Povestea unui suflet

La propriu astazi am alergat, am fost la piatra sa citesc. Simteam ca incep sa deraiez de la traseu si am nevoie de o pauza...am alergat intr-un suflet, simteam ca picioarele nu ma mai asculta insa luptam cu ele sa inaintez. Am ajuns si m-am trantit la Pamant, era rece...tot ce imi doream mai mult, trebuia sa simt ca ceva ma aduce inapoi la realitate, citeam si tremuram de emotie. Incercam sa imi reamintesc ce s-a intamplat, despre ce este vorba..insa am cateva lagune despre care nu imi este rusine sa vorbesc. Consider ca daca am uitat, inseamna ca am trecut peste;  Prezentul meu este linistit, insa il fac eu tumultos din cauza grijilor prea mari pe care mi le fac pentru ziua ce urmeaza...uneori am tendinta sa vad prea mult spre viitor si sa imi complic ziua de "azi". Asta-noapte am stat si am reflectat asupra a tot ce s-a intamplat in viata mea in ultima perioada, ce-i drept sunt clisee ce imi revin in minte, insa nu simt ca le-am trait eu, parca ar fi o poveste despre ca...

Oamenii sunt meniti sa fie in viata semenilor lor; Uneori pelerinajul aduce de la sine diverse stari pe care nu poti sa le exprimi... ai vrea sa nu te gandesti la "mesaje ascunse", insa nu poti... Usile de inchid si nu se mai deschid atunci cand ranile s-au vindecat. Confuzia mea vine din multe parti. Am avut o saptamana tumultoasa si am incercat pe cat posibil sa nu transmit starea nimanui si nici sa nu divulg ce ma macina. Am pierdut anul asta oamenii dragi sufletului meu, defapt ei inca exista insa nu fizic alaturi de mine. Viata online si telefonica nu o sa ii inlocuiasca niciodata

E trecut de miezul noptii, maine ma duc la munca dar nu vreau sa ma arunc in pat si sa il astept pe mos Ene. Stau pe fotoliul moale si ascult ploaia cum atinge grabita tot ce ii sta in cale; Am o stare melancolica, apasatoare si confuza. Astazi imi este dor de trecut, am rasfoit albumele cu poze si am retrait momente uitate. Simt ca istoria se repeta si asta ma sperie. Incerc sa fiu tare, insa plang ori de cate ori ma gandesc cat de singura ma simt. Am putini oameni dragi alaturi de mine... dar viitorul o sa ma lase fara ei fizic o perioada si asta ma intristeaza, o sa ma regasesc iar singura pe drumuri cautand cu privirea siluete. Abia ce ma obisnuisem sa fiu tare si sa ma multumesc cu frimituri... Mi-am propus sa invat ceva din toata povestea asta si mai ales sa fac ceva pentru mine in timpul asta. Nu ma las, trebuie sa reusesc. Vreau o transformare si imi promit mie ca o sa reusesc. Imi indrept toata atentia asupra acestui lucru si o sa obtin un rezultat de care o sa fiu mandra...

O stare de energie mi-a fost alaturi zilele acestea, am impartit zambete pretutindeni; Am simtit cum radiam de bucurie fara sa am motive intemeiate. Astazi in schimb, am cedat si am ajuns acasa in coltul meu de liniste si am picat pe ganduri. Sunt atatea lucruri pe care mi le doresc si simt ca nu pot sa le duc la indeplinit... atatea dorinte de ambalat. Am cateva temeri pe care inca le-am tinut ascunse... as vrea sa inchid ochii si totul sa se termine.

Timpul a trecut, anii au zburat fara sa realizez nimic pentru mine si viitorul meu. Visam cand eram mica sa am la douazeci de ani propria-mi casa, sa imi permit sa ma intretin si sa imi gatesc singura. Nu am realizat nimic, iar totul mi se pare deja un vis imposibil de indeplinit. Pic adesea pe ganduri si ma intreb cu groaza unde o sa locuiesc, ce o sa fac in viitorul meu...cum o sa ma descurc sa imi i-au zborul de langa familie si sa ma pun pe picioarele mele, sa ma realizez si sa imi fac o noua familie. Vreau ca "acasa" sa fie "casa noastra". Strang banut cu banut la pusculita, sper ca intr-o zi sa ajute pentru fundatie...sa pun caramida de temelie si sa reusec ce acum inca doar imi doresc. Sunt dezorientata si imi este teama de viitor. Ma maturizez si ma lovec de mai multe probleme... incerc sa ma descurc, sa cunosc puterea timpului si a banului...sa nu irosesc nimic.

Picaturi de ploaie mari si reci m-au atins fugare, au gasit adapost in textura hainelor mele. N-am fugit asa cum faceau toti ceilalti, asteptasem de mult timp o astfel de ploaie...sa ma simt libera de toate sentimentele si sa le arunc in nestire, fara sa ma priveasca nimeni. Ma simt confuza; Desi simt ca lucrurile merg pe un fagas bun, undeva in interiorul sufletului meu am mai descoperit o problema pe care trebuie sa o indrept, sa fac tot ce imi sta in putere sa ma stiu realizata cu toate aceste sentimente .

Sunt confuza. Imi este teama sa ma gandesc la ceea ce poate sa urmeze. Incerc sa fiu puternica si sa reflectez la binele lui, insa pe de alta parte imi rasar temeri si nesigurante; Timpul o sa le decida pe toate. Vreau sa fiu rationala si sa nu ii infranez dorinta de munca, de castig si mai ales sa nu ii arat ca ma doare tot ce se poate intampla. Mereu am visat ca aniversarea zilei mele de nastere sa fie alaturi de omul drag, sa impart cu el bucuria cadourilor ambalate, cina in familie si momentele amuzante... dar, anul acesta poate sa fie atipic. Gandul ma rascoleste. Undeva intr-un colt de suflet stiu ca asa se v-a intampla si deja incep sa ma protejez singura de impactul viitorului. Nu vreau sa ma hazardez. Incep sa ma pun pe picioare, stiu ca sunt un "leut"luptator, o sa trec si este asta daca asa isi doreste timpul . O sa consider toata aceasta perioda ca un test pentru noi; Sunt sigura ca "gura lumii" nu o sa o spele nimeni, dar eu nu traiesc cu ei....ci...

ploua....stau in dreapta ta si plang. simt tensiunea. as vrea sa rup tacerea, sa te sarut,sa iti zic ca esti nesuferit...ca pierdem timp pretios... ma uit pe fereastra si ma joc cu degetele. as vrea sa fug de aici,sa ma intorc acasa in coltul meu de rai. ma simt o straina acum langa tine. Imi pare rau ca ma aflu aici...ma doare mai tare nepasarea ta decat dorul de tine. poate sunt eu prea visatoare si imi doresc lucruri imposibile in timpuri improbabile. astazi as fi vrut sa fiu oriunde,doar aici nu. am ajuns pe holurile facultatii...cate amintiri ma napadesc. fara sa imi dau seama faci parte din ele,chiar daca nu eram "noi" pe atunci. faceai parte din dorintele mele ... te conturasem in culori fara sa stiu ca tu esti acela. acum ca te.am gasit si ti.am descoperit latura sentimentala nu suport gandul ca nu esti mereu al meu...cel putin ai momente cand fizic te vad,dar nu emani nimic. sunt confuza...te vedeam omul potrivit...astazi mi.a rasarit primul semn de teama....

Sunt putin "Aricioasa", nu imi gasesc nici o explicatie logica...ma gandesc intens la ceea ce am de facut in viitorul apropiat si simt ca nu ma ajuta deloc timpul. Ma aprind cand vad ca cineva in jurul meu este intr-o "pauza| continua", iar eu nu imi vad capul de treburi. Sunt egoista, si imi pare rau cand reactionez asa. Sper ca acest somn de la o ora neobisnuita pentru mine sa ma ajute, iar maine sa fiu ca o raza de soare ce emana bucurie si entuziasm. Am inceput sa visez deja la concediul de vara, sa imi programez zilele si vacanta. Sper sa reusesc o mica excapada si sa am timp de petrecut cu oamenii dragi. Imi doresc din tot sufletul sa nu mai intervina nici o problema. Sa nu mai fiu nevoita sa imi bat capul cu rezolvari si nici sa nu ii vad pe cei din jurul meu ingrijorati pana cand totul ajunge pe linia de plutire. Toate problemele de pana acum m-au invatat sa vad ca am oameni pe care pot sa ma bazez neconditionat si carora sper sa le multumec inzecit si s...

Visez la o zi in aer liber. As merge la picnic...sau poate doar la umbra unui copac. Simt ca am nevoie de aer curat, de relaxare si plimbare. E o combinatie placuta pe care astept cu drag sa o traiesc pe propria-mi piele. Mintea imi zboara la un cadru romantic, adiere de vant, apa si muzicalitate naturii.... stiu momentan e doar un vis, trebuie sa ma multumesc cu parcul plin de oameni galagiosi. Ce ciudat e sa fi om mare, sa nu mai poti sa fugi cand ti se nazare o idee, sa ai responsabilitati si dorinte de amanat pentru ziua libera. Nu stiu cand am ajuns la acest nivel, dar ma gandesc si la situatia in care timp aveam si nu imi permiteam sa cumpar o inghetata. Am pasit timid in aceasta lume, ma mentin si sper la mai bine. Lucrurile au evoluat pe de-o parte...insa undeva simt ca sunt si momente pe care le-am pierdut, dar pe care incerc sa le musamalizez cu ideea ca asa trebuia sa se intample daca nu mai sunt. Zambesc larg, sper ca timpul sa le linisteasca pe toate si sa imi ofer...

In fuga mea nebuna, am gasit putin timp sa ma bucur de parfumul imbietor al teilor. Am inchis ochii si m-am lasat purtata intr-o lume uitata. Mi-am amintit cat de bucuroasa eram sa simt aceasta mireasma in copilarie... reprezenta vacanta de vara.  Chiar daca nu intelegeam nimic din lunile de vara... acum as da orice sa ma bucur mai mult de tic-tac-ul alert al ceasului fara griji si "alarma de dimineata". Am tresarit si am plecat, povestea se adancea si trebuia sa ajung intr-un loc unde sa imi pun in ordine gandurile. Drumul m-a dus acolo unde in urma cu doi ani ma refugiam cand imi doream sa raman singura. Asa cum o faceam atunci, am facut-o si acum...am privit apa, sclipirea magica a soarelui cum se reflecta si transmirea culori pastelate din apa. Un sentiment m-a cuprins...mi-am dat seama ca sunt singura.  Am privit in jurul meu si nu era nimeni... mi-as fi dorit sa primesc o imbratisare ,dar nu a avut cine. Poate ca este inceputul ceea ce simt acum. Am plans si am l...

Zambesc larg, ma uit la taste si degetele danseaza vesele si scriu ce inima dicteaza. Sunt atat de fericita incat imi vine sa imi strig bucuria cu glas tare. Ma simt ca si cum am avut parte de o vacanta. Desi a fost vorba doar de o singura zi, pentru mine a insemnat cat toate zilele in care am cautat cu privirea si nu am gasit pe nimeni alaturi de mine. Am incarcat bateriile in cel mai frumos mod posibil. Am  refacut lucruri marunte ce ma inveselesc. M-am plimbat prin locuri nebanuite, am vorbit mult, m-am jucat asemeni unei copile adolescente ce incearca sa lungeasca ziua pana cand noaptea incepe sa isi arate stelele stralucitoare si poate nici atunci nu este suficient cat sa ma satur de aceste clipe deosebite. E greu de explicat cum m-am simtit, a fost ca o eliberare...ca o piatra luata de pe inima. Am realizat  ca undeva exista timp ce nu uita vechile obiceiuri. Oricate schimbari au intervenit, atunci cand suntem impreuna redevenim oamenii simpli si deschisi, ce vorbe...

Prietenia noastra a fost vulcanica, a inceput ca o eruptie fara sa ne asteptam ce o sa urmeze...a continuat ca o ploaie de vara - intensa ... s-a indreptat usor spre o stagnare a lavei vulcanice, insa cu ajutor si atentie a reusit sa capeta iar forma si sa ne pastreze impreuna. Am trecut prin multe impreuna, atat momente ce pareau imposibil de depasit, cat si peste nenumarate clipe deosebite. Nu as schimba nimic din acest circuit. Consider ca fiecare val ce a trecut peste noi ne-a intarit i ne-a ajutat sa ne descoperim reciproc. Nimeni nu stie cu adevarat ce ascunde povestea noastra, nici nu ma complic sa povestesc cuiva...stiu ca nu  ar intelege asa ca merg mai departe asa cum am facut-o si pana in prezent, Mi-ai fost alaturi atunci cand ceilalti m-au  parasit. Te-am surprins oferindu-mi mici cadouri, o copilraie dulce pe care o ador, ma face a ma simt speciala. Reusesti sa ma aduci cu picioarele pe pamant, sa ma inveti lucruri noi, ma ajuti sa scriu atunci cand inspirat...

Adesea m-am trezit gandindu-ma la cat de mult mi-ar placea sa am propriul roman...Sa constriesc personajele dupa chipul si asemanarea celor din jurul meu. Sa povestesc intamplari reale imbracate in cuvinte parfumate si sa descriu ca intr-o paranteza ceea ce gandesc sau imi doresc;  Ar fi deosebit ca recitind sa traiesc cu o intensitate mai mare ceea ce candva a fost prezentul meu. Sa vad cu alti ochi si sa realizez unde trebuie sa indrept sau sa construiesc un drum. Zilele acestea am sarit peste cateva pagini din prezent; Imi pare nespus de rau ca nu am ajuns la umbra copacului batran, insa este destul de greu sa imi organizez timpul acum cand vremea s-a incalzit si activitatile se aglomereaza pentru cateva ore racoroase. Stiu ca undeva acolo, un mesaj ma asteapta...as scrie atat de mult despre aceasta poveste. Ar capta atentia asupra acestei perioade si ar starnii curiozitati la care nu o sa existe nici un raspuns pentru "public". Traiesc un amalgam de sentimente. S...