fetele pe care le-am insotit in drumul acesta al casniciei nu si-au dorit o astfel de petrecere; Cat despre a putea fi surprinsa eu peste multi ani, momentan este un vis indelungat caci nu am domnisoare de onoare. In minte mi se deruleaza un film frumos colorat... nici nu stiu daca are rost sa scriu, caci ideiile vin si pleaca asemeni oamenilor ce perinda prin viata noastra.

Timpul meu a devenit din ce in ce mai diversificat. Am reusit sa intru in posesia unei carti pe care m-am apucat sa o lecturez pe nerasuflate. "Ea si EL" de Marc Levy mi-a  captat atentia si a reusit sa ma scoata din starea mea de letargie. Sufletul imi este fericit, in cateva zile plec impreuna cu Mister in concediul mult visat. Nu stiu daca locatia ma entuziasmeaza nici macar pe jumatate pe cat ma incanta ideea de a il avea langa mine cateva zile fara sa existe nici un motiv sa dispara ca un super-erou. A inceput sa picure marunt, asa a inceput si aceasta dimineata...devine un circuit ce nu imi displace deloc. Simt ca timpul se opreste in loc si zilele frumoase se multiplica fara ca nisipul din clepsidra sa se clinteasca. Sunt multe dorinte pe care ne dorim sa le punem in practica si sa le faceam realitate vizuala, insa nu depind doar de noi si... sunt factori ce ne opresc in loc. Uneori imi este teama sa fiu om mare... sunt probleme pe care nu stiu cum sa le depasesc. ...

S-a stricat laptopul...nu mi-am imaginat pana acum cat poate sa fie de complicat sa imi fac activitatea zilnic fara el... nu inteleg tehnologia totala pentru telefon, consider ca sunt lucruri pentru care ai nevoie de taste palpabile si un ecran mai generos pentru a iti face treburile corespunzator. Am scos de la naftalina note-book-ul. Poate ca as fi renuntat la cautarile zilnice si lla alte mizilicuri pe care le faceam zilnic, insa la blog nu pot sa renunt. Este ora sapte si eu sunt ca un leu in cusca... incep sa scot ghearele si sa zgarii. Consider ca nu sunt exagerata si nici nu cer imposibilul... insa oamenii au impresia ca daca nu spui nimic, totul iti convine. Oare ei nu se pun niciodata in pielea ta? Ei nu isi doresc timp pentru ei? Imi  vine sa plang de ciuda si sa fug in lume fara sa ma mai uit inapoi. Nu stiu de ce imi fac mereu vise si sunt dezamagita. Am incercat sa las viata sa ma surprinda si sa nu mai am asteptari...insa nu reusesc sa renunt la planificarile me...

M-am trezit de dimineață cu gândul la invitațiile pe care urma sa le termin pana la prânz. Aveam puține emoții...tumpul ne presa și nu aveam toate materialele necesare.  Totul este bine când se termina cu bine... Am terminat și mâine urmează sa fie livrate. As mai face asta încă odată dacă as avea ocazia.  Îmi era dor sa îmi pun mânuțele la treabă. Într-un fel ma gândesc și la viitorul meu... As vrea sa se concretizeze curând... Sa știu pentru ce lupt.  Am momente în care îmi vine sa fug și sa renunț la tot... Simt ca bat pasul în loc.  Ma uit în jurul meu... Și ma simt pregătita sa i-au viata în piept. Dar nu pot sa fac asta singura.. Aștept dar nu știu ce aștept.

Am purtat fusta cea noua - un rosu aprins, un mac in miscare si o lejeritate ce ma facea sa radiez si sa ma simt speciala. Parul a fost prins in doua cosite si unghiile strauceau ca o scanteie. Ma simteam deosebita, asta inainte sa ma intalnesc cu Mister, omul ce mi-a schimbat sentimentul in unul mai profund...am simtit ca sunt iubita la putere infinita si iubitul meu este atent la orice detaliu sorbindu-ma din priviri. Am fugit ca doi copii la "film"... defapt a fost un desen animat, am ras copios, am privit lacoma pe omul drag de langa mine - e asa adorabil cu barba moale si frumos conturata-. Dscutiile despre NOI si VIITOR unt din ce in ce mai frecvente... nu stiu in totalitate ce gandeste sau ce asteapta, cert este ca incepe sa imi dea de inteles ca are situatia sub control si toate vor veni la timpul lor.

Ce ciudat mi se pare ca deși frate-miu a plecat de acasă de mai bine de un an.... Încă are lucrurile lui puse la locurile cunoscute. Se șterge praful și ele sunt puse în același loc.  Parca sunt lucruri sfinte Ma gândesc dacă ar fi sa plec și eu... Oare ce as lua de aici? Sunt colturi de camera ce vor rămâne goale....

Sunt fericita...anul acesta o sa am parte de un concediu mult visat, chiar daca o sa fie la mare si sunt putin complexata de felul in care arat. Nu vreau sa isi imagineze nimeni ca am sapat kg de sub control, insa 2-3 kg pentru mine inseamna mult, recunosc faptul ca oboseala si ritmul de viata pe care l-am avut in ultimul an si-au spus cuvantul in privinta energiei mele. De cand am intrat in concediu m-am apucat de sport, iar si iar ... fizic se simt schimbari, insa nu stiu ce spune domnul cantar. Ma gandesc uneori ce stres ar trebui sa mi se aseze pe umeri incat sa apara in viata mea o schimbare radicala...sa ma transform intr-o persoana silfida. Nu imi doresc nici un necaz, nu sunt nebuna, ma gandeam la o organizare de petrecere, ceva ce necesita atentie maxima si grija pentru detalii . Fac ce fac si gandul imi zboara la o nunta, as vrea sa fie nunta mea...sa ma vad mireasa si sa dansez ca o printesa. In cercul meu de cunoscuti am din ce in ce mai multi ce se pregatesc sa faca ace...

Ma simt straina de tot ceea ce se petrece in jurul meu. Ma gandesc cum oamenii ranesc fara sa se gandeasca la consecinta glumelor pe care le efectueaza. Sunt dezamagita si nu indraznesc sa fac morala nimanui. Ma ascund in camera mea si plang in perna...sunt o copila ce nu are putere sa se infrunte cu oamenii . Ma gandesc iar si iar la acest moment si imi apar lacrimi in ochi, simt ca cineva imi rasuceste cutitul in rana... insa eu chiar daca sunt la pamant, ma gandesc cat de greu ar fi pentru mine sa ii multumesc pe toti, dar in acelasi timp si pe mine. Am o viata ce se scurge mult prea repede si nu vreau sa o pierd fara sa imi dus la indeplinit dorintele.

A fost cea mai frumoasa aniversare. Am primit multe cadouri si flori multiolore. Am multe de spus, dar ma simt franta,. A fost o zi lunga si agitata.

Am dormit pana la noua jumatate, nu stiu ce este cu mine insa perna imi este cea mai buna prietena si ma ademeneste catre ea. Ma simt obosita si imi vine sa dorm din ce in ce mai mult. Mi-am propus sa termin saptamana aceasta treburile, insa starea de somnolenta si moleseala ma tin din treaba. Nu am reusit sa fac mare lucru, mai am de vopsit cateva ornamente de gradina, insa nu am descoperit energia necesara pentru creatie. Numar orele pana la aniversarea mea si vad ca mai am multe lucruri de pus la punct. Pun pauza si ma intorc la treburi.

Nu sunt o prietena buna. Nu am fost si probabil nici nu o sa fiu. Simt ca am dezamagit oamenii si nu i-am rasplatit pentru tot ceea ce au facut pentru mine. Saptamana aceasta am cazut din lac in fantana. Am facut multe gafe si am scos doar perle... incerc sa repar ceea ce am gresit, insa nu am pretentia ca toata lumea sa ma ierte, stiu ca nu sunt cea mai inocenta si draguta persoana, asa ca nu merit sa fiu iertata pe deplin. Lupt cu mine, ma cert si ma pedepsesc singura; Vreau sa fiu un om mai bun. Imi doresc sa imi regasesc zambetul si optimismul. Astazi este prima zi in care am inceput tratamentul de impacare cu sine. Medicamentele sunt bazate pe sport, zambete si dieta la dulciuri.

Urmeaza concediul la care visez de cateva luni. Mi-am propus sa plec la mare cu Mister... nu stiu daca ideea de apa, soare si nisip ma incanta atat de mult precum imi surade ideea de a imi petrece impreuna cu el cateva zile fara sa fiu nevoita sa ii multumesc pe ceilalti. Pana la perioada mult visata, o sa vina ziua mea de nastere...mereu in vacanta. Atunci cand eram mica imi doream sa servesc bomboane si sa ma simt speciala....insa mereu era o joaca de copii alaturi de putinii mei vecini de pe strada. De cand am inceput munca, niciodata nu am avut parte de o aniversare in adevaratul sens al cuvantului...mereu a fost o chestie pe fuga, cu tort dar fara lumanari si fara cantec. Maine urmeaza un alt tort, si o alta poveste...

De mine si de noi. In ultima saptamana am dat-o in bata de nenumarate ori. Am gafat si regret. Am plans si am cautat sa gasesc un colt de intelegere, insa toti sunt de parere ca o cota parte din vina imi apartine, atunci nu pot sa gasesc aici ceea ce am nevoie. Ma simt singura impotriva tuturor. Imi pare rau ca am incercat sa fac o schimbare, am vrut sa imi demonstrez mie ca parerea mea conteaza si ca nu sunt doar un pion pe tabla de sah. Sunt constienta ca intreg comportamentul meu o sa sufere repercursiuni si o sa fiu pusa la zid. Imi asum tot, imi pare rau si regret ca nu pot sa dau timpul inapoi. As fi vrut sa primesc mai multa intelegere, sa imi arate ca o farama din gandurile mele erau adevarate.