Povestea unui suflet

De cand am inceput viata de studenta, mi-am facut un obicei sa citesc in maxi-taxi, astazi m-am apucat de Octavian Paler - Viata pe un peron ...in urma cu un an am vrut sa o citesc, dar nu gaseam niciodata dispozitia necesara sa inteleg ceea ce incerca autorul sa exprime in cuvinte. Nu am apucat sa lecturez decat 2 pagini, caci telefonul a sunat si gandul meu a zburat pe campii indepartate. Ajungand in Bucuresti mi-am aruncat o privire asupra multitudinii de martisoare de la "1 mai", inceputul se anunta dizgratios, pana cand am vazut ceva ce mi-a captat atentia...nu am putut ezita si mi-am luat un martisor ce il reprezenta pe Tweety - personajul animat pe care il ador. M-am dus vesela in statie la "105" pentru a ma indrepta catre Herastrau, unde urma sa ma intalnesc cu EL. Dat fiind faptul ca asteptam nerabdatoare sa ies in parc, am plecat mai devreme de acasa, asa ca am ajuns inaintea lui; Am profitat de aceasta ocazie sa ma plimb singura pe soseaua Kiseleff... in ...

Imi doresc cu ardoare sa ies la plimbare, sa privesc natura, oamenii si nu in ultimul rand sa ma bucur de muzicalitatea pasarilor si rasul copiilor. Nu am mai avut de foarte mult timp un moment in care sa ajung seara acasa, foarte obosita si sa ma doara ingrozitor picioarele de la mers, dar cu toate astea sa nu imi para rau; De cateva saptamani il amenint pe EL ca o sa ies la alergat... vreau sa am parte de stropul de sanatate ce se castiga cu ajutorul sportului. Vremea nu prea este de partea mea. Acum ploua, desi nu ma incanta acest lucru, imi dau seama ca ma linisteste cantecul ploii. Am o stare nu tocmai normala, atunci cand am crezut ca am scapat de raceala ceva inevitabil s-a intamplat si acum parca am luat-o de la capat. Am baut un ceai de tei, chiar daca nu este preferatul meu. Uneori imi doresc sa nu mai aud de cuvantul 'ceai', caci de mai bine de doi ani beau zilnic ceai de plante. Daca mi se intampla sa uit o zi sa il beau...a doua zi ma resimt si ma mustrez pentru ga...

Ador primavara, dar uneori imi da impresia ca este sezonul cand oamenii sunt mai predispusi tristetii. Ceva ii deprima. Cineva le inlocuieste privirea calda cu un venin dureros. Poate ca sunt momente in care presiunea atmosferica este vinovata pentru aceste situatii dureroase prin care trec oamenii. Fiecare individ sufera diferit...din motive diferite, la intensitati diferite, durate de timp total diferit si reactioneaza in moduri diferite; In atmosfera plutesc stari de cearta, predispozitii si indispozitii. Se simte o presiune pe umeri...oare cerul asta gri de astazi ne preseaza? Pretutindeni sunt contraste: bine-rau, iubire- tristete, zambete-lacrimi, cer senin-nori...si multe altele, toate acestea ma fac sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac ceva, din teama de a nu trece de de la un pol la celalalt. Sunt ganduri ce nu vor sa depaseasca cutia craniana, ele raman nerostite... dar adunand astfel de franturi, o sa ajung intr-o zi in care o sa rabufnesc...Incerc pe cat posibil sa aman...

Sunt momente in care calmitatea mea dispare fara sa imi dau seama. Nu imi pot sesiza calmul interior, iar din exterior cu certitudine par o crizata in aceste momente... Clipele in care simt cum lumea se prabuseste deasupra mea, ma fac sa ma ascund intre peretii trupului si sa imi apar sufletul. Cealalta "Eu" imi displace. Nu vreau sa ma cert, nu-mi place... vreau sa tac atunci cand simt miros de discutii aprinse. Sufletului meu ii este bine atunci cand EL il strange in brate, il incalzeste cand ii este frig, il apara de ploaie....si adora clipele petrecute impreuna. Cand EL este alaturi caldura poate sa vina si dintr-un cub imens de gheata... Imi este greu cand ma simt singura, astept acele brate sa ma incalzeasca, buzele sa ma indulceasca si trupul sa pluteasca langa al meu. Cand nu ma simt EU in propriul trup incep sa ma gandesc la ceea ce spunea Confucius :"Cand vezi un om bun, imita-l, cand vezi un om rau, analizeaza-te". Incep sa am dubii in ceea ce ma priveste...

Dimineata picura marunt...m-am gandit ca planurile mi se naruisera, ma asteptam ca picaturile sa se transforme in picuri mari si dese...dar nu a fost asa. Uitandu-ma spre cer am vazut cum soarele se lupta cu norii ce vroiau sa aduca ploaia cea rea. M-am bucurat de frigul rece al diminetii, amintindu-mi de zilele de vara in care asteptam cu drag o astfel de zi racoroasa. Astazi, dupa mult timp am iesit afara cu fetele; Daca cineva m-ar intreba ce parere am despre aceasta iesire, nu cred ca as putea sa ii raspund. Totul s-a intamplat ca si cum eu nu am fost acolo, imi amintesc chipurile lor si franturile de discutii pe care le-am purtat. Imi doream ca totul sa nu se termine asa repede, pot spune ca am ramas la perioada de acomodare si nu am avut cand sa radem, glumim si sa fabulam, asa cum faceam in zilele bune. Nu, nu sunt dezamagita...nu imi pusesem speranta in aceasta zi; Am invatat sa las timpul sa ma surprinda. Intalnind chipuri cunoscute, mi-am dat seama ca timpul trece dar noi ra...

Calendaristic vorbind nu este inca primavara, dar vremea de afara ne ofera o sperata ca aceasta o sa vina in curand. Cerul azuriu, razele calde si dezmierdatoare, verdele primelor flori ce incep sa isi faca aparitia...toate ma incurajeaza ca gandurile si planurile mele vor avea o reusita garantata (daca florile au trecut de geroasa iarna, asa pot invinge si eu obstacolele ce vor aparea in calea mea.. Ma incanta renasterea naturii. Fiecare coltisor de pamant capata o alta infatisare. Astept cu nerabdare sa respir mirosul tuturor florilor de primavara, mai ales al polilor ... anul acesta am avut parte deja de mirosul de ghiocei,narcise, zambile roz, albastre si albe. Fiecare inceput e placut... ma comport de parca este prima primavara de care am parte. Ma bucur de fiecare detaliu din jurul meu si astept sa pot face multe lucruri in viitorul imediat. Ma simt asemeni unui copil ce invata anumite lucruri noi si interesante ... ma incanta ideea de a ma imbraca mai lejer si mai ales de...

Nici nu se putea o trezire mai frumoasa in aceasta dimineata...soarele dadea semne de aparitie inca de la ora 7 si cateva minutele. Am deschis ochii si instantaneu am zambit, am realizat inca un motiv in plus pentru a fi fericita. Oare cand au trecut aceste 11 luni impreuna? Nu a existat nici o clipa in care sa ma plictisesc de relatie, sa vreau sa renunt la tot sau lucruri similare ce se intampla in viata de zi cu zi, la cuplurile ce se despart brusc. Ma simt bine alaturi de EL. Am constatat ca nu avem nevoie de bani pentru a fi fericiti, ci este nevoie de prezenta amandurora ca un simplu loc sa devina un palat ca in povesti. Sunt multe intamplari minunate ce imi inunda mintea in clipa de fata; Astazi s-a intors (f)oita ratacita...chiar daca nu imi apartinea, ma macina disparitia acesteia... dar acum ca a venit acasa sper sa nu mai plece fara sa anunte. Am primit un cadou neasteptat de la Iasi. Multumesc Mada pentru minunata bratara, am sa o port mereu gandindu-ma la tine. Iti spun un...

Sunt vesela dar si trista in acelasi timp....ma bucur ca ma intalnesc cu EL, dar ma dezamageste vremea ciufuta de afara. Ma deprima, ma molesteste si cel mai rau ma face sa urasc anotimpul. As vrea sa fac ceva, dar nu prea indraznesc... probabil sunt intr-o perioada de redescoperire a Eu-ului meu. Dupa o discutie pe care am avut-o aseara, am simtit nevoia sa spun ce inseamna : a placea , a dori si a iubi , din punctul meu de vedere. Cand spui a placea gandul zboara inevitabil la o persoana pe care o admiri pentru ceea ce este, ceea ce face sau felul in care isi exprima sentimentele si gandurile. A dori , este lucrul, pe care ti-ar placea sa il gasesti la celalat. Gandul ala naravas care are tendinta sa ceara mai mult si mai mult, dar uita ca suntem oameni, ca avem orgoliu si o limita a capacitatilor; A iubi - este reactia ce vine dupa placut si ca urmare a dorintei inimii. Este un sentiment placut si puternic. Se spune ca este limitat pentru fiecare individ in parte...nu poti sa iub...

Daca saptamana trecuta am spus ca viata este ca o prajitura , astazi am mai descoperit un gand ce se poate preschimba intr-o poveste copilareasca...dar adevarata. Pentru asta este nevoie de Soare, primavara, floricele, copacei si suflet uman. Ingrendientele se amesteca alaturi de toate sentimentele sufletesti: iubire, dragoste, pace, simpatie, adoratie... Se amesteca foarte bine; Substanta ce rezulta se alatura celor trei luni de primavara si se toarna peste copaci si flori - pentru a ajunge de la culoarea trista ce o au astazi, la verde si nu in ultimul rand culoarea nedefinita si multicolora a florilor. Pentru ca starea de beatitudine sa dainuiasca pretutindeni, se adauga cate un strop de dragoste din sufletele oamenilor ce stiu sa iubeasca si pretuiasca (consider ca este suficient, caci sunt milioane de oameni ce iubesc...Strop cu strop se face lac). Caldura soarelui va dospi compozitia...cand aceasta se va coace suficient se orneaza cu venirea verii.Pentru ca reteta sa aibe un real...

Nici nu mi-am dat seama cand ceasul a trecut peste atatea ore. Am intrat de dimineata in bucatarie, iar atunci cand am terminat am indraznit sa ma uit la ceas, acesta indica o ora mult prea inaintata. Daca privesc in urma nu am facut mare lucru; In cateva zile nu vor mai ramane decat amintirile prajiturilor pe care le-am facut... Intr-un mod bizar ma incanta ideea ca maine se anunta o zi frumoasa, insorita si calduroasa. Cred ca cel mai mult imi doresc sa se topeasca zapada si mai ales sa dispara baltile. Vreau sa ma plimb in parc tinandu-te de mana. Impreuna sa privim natura si sa ne bucuram de mireasma primaverii. Calendaristic mai sunt cateva zile pana vine "primavara", din punct meteorologic asteptam cu nerabdare un deznodamant fericit. Astept ca totul sa infloreasca si sa inverzeasca... Anul acesta am inca un motiv in plus pentru care ador primavara.

Poate ca acesta este inceputul unor zile mai bune ... sau poate ca reprezinta o amagire pentu toti visatorii...nu stiu cu exactitate raspunsul, dar il voi afla in curand; Imi doresc sa vina primavara cat mai repede, sa privesc florile inflorite si soarele stralucind. Esti langa mine, chiar daca sub razele becului si nu al soarelui asa cum mi-ar fi placut...cu toate astea sunt fericita, un astfel de detaliu nu mai este asa important cand ma imbratisezi si ma pivesti cu ochii mari [si] verzi. Pe zi ce trece te ador si mai mult...imi pare rau ca uneori te supar si trebuie sa induri toate ifosele mele. (Mi-ar placea sa nu ma auzi atunci cand vorbesc aiurea.) Stii mai bine ca oricine ca urasc mancarea, dar cand esti cu mine mananc de drag, de dragul tau si al sentimentului ce mi-l aduce compania ta alaturi de mine la masa. Ma uit la tine, te asemeni unui copil ce are o jucarie noua...si cand spun asta nu este un lucru rau, ci mai degraba ceva pozitiv, deoarece copii sunt mereu adorabili. S...

Am constatat ca sunt persoane care folosesc in mod excesiv fraza "m-am plictisit", dar nu fac nimic pentru a inlatura aceasta stare. Se complac in situatie si se vaita de cate ori au ocazia. Oare de ce nu incearca sa citeasca, gateasca, distreze intr-un fel sau altul sau poate chiar sa sa creeze ceva. Eu nu m-am plictisit decat de vremea mohorata, dar nu pot face nimic...mi-am gasit activitati prin casa astfel incat sa nu ajung in categoria celor impohondrii de plictiseala. Luni seara m-am jucat cu margelele. Am reusit sa imi fac o pereche de cercei acceptabili si un singur cercel cu modelul pe care il aveam eu in minte, caci s-a dovedit a nu fi chiar asa de impresionant pe cum ma asteptam. Dar joaca nu m-a captivat si aseara, asa ca m-am gandit sa fac altceva...dar ce sa fac? Eh, m-am apucat de tricotat. Pentru inceput nu este asa usor pe cum pare, dar nici greu incat sa imi prind degetele pe acolo. E placut sa vad cum dintr-o lana dezordonata iese ceva mult mai palpabil si ...

De cateva saptamani imi doream sa citesc postarile vechi ... sa analizez de unde am plecat si mai ales - unde am ajuns in ceea ce priveste scrisul pe blog. Poate cei ce au cunoscut toate etapele vietii mele de blggerita, pot observa cu usurinta schimbari radicale. Din punctul meu de vedere schimbarea apare in primul rand din aparitia postarilor zilnice (asta nu inseamna ca tot ce e mult e si bun), diversitatea de subiecte, cantitatea si calitatea. E ciudat cum niste cuvinte insiruite intr-un loc virtual iti pot pastra amintirile vii. Ce voal transparet foloseam sa maschez dezamagirile...si cu toate acestea, se intampla in multe cazuri ca gandurile mele sa fie interpretate cu dublu inteles. Daca la inceputul nebuniei mele de a scrie (pe la sfarsitul anului 2007), nu stiam ce anume aveam sa scriu...cu timpul mi-am dat seama ca fiecare nimic banal, intr-o zi poate insemna o comoara sufleteasca. Nu vreau ca ceea ce scriu sa impresioneze pe cineva, caci nu sunt in masura sa fac acest...

Pana acum aceasta zi a insemnat pentru mine o harababura totala... Nu vreau sa fiu ipocrita, recunosc ca putin m-a demoralizat micutul esec pe care l-am avut, chiar daca vina nu a fost a mea, ci a "emitatorului" care una spune si alta isi doreste sa primeasca...ma conformez si rescriu articolul pentru revista...c'est la vie. Ma tot gandesc cat de superficiali pot fi oamenii...vad, aud sau pur si simplu isi imagineaza ceva despre cineva si incep sa puna o stampila gresita. Majoritatea nu au rabdare sa cunoasca omul nici macar pe jumatate si se asteapta ca "lumea" sa spuna despre ei numai lucruri adevarate. De ce isi doresc ceva ce nici ei nu sunt capabili sa faca? Asculti cat asculti dar parca se umple paharul cate-o data si te gandesti "daca despre X se vorbeste asa...despre mine ce-or zice?", chiar daca vrei sa fi nepasator nu poti sa induri la nesfarsit astfel de zvonuri. Imi este greu sa vorbesc despre acest subiect, caci nu sunt eu in masurasa crit...

Ador genul acesta de zile, in care soarele zambeste frumos, iar razele ating zapada ... pentru cateva clipe ai impresia ca esti intr-o lume de cristal. Incet dar sigur se aproprie sezonul florilor...eu am avut deja sansa sa miros zambilele si sa le privesc inflorind anul acesta. Strazile sunt invadate de "inimici", ursuleti de plus si alte lucruri pe care comerciantii le recomanda pentru a fi oferite intr-o asemenea zi 'fastuoasa'. Nu vreau sa spun nimic despre moda de a darui inimioare si alte dulcegarii de genul acesta, sunt dezgustata de tot ceea ce inseamna "Valentine's day". Printr-o pura coincidenta, fara a avea nici o legatura cu ceea ce am povestit mai sus...EL stia ca imi plac ghioceii, iar acum s-a ivit ocazia sa gaseasca si, bineinteles - sa imi cumpere. I-am pus in vaza, dar cred ca o sa ii pastrez in cutia cu amintiri. Ma simt obosita, as vrea sa povestesc cum a decurs aceasta zi, dar cuvintele se impiedica inainte de a fi scrise... Sunt luc...

Totul a fost decat un fum negru ce a disparut la aparitia intunericului. Nu mai simt nimic din ceea ce ieri ma apasa pe suflet ... a fost o pasa proasta asa cum mi-am inchipuit. Poate ca fara sa imi dau seama am ajuns sa ma cunosc si sa realizez ceea ce este cu adevarat iremediabil si ceea ce e asemeni unui val ce apare brusc si dispare aidoma. Un alt indiciu, daca il pot numi asa... care ma face sa cred ca am inceput sa realizez anumite "mistere" este faptul ca primind tot felul de mesaje amicale le triez pe categorii sincere si mincinoase prefacute mai putin sincere (lucru pe care in trecut nu il faceam...pentru ca aveam incredere in oameni). Am invatat ca nu exista "nu pot", ci defapt este un "nu vreau"...caci pana de curand evitam sa gatesc, spunand ca nu ma pricep, dar nu este chiar asa de greu pe cat pare cate-o data. Treptat mi-am descoperit curajul si placerea de a sta la bucatarie pentru a experimenta diverse gustari. Uneori este nevoie doar sa ...

Pentru inceput vreau sa povestesc despre parerea pe care am avut-o dupa ce am terminat de citit cartea lui Anton Holban - O moarte care nu dovedeste nimic. Daca inceputul se anunta plictisotor, saracacios in detalii si putin incurcat ... spre sfarsit am citit cu sufletul la gura pentu a afla deznodamantul. Actiunea se petrece in jurul sentimentelor lui Sandu, un baiat asemeni celor din zilele noastre...cand spun asta ma refer la faptul ca neaga sentimentele sufletului, vrea sa para un cuceritor si un intangibil. Dar se framanta fara sa isi dea seama de situatia Irinei. Nu are rost sa neg faptul ca Irina o sa moara, acest lucru il intuiam si inca din momentul in care am luat cartea din biblioteca. Dar cum o sa moara? Nu va spun...cititi si o sa aflati; Despre mine pot spune ca de cand m-am trezit simt o stare depresiva de neimaginat, sunt momente in care nu ma suport nici macar pe mine, ma dor toate oasele (sportul este de vina - dar nu ma las), ma agita fiecare miscare brusca din jurul...

Sunt fericita...nu-mi mai pasa de vreme si alte detalii ce pana acum ma intristau. Esti langa mine si asta este tot ce conteaza...ma simt ca un copil ce a primit multe dulciuri si jucarele. Imi manifest aceste trairi asa cum stiu...poate ca cei din jur o sa considere ca am luat-o razna...se poate spune si asa, dragostea ne face sa parem mult mai visatori si puerili. Tu esti pentru mine fericirea, alaturi de tine pot sa descopar toate sentimentele ce ma fac sa plutesc. Intotdeauna am impresia ca tot ce este frumos si placut se termina mult prea repede... Atunci cand vine clpa despartirii simt cum ceva din mine pleaca, iar inima ramane singura, batand in alt ritm gandindu-se la clipele petrecute impreuna. Chiar daca e apasatoare despartirea, consider ca are un beneficiu, caci dupa o lunga perioada in care ochii nu se vad fata in fata, acum la contactul vizual se aprinde scanteia ce produce sentimentul de iubire nebuneasca; Parca in momentele acestea se simt toate trairile de la incepu...

Este inca iarna...afara se simte aerul rece si vantul ce adie usor dar simtitor. Privind pe strazi descopar gheata, mocirla si multa zapada... imi vine sa inchid ochii si sa pasesc controlata de lumea gandurilor. Sa-ti aud vocea si sa tremur de emotie, sa vorbesc cu tine si sa uit de tot ceea ce ma inconjoara. Tic-tac lent ... spune ceasul fara nici o graba. Imi doresc sa zboare timpul pana in clipa in care o sa te revad si toate dorintele, amintirile, copilarelile si restul sentimentelor se vor amesteca, iar eu...ma las in voia lor. Chiar daca imi este teama ca nu pot controla anumite reactii...nu ezit sa imi doresc cu ardoare ziua de maine. Am incercat sa grabesc venirea noptii prin discutii ciudate si interminabile cu diverse persoane... Printre subiectele zilei s-a aflat si inconstienta unora de a fi raniti in repetate randuri de carte asa numitii "prieteni". Concluzionand ideea la care am ajuns, ar suna cam asa: Orice individ are 'un set' de motive bine intemeiat...

Nu stiu cum gandesc altii, dar eu chiar daca nu sunt in totalitate multumita de locul in care traiesc, nu le-am reprosat nimic alor mei. Poate ca nu se pricep sa faca din piatra o comoara...sau poate standardele lor sunt deja indeplinite, nu stiu ce sa cred, cert este ca ma complac in situatie; Am avut multe de invatat de la ei, ma bucur ca nu am primit totul de-a gata, caci altfel - acum nu as mai fi stiut sa pretuiesc valoarea banilor munciti. Cand o sa fiu "mare"...si o sa am locuinta proprie (in sensul ca nu o sa mai stau sub acelasi acoperisi cu ai mei, chiar daca o sa fie casa sotului...sau o locuinta cumparata din banii amandurora)...atunci o sa aranjez totul dupa bunul plac. O sa fiu luata in colimatoriu pentru ceea ce fac si ce am agonisit. Imi doresc sa am anumite lucruri marunte pe care acum nu le pot avea. Nu vreau sa devin o snoaba, ci doar sa fac totul sa fie cat mai placut pentru mine si EL (la momentul oportun si pentru bebel). Prin munca proprie o sa-mi const...

Asteptam sa vina ziua asta cu sufletul la gura, dar acum...cand ar trebui sa ma bucur de prezent imi dau seama ca imi lipseste ceva pentru a a ma bucura asa cum imi doream... Mi-am propus ca in fiecare zi sa fac ceva, orice ce ar putea sa ma faca sa nu intru in monotonie... nu vorbesc despre lucruri marete...ci despre nimicuri care fac ca timpul sa treaca si sa lase in urma ceva vizibil. In alta oridine de ideei...imi doresc sa fac o pereche de cercei. Am in minte modelul pe care il voi pune in aplicare si astept rezultatului final. Uneori imi dau seama ca nu am suficient curaj ...cand spun asta ma refer la faptul ca in urma cu doua saptamani, fratele meu mi-a adus o cutie de Coca-Cola...mi-a daruit-o desi stie destul de bine ca am mai bine de doi ani de cand nu mai beau cola dar si sucuri cu acid. Chiar daca mi se mai intampla sa poftesc la un pahar de Cola light lemon (preferatul meu), preferam sa ma gandesc la consecinte si sa ma multumesc cu o gura si nimic mai mult. Atunci cand am...

A trecut o luna in care nu am fost capabila sa gandesc normal, parca gandurile rasareau in minte, dar plecau pana sa apuc sa le rostesc... Mi se pare ciudata aceasta duminica in care ma aflu in fata propriului calculator, la ora aceasta -scriind pe blog...ma obisnuisem cu "sfarsit de saptamana in doi". Daca la inceput ma speria gandul de "etajul 3", astazi imi lipseste aceasta teama...imi lipseste fiecare treapta pana la usa ta...pana la locul unde trebuia sa fim amandoi acum. Poate e mult spus ca aceasta zi a fost ca o "proba" a destinului pentru mine. Cineva se joaca cu sentimentele mele acoperite de dor si tristete. Daca zilele trecute aveam multa energie, acum simt ca o pierd...nu mi-am incarcat sufletul cu acele mici detalii ce fac viata mai frumoasa. Nu m-am intalnit cu tine si nu reusesc sa gasesc echilibru necesar sa astept urmatoarea zi... Imi pusesem speranta in aceasta zi inca de saptamana trecuta...speram ca dupa examen sa mergem in parc si aco...

Ma trezesc intr-o incapare in care caldura dainuieste, ma misc amortita prin camera, fac totul mecanic...toate acestea pana cand vine clipa in care ies afara si realizez ca este nedrept de rece. Vantul bate in majoritatea cazurilor din fata, parca ne face in ciuda... ne fardeaza instantaneu. In aceste momente pretuim hainele cat mai lungi si mai calduroase. Ne dorim sa avem ceva cu care sa ne acoperim urechiile si mainile, nu mai conteaza daca aratam ciudat, ci conteaza sa nu ne fie frig... iarna este anotimpul in care ne acoperim pielea si ne incalzim gandindu-ne la soarele de vara. Astazi in timp ce mergeam cu metroul m-am gandit la multe lucruri, detalii din viata dar si intamplari realizabile. Prin minte imi zburau cuvintele si gandurile...mi-am dat seama ca eu nu caut sa fac rau nimanui, ci din contra...mi-ar placea sa le ofer cate un zambet tuturor ce trec prin viata mea, sa ii invat sa aibe liniste sufleteasca macar jumatate din cat o simt eu pe a mea. Am simtit ca am "soar...

Un sfarsit de saptamana ma desparte de libertatea de dupa sesiune...imi este dor sa fac multe lucruri, imi lipsesc momente dragi si astept cu sufletul la gura sa scap de stresul acesta; Astazi am simtit nevoia sa ma duc pe la bucatarie si prepar ceva usor dar gustos...m-am uitat prin frigider, am facut un recensamant al alimentelor si m-am hotarat sa fac o rulada de pui. Nu pot sa spun ca aspectul este asa cum ma asteptam, dar parca nu arata nici foarte rau... In aceasta perioada in care invatatul a ocupat un loc important in viata mea, am simtit cum ceva ma trezea la realitate si ma facea sa ma gandesc la viitorul meu de gospodina. Frecventez bucataria, dar niciodata nu mi-am facut curaj sa fac un fel de mancare de la cap la coada... mereu am amant acest pas, dar pana cand? Nu o sa pot sa imi hranesc sotul numai cu prajiturele si mancare fast-food la domiciliu, trebuie sa gasesc o zi in care sa gatesc ca la carte. Trebuie sa imi asum riscul ca familia mea o sa manance in ziua respecti...

O picatura astazi, o alta picatura maine... si uite asa se umple paharul cu sentimente mai putin placute. Apar clipele in care ne-am dori sa avem pe cineva alaturi...cineva care sa ne inteleaga sau cel putin sa ne faca sa credem ca vede si punctul nostru de vedere, chiar daca nu este cel corect...macar pe moment, pana ne linistim sa spuna ca noi avem dreptate si ca lumea este rea. Dar, atunci cand spiritele se calmeaza sa ne explice unde am gresit si ce crede ca ar trebui sa schimbam pentru ca in viitor sa nu mai ajungem in situatia asta. Se spune ca problemele celor din jur sunt mai usor de rezolvat decat proprile probleme...deoarece pentru sine, stam si calculam fiecare miscare din diverse puncte de vedere, dar pentru ceilalti privim in perspectiva si spunem o idee/parere generala; Sunt momente in care simti ca nimeni nu te intelege si ca lupti singur impotriva tuturor... ai vrea sa vorbesti dar nu stii in cine sa ai incredere, nu gasesti cuvintele potrivite sa te faci inteles si poa...

La drept vorbind nu ma simt mereu bine in pielea mea... mi-as dori sa dau jos cateva kilograme, nu exagerat de multe...aproximativ 5kg. Nu imi pasa de ceea ce cred ceilalti despre mine... daca as baga in seama toate aceste "detalii ale vietii" cu siguranta acum nu as mai fi scris doar de 5 kg, cei din jur mereu vor masca adevarul intr-un voal...in spatele cuvintelor se afla gandul, acel gand care este adesea altul fata de cuvantul rostit; Cate persoane cunoasteti care sa-si spuna parerea in fata? Oricui i se intampla sa aibe macar o zi debusoalata in care sa se imbrace asemeni unui clovn, i-a spus cineva asta in fata, sau e mai simplu sa se dicute pe la colturi acest lucru? Sunt constienta de efortul pe care trebuie sa il fac pentru a imi satisface aceasta dorinta. Stiu ca nu o sa arat niciodata ca un manechin, sincer nici nu imi doresc asta, dar...atunci cand o sa scap de "surplusul" pe care il simt...o sa ma simt cu adevarat implinita din acest punct de vedere; Ca...

Astazi scriu doar cu niste cuvinte transparente pe o foaie invizibila. Ascult: Mariah Carey feat. Ne-Yo - Angels Cry Smiley feat. Cheloo - Plec pe marte

Sunt mandra ca pot colectiona momente placute alaturi de cei apropiati...fie ca este vorba de un moment de zambet, un moment in care ne vedem, o clipa in care vorbim sau chiar ore in care stam alaturi, fiecare moment este aparte si treptat o sa invat sa sintetizez aceste cubulete de fericire si o sa le pastrez intr-un borcan cu capacul strans (sa nu le uit niciodata). Lasa sa ninga, ca si daca ma aricesc nu o sa se schimbe nimic...oricum nu am de gand sa ies prea des din casa pana in weekend, la drept vorbind nici nu am cu cine - dar nu ma vait in privinta asta. Astept sa treaca aceasta saptamana si apoi o sa fac multe lucruri ce acum sunt pe lista de asteptare...printre care si o pereche de cercei, imi este putin teama ca nu cumva tot entuziasmul meu sa nu fie dezamagit la vederea produsului final. Este timpul sa las blogul pana maine si sa ma duc sa imi vad de treaba. Oricum nu am nimic special de spus astazi...