Povestea unui suflet

Cutreierand prin lumea virtuala am descoperit site-ul www.connect.ro/ cu fiecare articol nou pe care il citesc ma fascineza mai mult ; Imi place faptul ca se incarca usor desi este plin de imagini de o calitate exceptionala, pentru mine pozele reusesc sa imi faca o prima impresie despre produsul in sine. Meniul este bine structurat, astfel gasesc cu usurinta informatiile de care am nevoie. Articolele pe care le publica sunt succinte, reusesc sa atinga subiectul pe care si l-au propus si nu intra in amanunte care uneori devin plictisitoare; Am descoperit cateva hibe la acest site in ceea ce priveste browser-ul Internet Explorer. S-au folosit scripturi pentru Firefox si din aceasta cauza modulul de cautare este putin dificil pe IE, caci atunci cand dau clik pe "Scrie si apasa ENTER pentru cautare..." nu mi se sterge automat textul si de multe ori am tendinta sa scriu peste. O alta problema o intamplin in completarea formularului de comentariu. In ceea ce priveste design-ul mi...

Mi-am inceput ziua cu un mic incident ciudat, nu stiu cum pot sa il rezum - mai bine las un loc liber si trec peste "dimineata devreme"; Mai tarziu am fost la cumparaturi, am privit lacoma anumite obiecte si nu am indraznit sa mi le cumpar, simt ca trec printr-o perioada mai stramtorata si evit pe cat posibil sa fac cumparaturi ce pot sa primeasca o amandare. Au existat si lucruri pe care mi-am promis ca o sa mi le achizitionez dupa ce o sa ma angazez, imi doresc prea mult si asta ma ambitioneaza. Ma gandesc din ce in ce mai mult ca dupa licenta sa trimit cateva mailuri si sa ma trec pe o posibila lista de asteptare catre job-ul mult dorit... dar pana atunci orice o sa imi fie bun; Imi lipseste perioada in care aveam cel putin un milion in portofel si puteam oricand sa ma duc la un suc fara sa ma gandesc ca o astfel de iesire imi poate taia un obiect de pe lista de cumparaturi. Imi propun ca de ziua mea sa va povestesc despre locul meu de munca, chiar daca nu o sa fie cel pe...

Astazi am reusit! Meritul nu imi apartine in totalitate... recunosc acest lucru. Am luat o gura de aer, am mai bifat un examen si am terminat un joc.

Mai bate la usa mea cate-un gand care ma intreaba daca m-am plictisit de scris sau daca imaginatia m-a parasit. Ezit sa ii raspund, nu stiu care este motivul principal ... uneori imi doresc sa fac pauza sa nu ma pripesc in povestirea unor intamplari fierbinti; De multe ori ma surprind cu capul sprijinit de podul palmelor si gandindu-ma la multe lucruri ... dar adesea cuvintele raman blocate in interior; Sunt momente in care rabufnesc si plang copilareste - atunci nimeni nu ma intelege, ajung sa cred ca sunt o ciudata. Imi pare rau de multe, mai ales ca am observat o schimbare despre care imi este teama sa vorbesc - intr-un fel imi doresc sa cred ca nu imi pasa. Adevarul il stiu doar eu, pentru moment l-am inchis in suflet si nu vreau sa ii dau drumul - sunt in cautarea unor raspunsuri si pana atunci imi doresc sa fiu cat se poate de diplomata. In alta ordine de idei sesiunea ma face sa fiu mai putin comunicativa cu cei din jurul meu, imi doresc sa retin pentru mult timp ceea ce invat, ...

Astazi m-am dezamagit singura, nimeni nu ma intelege... intr-un fel sau altul eu ii inteleg pe ei. Ma strofoc inutil pentru un lucru fara valoare de durata, dar eu sunt suparata pentru faptul ca mi se intampla nefericirea tocmai atunci cand ma simt mai pregatita sa trec peste obstacol. Totul o sa imi treaca in curand, simt nevoia sa ma ascund in coltul meu.

Timpul trece, dar anumite sentimente inca isi pastreaza intensitatea de la inceput. Poate ca pentru ceilalti suna bizar faptul ca dupa doi ani de cand sunt alaturi de mister EL al meu, inca mai simt fluturasi cand imi spune ceva neasteptat de frumos, cand ma rasfata sau in alte momente similare; Astept sa vad daca mitul conform caruia "dragostea dureaza trei ani" o sa fie valabil si in cazul meu... dar la cum ma cunosc eu, sunt sigura ca nu, caci mereu este o prima intalnire pentru mine. E asa frumos sa adorm seara gandindu-ma la un chip cunoscut, sa privesc cu ochii mintii un zambet existent in viata cotidiana, sa stiu ca orice mi s-ar intampla cineva o sa fie alaturi de mine si o sa ma imbratiseze. Sunt convinsa ca din acest punct de vedere am o viata frumoasa, nu-mi lipseste nimic. Chiar daca am eu niste lipsuri dupa care tanjesc de mult timp, nu le voi lasa sa imi strice dispozitia si sa imi acapareze momentele frumoase prin care trec. Viata este facuta din bune si rele, ...

Am dansat cum nu am mai dansat din visele copilariei. Muzica imi canta in soapta, dar eu simteam fiecare vibratie a ei. Fulgii de zapada, erau jucausi, blanzi si pufosi. Mergeam uitand de drumul pe care il aveam de prcurs din obligatie, acum tot ce era in jurul meu ma fascina. Pluteam intr-o lume aparte care incepuse sa imi cuprinda incet simturile. Obrajii au devenit rosiatici, degetele vroiau necontenit sa se lase mangaiate de fulgii de nea... privirea zambea intens. In momentele respective eram capabila sa scriu o poveste fara sfarsit, in gand imi veneau fraze frumoase si puteam cu usurinta sa descriu ceea ce simteam. Acum ma simt inapta sa reproduc cu exactitate. E iarna, chiar daca nu ma incanta foarte tare, incerc sa spicuiesc momente frumoase care sa ma faca fericita in clipele in care sunt singura pe drum si gandurile imi inunda mintea. Atunci cand singuratatea ma cuprinde sunt mai vulnerabila, mai sensibila si devin cu usurinta o persoana noua; A trecut o alta zi de duminica,...

Lucrurile se petrec prea repede, prea ciudat, prea incalcit ... prea mult pentru o singura zi. Ma simt dezamagita de mai multe lucruri, dar sper ca totul sa dispara cat de curand; Nu vreau sa povestesc astazi tot ceea ce ma face sa ma simt asa. La toata starea mea de deplorare ... mai pulseaza si vantul, ninsoarea si frigul acesta.

Am avut parte de un moment simpatic. Ma face sa zambesc larg cand ma gandesc; Mergeam pe strazi si stradute, ganditoare la nimicuri trecatoare si cum nu sunt o increzuta care sa merg cu nasul pe sus, am observat la picioarele mele un dreptunghi mic alb... initial am avut impresia ca este o bricheta si m-am aplecat sa o ridic - desi nu sunt fumatoare si nu obisnuiesc sa umblu cu brichete in geanta, am avut doar o sclipire de moment. Cand am ridicatul obiectul de jos am realizat ca defapt este ceva mai interesant... un memory stick. Inevitabil l-am luat si cand am ajuns acasa l-am verificat. Eram curioasa sa descopar ce se afla salvat pe stick... poate gaseam ceva ce ma putea duce catre posesor. Spre mirarea mea, chiar il cunosteam pe proprietarul de drept al obiectului, asa ca l-am restituit. M-am bucurat ca am reusit sa fac un bine; Adevarul este ca am inceput acest an cu multe castiguri si reusite ... dar cum totul are si un revers, am pierdut in alte moduri. Mereu imi spun ca "p...

Savurez o ceasca de capucino, ma gandesc la nimicuri semnificative si zambesc in interiorul meu. Nimic nu este imposibil, trebuie undeva sa existe o posibilitate ... o scapare. Incep sa renunt la stres si griji inutile. Vreau ca fiecare pas pe care il fac sa fie insotit de un strop de veselie, astfel lucrurile vor parea mai simple. My mood: Armin van Buuren vs Sophie Ellis-Bextor - Not Giving Up On Love

Suntem doar niste "Straini in noapte". Vorbim ... ne confesam si cu toate acestea realizam ca atunci cand vine dimineata nu mai este nimic asa cum stiam noi. Lucrurile se precipita si capata o noua infatisare. Intamplarile se duc catre o lume a ambigului si te apuca un ras nebun, urmat de o emotie puternica, de un suspans si se termina cu o sala plina de aplauze sincere; Da, tot spectacolul a meritit. Am ramas cu amintiri placute, sentimente vesele si cu multe axiome pe care mi-ar placea sa le reproduc intr-o zi fara nici o greutate. Trebuie sa recunosc ca am ramas placut surprinsa. Intr-un fel sau altul am mai decoperit un mic detaliu despre mine. Nu imi este chiar atat de antipatic F.P. cu siguranta imi facusem o idee preconceputa sau poate ma deranjeaza o alta parte a lui, o latura pe care nu si-a dezvaluit-o in minutele in care l-am privit eu ieri. Si uite asa a mai trecut o zi, s-a mai intors clepsidra si... Nu stiu ce se petrece, intiparesc zilnic multe momente, cate-o ...

Doar o piesa de teatru. Doar o plimbare nocturna. Doar un sentiment aparte. Doar noi si restul lumii.

Sunt foarte confuza, un amalgam de idei si planuri se invart in mintea mea, dar eu nu reusesc sa stabilesc prioritatile - asa ca nu ma pot apuca de treaba cat mai curand, desi mi-as dori. Nu stiu daca imi doresc multe lucruri cantitativ, stiu doar ca as vrea sa fac multe schimbari. Mi se pare bizar faptul ca de cele mai multe ori reusesc sa ii ajut pe ceilalti, fie cu un sfat, o clipa in care sa ii ascult, un drum pe care sa ii indrum Esuez in a imi organiza propria-mi viata. Oare e asa de greu? De ce nu reusesc sa pun motorasul in functiune? Daca nu acum... intr-o zi o sa reusesc.

Astazi am simtit nevoia sa iau o pauza de mine; Parca s-au adunat iar multe sentimente nerostite, ganduri neimpartasite si nu stiu cine ar putea sa ma asculte ... nu vreau sa stresez cu problemele mele personale pe cei care imi sunt mereu alaturi. Sunt confuza, as vrea sa vorbesc dar nu stiu cu cine. Am incercat sa o ajut si pe D. a mea, caci si ea trece printr-o perioada similara - trist, dar adevarat... am facut ce-am facut si tot alaturi ne intalnim la necazuri. Parca mi-as fi dorit sa ne strangem mai mult la veselie, dar eu sunt o empatica incurabila care stie sa inteleaga si persoana de langa fara sa o critice, iar atunci cand merita sa fie pusa la perete, o fac intr-un mod elegant si fin. Prietenia este mai presus de momentele urate si pauzele neintelese. Sunt sigura ca daca astazi o X persoana mi-ar spune ceva de genul : "Mi-am dat seama ca mi-am luat lumea in cap si am cutreierat pe meleaguri straine alaturi de cineva necunoscut ... acum as vrea sa ma intorc la tine" ...

Atunci cand ai mai multe posibilitati ... nu uita ca in cele mai multe cazuri trebuie sa iei in calcul si optiunea " Mai bine taci! " . M-am simtit foarte prost cand am realizat situatia penibila in care am ajuns. M-am enervat pe mine si imi venea sa plang necontenit. M-a durut faptul ca nu am putut sau n-am stiut sa ma fac inteleasa. Cu siguranta intentia mea nu a fost sa ranesc sau sa critic, ci mi-am dorit sa ofer un sfat... o idee de viitor. M-am lasat pagubasa; Toata discutia s-a terminat cu lacrimi din partea mea si las un spatiu la reactia din partea cealalta - nu pot sa vorbesc in necunostinta de cauza. Nu vreau sa ma victimizez. Mi-am expus punctul de vedere si frustrarile pe care le-am simtit. Am luat o decizie si de aceasta data cred ca este cea corecta. Poate ca nu sunt facuta pentru asa ceva, poate ca sunt inapta sa fiu empatica si din aceasta cauza am inceput sa pierd pe capete persoanele care le consideram in categoria "prietenii mei se numara pe degetele...

De ieri am ramas intr-o stare nebuna de fericire. Nu stiu carui fapt datorez mai mult acest sentiment ... tot ce stiu este ca imi place si mi-ar placea sa nu se sfarseasca curand. Intreaga zi am asteptat cu sufletul la gura rezultatul unui concurs la care am participat... desi eram sceptica in castigarea "marelui premiu", imi doream macar sa primesc unul dintre premile de consolare... desi ma indoiam teribil ca o sa fiu aleasa. Mare mi-a fost uimirea sa ma vad printre cele cinci. Am rasfoit entuziasmata, dar timida in josul paginii unde scria si ce anume am castigat. O da, chiar premiul cel mare. Acum astept sa mi se livreze si sa ma bucur de el. Am fugit la treburile mele, nu am putut sa nu povestesc despre aceasta fericire a mea.

Astazi am avut un dor nebun sa ascult Chris Brown - Say Goodbye . M-am tot gandit la un anumit "ceva". Am avut tendinta sa fac o magie si sa las totul sa fie asa cum era pana zilele trecute ... dar, in cateva clipe am realizat ca daca am simtit ca trebuie sa impartasesc o farama din interior - nu mai dau inapoi. M-am justificat, desi nimeni nu o sa inteleaga mai bine ca mine ceea ce este aici, in interiorul cutiutei muzicale. A fost ... candva, demult o frumoasa poveste, acum incepe treptat sa se depuna praf pe amintiri; Totul are un inceput, un continut si in cele din urma un sfarsit.

Ieri dupa ce am terminat de postat pe blog, mi-am amintit de un concurs la care imi doream sa particip. Trebuia sa fac ceva simplu si usor de confectionat, asa ca am ales sa fac o jucarie de plus. Nu imi place faptul ca materialul pare prea inchis atunci cand ii fac poza, in realitate este bleumarin. Mie mi se pare rezultatul putin hazliu ... arata a ceva si foarte putin a pisica - imi pare bine ca nu am ales sa-l fac pe tweety, caci as fi inceput sa il urasc daca arata asa nedefinit. Incarc pozele pentru a sustrage un zambet, de oricare fel ar fi el. In curand o sa incep perioada in care nu imi mai arde sa pierd timpul cu prostii de genul "aratarilor" de mai sus. Acum imi permit sa ma relaxez, sa pierd timpul si sa incerc tot felul de tentative. Sper ca intr-o zi sa fiu mandra de reusita mea si atunci sa imi doresc o apreciere din partea mea... astazi ma multumesc cu zambete de amuzamanet.

Am profitat de cateva zile libere si m-am odihnit mintal, am amanat de la inceputul anului lecturarea unei carti ... imi pare rau ca las timpul sa treaca nefolosit pe langa mine, dar uneori simt nevoia sa ma desprind de realitate si sa ma las purtata de nori; Promit ca dupa sesiune o sa citesc mai mult si o sa ies afara cu orele, incat sa suplinesc zilele in care am stat in casa din cauza frigului sau a racelii. Am povestit de curand ca ma batea un gand serios sa ma apuc de personalizarea unui tricou, tin sa mentionez ca este gata - spre surprinderea mea. Rezultatul final nu este asa cum ma asteptam, trebuie sa ma mai imprietenesc cu masina de cusut electrica si sa stabilim o relatie mai amiabila. Are momente cand nu ma mai asculta si fuge de nebuna pe materialul meu. Este al doilea tricou pe care imi pun amprenta ... sper ca numaul 3 sa fie cu noroc si sa imi iasa asa cum il vad eu in minte;

Dainuieste o liniste ciudata, stau si ascult zgomotul lin al naturii ... ma cuprinde o stare euforica si zambesc copilareste. In jurul meu totul este neschimbat, dar ceva straniu se petrece in interiorul meu. Ma simt linistita, vesela si nepasatoare; In ultimele zile am reusit sa ma odihnesc si sa visez colorat - pot spune ca lucruri frumoase se petrec pe taramul viselor, aici se pot intampla multe lucruri inimaginabile. Poti intr-o clipa sa zbori, sa pleci in alta parte, sa privesti natura cum infloreste, sa privesti oamenii cum se impaca in cateva secunde, sa participi la dansul ploii atat cat iti doresti ... sa aduci curcubelul cat ai clipi din ochi; (...) Liniste in ganduri. In perceptia mea farmecul pe care il are iarna s-a terminat ... chiar daca nu m-am plimbat cu sania (lucru pe care mi-l propun de cativa ani), nu am apucat sa ies la bataie cu bulgari si nici nu am facut un om de zapada. Sarbatorile au nevoie de zapada, dupa aceasta perioada este inutil sa mai stea pe la n...

Vreau sa precizez inca de la inceput ca nu scriu despre intamplari de astazi sau zilele trecute ... ci vreau doar sa relatez despre anumite stari ce ma coplesesc periodic si despre care am evitat sa povestesc din motive necunoscute. Sunt momente in care ma simt straina in propriul meu corp. Fie ca ma privesc in oglinada si realizez ca eu nu ma simt asa cum arat, fie ca remarc gesturi care nu par sa imi apartina ... dar pe care le fac cu o naturalete greu de descris in cuvinte. Uneori imi doresc cu ardoare sa fiu inteleasa si apreciata pentru eforturile pe care le fac ... nu vreau laude sau coroana de lauri, ci doar un strop de intelegere. Cred ca este unul dintre sentimentele pe care le urasc cel mai mult - nu inteleg cum ceilalti nu remarca faptul ca eu las de la mine pentru ca situatia sa mearga pe un fagas mai bun, incerc sa las momentele mele proaste pe planul secund chiar si atunci cand simt ca explodez, incerc sa ma comport "lapte si miere" pentru a nu degenera o...

Lucrurile incep sa mearga pe un fagas mai bun. Prind curaj sa pasesc mai departe vesela. Este asa de frumos sa simti cum lucrurile se invart intr-un singur sens... iar acest sens este minunat, linistit si plin de armonie. ... Las muzica sa vorbeasca in numele meu: Era - Sinfoni Deo Atb - Could You Believe Pete Murray - My Time As putea sa spun mai mult sau mai multe, dar prefer sa las o urma de mister, sa ma surprind si pe mine intr-un viitor apropiat.

Astazi am fost dadaca pentru o fetita de 8 ani, am crezut ca o sa fie usor... dar trebuie sa recunosc ca este foarte obositor, mai ales acum cand sunt racita si ma doare ingrozitor capul. Parca nu sunt capabila sa fiu intelegatoare, indulgenta si sa ma pun la mintea ei. Am incercat sa zambesc, sa ma joc cu ea, sa ma prefac ca inteleg ceea ce vrea sa imi spuna ... dar parca puterile mi se diminueaza. O invidiez pentru energia debordanta de care da dovada. Dupa ce am trecut prin toate etapele: plusuri, carti de joc, desene animate, filme si multe altele... ne-am oprit la jocuri pe calculator. Cu aceasta ocazie recomand tuturor celor ce au copii mici pe acasa sa ii indemna catre site-ul acesta .

Ma simt iar ca un copil neascultator, bolnav si resemnat. Raceala aceasta a pus stapanire pe mirosul meu, pe papilele gustative ... se joaca cu durerile corpului meu si ma face sa ma simt asemeni unui obeiect fara viata. Sunt apatica, lipsita de chef, de zambet sincer si oricat as incerca nu pot schimba situatia - cel putin pentru moment. Cert este ca si zapada imi face in ciuda, este a doua ninsoare ca in povesti de care nu ma pot bucura. Inca nu am reusit sa fac un om de zapada, sa ma bat cu bulgari pufosi si sa alerg prin zapada proaspat cazuta ca o patura imaculat de alba. Stau in fata laptopului si privesc documentul in care am inceput proiectul pentrtu facultate, mai este atat de putin si parca acum cuvintele se impotmolesc la iesirea din ganduri. Scriu cateva randuri, dar parca nu se potrivesc cu frazele precedente - sterg, o iau de la capat si in final constat ca nu am ramas cu mare lucru. Poate ca ma macin eu prea mult, poate ca asteptarile mele sunt mult prea mari, poate ca a...

Vesti tulburatoare au inceput inca de pana sa rasara soarele. Am simtit un gol in stomac si inevitabil prin minte mi-au trecut multe dintre clipele pe care le-am petrecut alaturi de aceasta persoana ... mi-am amintit de gogosile aromate cu personalitate, de glumele la care radeai cu pofta - nu din politete, de glasul inconfundabil, de vorbele pe care mi le adresa din suflet, de comparatile sincere si amuzante, de... toate momentele ce stau asezate pe raftul din suflet. Nu vreau sa ma prefac acum foarte afectata, caci as dramatiza inutil ... m-as pune in rand cu cei care exagereaza acest moment - ma refer la oamenii pentru care fiecare pierdere este o tragedie, pentru ei nu exista oameni apropiati, familie, prieteni, vecini, cunoscuti sau pur si simplu oameni... pentru ei totul este personal si reactioneaza mult prea teatral. Sunt constienta ca aceste drame sunt inevitabile. O pierdere inseamna diverse sentimente triste. Trebuie sa nu uitam niciodata faptul ca persoana X ne-a transm...

Un simplu film poate sa schimbe mentalitatea si prioritatile vietii ... cel putin pentru moment. Nu garantez ca in viitor totul o sa ramana asa cum simt acum, dar o sa vedem cum o sa decurga lucrurile. Oficial a mai trecut un an, relativ s-a mai dus o zi, cateva ore si multe secunde. Nu stiu in ce proportie s-a sfarsit anul precedent, stiu doar ca imi doresc ca din aceasta zi sa fiu mai buna, mai iubitoare si sa ma axez mai mult pe ceea ce inseamna viitorul meu. Urmeaza sesiunea, in curand o sa trebuiasca sa ma apuc de proiectul de licenta, sa sustin licenta si apoi un pas important pentru mine - imi doresc enorm sa reusesc sa "ma fac mare" dintr-un punct de vedere, si cand spun "mare" nu ma gandesc la inaltime sau ceva de genul acesta, ci la un alt fel de "mare" ... ceva asemanator cu responsabilitati, independenta financiara si maturitate intelectuala.