Am clacat...in ultimele zile am plans de cateva ori cu lacrimi de crocodil, sughituri si respiratie sacadata. Nu ma mai recunosc....m-am gandit cu o foame nebuna la ideea de a face o nebunie trecatoare, ceva ce ar putea sa ma coste mult pe viitor. M-am oprit la timp, insa daca ma duceam la magazin si apucam sa imi pun planul la atac...oare acum mai eram aici sa scriu despre aceasta zi nereusita?
Imi este rusine de starile mele. Nu ma inteleg, nu vreau ca cineva sa ma inteleaga...ci doar am nevoie de atentie. Vreau o imbratisare fara nici un cuvant.
S-au adunat probleme de munca, kilograme, haine si oameni. Sunt o copila ce nu se simte capabila sa ia fraiele in mana si sa zboare .
Vreau sa ma ascund in carapacea mea si sa imi ascult gandurile.
Astazi Mister mi-a promis ca o sa ma inteleaga si o sa ma sustina, dar ma intreb oare eu as fi fost la fel de rationala ? Il ador pentru linitea ce mi-o transmite, imi ia o piatra de pe inima... insa in acelasi timp raman cu un bolovan pe suflet ce imi apasa pe dorul de el.
marți, iunie 21, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: