Povestea unui suflet

Probabil a venit timpul sa trag linie si sa ma gandesc la ce a insemnat acest an pentru mine, insa imi este teama sa privesc inapoi....au fost atat de multe sentimente si momente memorabile incat imi este teama sa nu le retraiesc. Am avut multe de invatat si inca o sa mai invat din greseli.

Uneori imi e atat de dor de prietenia pe care am pierdut-o, as vrea sa ii scriu cateva randuri in care sa imi exprim regretul pentru leguna ce s-a produs intre noi, insa ma tem ca nu ar ajuta cu nimic... poate ca timpul ne-a schimbat si acum suntem doar niste straine. Imi lipeste mult, am incercat sa umpl golul insa nu am reusit...am o lipsa grava de incredere in a primii pe cineva in acel loc, a fost o durere mult prea mare. Exista si un lucru benefic din toata aceasta poveste, m-am intarit si am invatat ca si singura pot sa ma descurc...doar ca era mai frumos sa am un sfat de la cineva, asa cum imi placea sa ascult si sa ofer sfaturi. Timpul trece, ranile e cicatrizeaza..insa goluri exista. 

Sarbatorile aduc multe sentimente frumoase, dar si oboseala acumulata dupa atatea agitatie. Odihna se lasa asteptata, noptiile se scurteaza si devin din ce in ce mai pretioase orele in care Mos Ene vine pe la noi. Astazi am avut parte de un incident, m-am lovit destul de serios...s-a lasat cu pierderi de sange, insa de teama sa nu imi panichez familia am facut pe voinica si am incercat sa arat ca nimic nu s-a intamplat. Acum, fie vorba intre noi...ma cam doare si ma resimt, dar pot sa o duc pe picioare singura. Urmeaza sa ma duc la o intalnire cu ai mei colegi de munca, ma bucura acest lucru caci inainte sa ma integrez eu in aceata "familie" ei nu faceau astfel de iesiri... poate ca totusi am o influenta buna asupra oamenilor.

Anul acesta s-au schimbat multe in viata mea, am simtit cum oameni dragi se desprind din prezentul meu. M-am speriat si am cautat raspunsuri, dar timpul mi-a dat de inteles ca anumite lucruri se intampla cu un scop si daca nu mai sunt acum...inseamna ca nu eram potriviti pentru a merge impreuna pe acelasi drum. As fi ipocrita sa spun ca nu am suferit. Situatia a luat o intorsatura atat de dramatica, incat nu am putut sa mai schimb nimic...desi initial am spus ca nu este treaba mea sa cobor piciorele pe Pamant, caci ale mele nu au luat niciodata zborul de acolo, insa treptat am realizat ca as fi putut sa indrept pe altii spre drumul meu si sa le explic cat de mult inseamna pentru mine si cat ma doare schimbarea lor, dar nu am avut mintea de acum la momentrul potrivit. Orgoliile erau mai mari si lupta mea cu sine mai puternica. Mi-a fost dor de mine, dar m-am regasit si am incercat sa imi reiau si activitatile ce ma faceau fericita, sa nu ma plafonez si sa redescopar timpul pentru ceea...

Perioada sarbatorilor a fost tumultoasa...am avut cateva probleme cu adevarat serioase, in acele momente mi-am dat seama ce este important in viata si pentru ce trebuie sa imi fac griji. Nici nu stiu cum sa incep povestea aceasta care mi-a stor mii de lacrimi si m-a secat de energie... este vorba despre problemele de sanatate ale pufoseniei mele in varsta de 12 ani si 10 luni, practic e un membru al familiei. Situatia s-a agravat in cateva zile, a aparut ca din senin si se intensifica de la ora la ora. Am ajuns la facutatea de medicina veterinara, acolo unde am primit niste vesti cumplit de infricoatoare, a urmat o noapte de ganduri si teama. Oricat de teama imi era, am ales sa accept operatia pentru ea, caci era singura solutie sa o mentina in viata, riscurile erau mari, insa si reuita era atat de importanta. Am plans doua zile cu lacrimi de crocodil, m-am transformat in fantoma, fara culoare... am trecut prin mii de emotii, dar spre bucuria mea, operatia a avut succes si acum este...

Urmeaza o surpriza despre care nu stiu decat ca o sa existe. Trebuie sa povestesc ceea ce imi imaginez ca este... iar asta este un exercitiu deosebit de imaginatie. Imi trec atat de multe lucruri prin minte, insa unele pier de la radacina de cand incep sa rasara...stau si ma gandesc ce anume ar putea sa il caracterizeze si sa ii atraga atentia micutului "surprinzator", caci daca ar fi sa descriu ceea ce ma face pe mine sa zambesc si imi aduce fericirea in suflet, ar fi atat  de mult de scris, insa multe dintre aceste lucruri nu cred ca sunt in asentimentului lui. Poate ar fi cazul sa trec la subiect si sa scriu ce imi trece prin minte... asa ca o sa incep cu o "proiectie" in care sa se regaseasca imagini cu noi inca de cand ne-am cunoscut si terminandu-se cu o editare...iar prin asta ma refer la prezent, ca si cum poza finala ar fi facuta in clipa in care privesc "filmuletul" sau "colajul"(eu imbracata in noua mea rochita inflorata, iar tu cu o...

Impachetarea cadourilor a fost minunata, am simtit ca sunt un elf mic si muncitor; Fiecare cadou a reprezentat un zambet, asa ca am fost fericita astazi. Pe seara am avut parte de cateva momente tandre si de amintiri minunate. Imi era dor sa mai stau cu capul pe pieptul lui si sa ma simt odihnita, sa visez si sa ma simt umana. Am momentele mele de "glorie" in care nu ma recunosc nici eu, insa EL reuseste sa ma linisteasca si sa imi arate ca tine enorm de mult la mine...si orice s-ar intampla e alaturi de mine. Vreau sa imi revin definitiv, sa imi fac ordine in ganduri si sa imi programez timpul pentru tot ce ma face fercita...chiar si pentru sport.

Mi-am dat seama ca am pierdut contactul cu realitatea si este timpul sa imi revin. Am luat situatia in maini si mi-am programat iesiri cu oamenii dragi mie/. Trebuie sa nu ajung in situatia in care au ajuns oamenii care m-au dezamagit prin absenta lor din viata mea. Nu vreau sa ma inchid intr-un ritm sau intr-un ritual clasic. Poate ca am gresit pana acum, dar recunosc si incerc sa remediez pana nu este prea tarziu.

As avea atat de multe de spus, insa nu am timp si nici nu cred ca o sa gasesc cuvintele potrivite sa exprim ceea ce simt. E iar o lupta undeva.... un sentiment ce distruge linistea sarbatorilor. Vreau sa opesc acest vulcan, sa schimb ceva...insa nu totul sta in puterea mea umana, este nevoie de mai multe persoane pentru a aduce un plus de veselie. Job-ul meu este omniprezent, am inceput si un ritual cu a mea colega sa ne vedem in perioada salariului impreuna cu noul meu grup de prieteni, sa facem o activitatea care sa ne scoata din rutina. Desi trebuie sa recunosc, uneori imi este dor de ceea ce am avut. dar imi este teama sa mai caut in trecut. Fiecare am gresit in felul nostru si nu am stiut sa trecem peste...sau poate intr-o oarecare masura nu ne-am dorit. Sarbatorile ne fac mai buni, ne fac sa ne gandim la ce a fost, la ce am fost si ce am ajuns...e greu de pun intr-o balanta;

Simt ca plutesc. Zambesc din ce in ce mai larg si imi doresc sa prind aripi, sa ajung "acolo" sus unde exista doar bunatate si momente speciale. As avea atat de multe lucruri de spus, insa nu stiu de unde sa incep sau cum sa le formulez sa le pastrez la intensitatea cu care le simt eu. Inima mea bate cu putere si simte ca iubeste iar... iubeste intens si este in sincron cu ceea ce iubeste. Privesc in stanga mea si rasare un zambet urias si simt cum o mana ma strange cu putere si dragoste, ma mangaie si ma alinta. Dragostea e frumoasa, mai ales cand este la pachet cu toate dorintele pe care fiecare individ la are...astfel grijile nu mai inseamna nimic si tot ce conteaza e intelegerea si timpul petrecut impreuna.

Ma gandeam cat de mult m-am schimbat anul acesta si totusi sunt aceeasi. Ultima perioada m-a facut sa imi dau seama cine imi este prieten neconditionat. Chiar daca dezamagirea a fost mare, intr-un fel sau altul ma asteptam ca intr-o zi sa se intample aceasta despartire de tot ceea ce a insemat trecutul meu adolescentin; Nu imi doream, doar ma asteptam... o relatie de prietenie nu se hraneste doar cu sentimente si dorinte dintr-o parte, ci trebuie sa fie din cel putin doua parti. Am momente cand imi vine sa pun mana pe telefon si sa fac o schimbare, sa ajut destinul sa se schimbe putin, insa imi este teama ca pot sa ma ranesc singura. Nu mai vreau o dezamagire acum. Astept cu drag sarbatorile si linistea lor specifica, pentru asta trebuie sa stau cuminte in banca mea si sa renunt la ideei de moment. Este bine sa analizez fiecare miscare a mea, altfel pot sa fiu cel mai mare "dusman" al sentimentelor mele.

Oboseala m-a prins din urma, astazi am alergat prin magazine in cautarea cizmulitelor perfecte. Am probat nenumarate perechi, insa dezamagirea a fost pe masura. Insa, soarele rasare atunci cand nu mai ai nici o speranta, asa ca a fost ca o minune de care m-am bucurat inzecit; Cumparaturile casnice au durat o vesnicie, se simte venirea sarbatorilor de iarna si in magazine, unde produsele dispar in cateva minute si forfota oamenilor este usor sesizabila. Seara m-a prins intr-o atmosfera speciala cu prietenii. Am jucat remmi si carti, imi era dor de astfel de momente. Chiar daca s-a destramat gasca, asa pe bucatele cum o mai gasesc imi place sa ma bucur de fiecare ocazie in care pot sa ma strang alaturi de acesti oameni.

Am inceput dimineata cu exercitii de inviorare prin zapada. Iarna imi place cand este vorba sa ma joc, sa alerg ca un copil si sa imi simt obrajii rosii ca merele coapte. Am terminat de cumparat dulciuri pentru cizmute. Sper sa fie o surpriza pe masura. Ma gandesc ca intr-o zi  o sa vina randul sa fac asta in adevaratul sens al cuvantului, iar pentru asta am nevoie de antrenament. Am un amalgam de sentimente, ma lupt cu ele si incerc sa imi revin... uneori imi este teama de mine si de reactiile pe care le am... nu vreau sa fiu impulsiva si sa dau cu piciorul in balta, sa stric tot ceea ce am construit pana acum. Incerc sa fiu calculata si rationala. Viata e mai complicata decat mi-am imaginat, uneori nici timpul ni vindeca...

Miros de sarbatore. Simt deja aroma scortisoarei si a portocalelor. Inca de la primii fulgi de zapada am dat iama la cosul cu portocale sa imi inund dormitorul cu aceast parfum imbietor. A trecut repede aceasta jumatate de an; Am redescoperit fericirea si m-am manifestat copilareste ori de cate ori am avut ocazia sa ma joc. Imi era dor sa ma regasesc si sa fiu eu intr-o lume atat de mare si de crunta. Am cateva emotii in ceea ce priveste viitorul, insa incerc sa gasesc partea plina a paharului si sa ma incurajez atat pe cat pot ca totul o sa fie bine. Ma gandesc la Sarbatori, la cadouri....la anumite locuri pe care vreau sa le vizitez...sper ca timpul si banii sa imi permita sa fac tot ceea ce imi doresc; Astazi am fost la cumparaturi pentru Mos Nicolae, imi doresc sa le fac o surpriza fratiilor mei...sper sa ii surprind si sa se bucure asa cum as fi facut-o eu in locul lor. Imi lipseste copilaria, dar nu am cum sa dau timpul inapoi asa ca incerc sa rapesc cateva momente si sa ret...