Povestea unui suflet

Am inceput sa imi construiesc un vis in minte, o frumoasa poveste ce are un balon cu aer cald. Mi-ar placea sa primesc o plimbare deasupra norilor...deja imi faceam un calcul cati leuti pe zi inseamna pana la ziua mea. Conturul balonului poate sa fie mai amplu, poate chiar la nunta mea. Este scump, dar niciodata nu se stie ce dorinta imi propun sa realizez;

Imi doresc foarte mult sa realizez o sedinta foto alaturi de Mister. Am un panou de ideei pe care le pastrez in cel mai secret mod... incep sa imi conturez in minte "save the date" si alte momente speciale pentru viata noastra de cuplu. Am vorbit foarte mult despre cum ne dorim, incat ma simt ca si cum ne pregatim sa facem acest pas. Ma gandeam la dorintele mele adolescentine, la varsta la care ma vedeam mireasa....si la prezentul ce m-a gasit inca sub aripa mamei cu nici un gand de infaptuire in viitorul apropiat. Am incercat sa imi imaginez cum o sa ma ceara, cand sau unde ... insa nu am nici o idee, stiu doar ca o sa ma surprinda si asta ma face fericita. Cu toate defectele pe care le vad undeori la el, stiu ca poate sa ma lase fara cuvinte intr-un mod placut si sunt convinsa ca cererea o sa fie unul din momentele acelea in care oricat de vorbareata sunt eu, nu o sa reusesc sa leg doua fraze.  Astazi ne-am organizat viitorul, ne-am planuit evenimentele unde urmeaza sa...

Sufletul imi e plin de sentimente si dorinte. Ma simt ca o fetita indragostita prima data. Inima imi bate cu putere atunci cand simt ca se apropie timpul sa il imbratisez cu dor; As face tot ce imi sta in putere sa il aduc mai repede langa inimioara mea ce se simte singura fara el. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca pot sa ajung in situatia in care nu imi concep viata fara el...a ajuns sa ma ajute in toate problemele. Il ador cand vad ca se implica in tot ceea ce face.

Tic - tac timpul trece si energia mea creste. Mi-am propus sa profit de fieare moment si sa fac la potential maxim tot ceea ce imi doresc ... nu vreau sa ma las prada oboselii. Vara a venit si rochitele ma asteapta frumos aranjate pe umerase, acum trebuie ca eu sa le scot la plimbare si sa imi regasesc feminitatea pe care iarna o pierd. Energia ma indeamna sa ma duc in bucatarie si sa experimentez... dar cum fratele meu este plecat si sunt iar "singura la parinti" nu imi vine sa gatesc bunataturi fara ca el sa poate sa manance. Mereu am spus ca imi doresc sa fiu singurul copil si sa fiu rasfatata.... insa acum de cand bro este in delegatie imi dau seama cat de singura ma simt si ce goala este casa fara prezenta lui. App de gol, sufletul imi e gol de cand nu am mai citit o lectura buna, insa incerc in viitorul apropiat sa rasfoiesc o carte, sa astup dorul.

Zambesc larg, te privesc si simt cum prind aripi. Te iubesc enorm si simt ca dragostea a inceput cu primul tau sarut. Fiecare clipa alaturi de tine inseamna pentru mine fericire. Esti langa mine la fiecare pas, chiar si atunci cand privesc la calendar intamplator imi dau seama ca fiecare zi este legata de tine. Visez cu ochii dechisi la viitorul nostru impreuna, la casuta mult dorita...la rasete de copii si la linistea serilor de vara. Astazi in timp ce imi faceam exercitiile trageam cu ochiul in cautarea ta, te-am surprins cum ma priveai in oglinda si mi-ai zambit larg. Copil drag, esti adorabil cand iti arati sentimentele dragastoase, brusc te transformi din Mister in cel mai dulce om. Au trecut mai bine de trei ani jumatate de cand ne-am luat de mana si amhotarat sa mergem impreuna pe acelasi drum...sunt convinsa ca niciunul dintre noi nu ne-am gandit ca o sa mergem atatia ani alaturi si ca sentimentele noastre vor fi mereu intense. Nu regret nici o clipa... nici macar anii in ...

Am inceput programul de sport la sala - este prima zi si am avut multe emotii, insa treaba a mers mult mai bine decat ma asteptam. Visul meu incepe sa prinda contur, primul pas este facut...acum urmeaza sa pasec timid pana la reusita.  Aveam nevoie de o schimbare, si cand era cel mai bine sa intervina o noua traiectorie daca nu de "acum"? Nu stiu daca ceilalti au incredere ca o sa reusesc, insa eu lupt cu desrinul sa ii arat ca sunt puternica si ca nu ma las pagubasa usor. Schimbarea vine din interior dar o sa se vada pana la exterior.

Stau și privesc minutele cum trec.  Am impresia ca timpul este cel mai mare dușman al meu.  Ma simt singura...imi este teama ca pierd teren.  Îmi vine sa plâng...gândurile ma înțeapă și nu imi dau pace. 

Am muncit mult saptamana aceasta, au existat schimbari in decorul colectiv. Ma simt obosita, nu stiu daca munca a facut asta din mine sau impactul de cunoastere. Mi-a fost teama ca am gafat, inima mi s-a strans ca un servetel mototolit, vroiam sa dau timpul inapoi, dar stiu ca toate cuvintele rostite nu mai pot fi retrase... |O sa fie bine| - asta am repetat in mod constant. Am trecut pste toate gandurile ce ma apasau...acum traiesc intr-o zi noua plina de sperante. Am visat ca o sa imi redescopar entuziasmul si zambetul ce imi aduce gropite in obraji, am lasat totul a curga de la sine si acum pot sa spun ca am luat decizia intelepta.

"Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii." Gabriel Garcia Marquez

Nu exista "de maine" - totul incepe ACUM!

Mi-am petrecut sfarsitul de saptamana in intimitatea casei. Ador clipele in care iubitul meu ma ajuta sa gatesc si ne jucam in bucatarie... imi imaginez ca aceste momente nu se vor termina niciodata si asa de indragostiti o sa fim pana la adanci batraneti. Cand ma gandesc ca in prima clipa cand l-am cunoscut imi era antipatic, acum rad si ii spun ca il iubesc invers proportional fata de inceput. Ne-am schimbat mult de atunci, atat individual cat si ca relatie.  Priveam de curand prima poza a noastra, pe atunci eram doar amici...dar ca sa fiu putin sincera cu mine, ma atragea putin misterul pe care il afisa...ce-i drept in poza eram cu capul pe pieptul lui si zambeam larg - totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda si momentul s-a imortalizat. Poza a supravietuit timpului si acum este parte din albumul nostru de cuplu. Am intampinat obstacole impreuna, dar acolo unde mana destinului a presarat praf de magie si a suflat cu iubire, nimic nu poate sa desparta sufletele ce se...

Sport si ploaie  - e tot ce conteaza.

Uneori ma intreb de ce nu am curaj sa fug in lume. Puteam sa imi construiesc viata departe de familie, insa nu am avut curaj sa fac acest lucru... nu regret nici o clipa decizia pe care am luat-o. Consider ca am ramas langa oamenii ce imi sunt necontenit alaturi si pe care pot sa ma sprijin oricat de mare ar fi ajutorul pe care il cer. Chiar daca nu imi permit financiar o casa a mea, o chirie sau un loc unde sa fiu doar eu si sa ma regasesc atunci cand noptile sunt prea intunecate, chiar daca ceasul ticaie foarte repede si am multe lucruri de rezolvat, chiar daca drumurile sunt limitate eu tot nu as pleca. Momentan trec printr-o perioada de ragasire si analiza minutioasa. As avea nevoie de spatiul meu, sa imi analizez viitorul... ma las pe mana noptii sa imi fie alaturi.

Uneori caut sa ma regasesc.. am impresia ca desi sunt aici, ceva din mine lipseste. Inca sunt o adolescenta entuziasmata de tot ceea ce este nou, am energia necesara sa topai ca o copila dupa fulgi de papadie, ochii mari sunt sclipitori la vederea curcubeului, parul imi zboara in vant si ma amuza coafura pe care mi-o ofera.  Aparent sunt o copila, insa zambetul reuseste sa ma paraseasca in miez de noapte atunci cand raman doar eu in camera mea alba si tacuta. Sunt pasaje din trecutul meu ce revin, momente pe care le retraiesc pentru fractiuni de secunda si pe care nu imi vine sa cred ca le-am pierdut.  Nu stiu daca destinul a jucat cea mai buna carte, uneori simt ca mai sunt eu fara anumiti oameni, simt ca am depins mult de ei si au luat o particica din mine... Inchid ochii si ma gandesc cum ar fi fost viata mea alaturi de ei, insa nu reusesc sa conturez o imagine prea lizibila... vreau sa ma bucur de ceea ce am fara sa ma gandesc "cum ar fi fost daca...?". Trebuie sa i...