Povestea unui suflet

Uneori parca nu mai am puteri. Imi pare rau ca ne-am certat din cauza celorlalti... am ajuns victima colaterala si asta m-a facut sa ma simt vizata in totalitate, chiar daca nu a tinut de mine rezultatul final, faptul ca am participat la actiune in sine ma face vinovata. Poate ca suna dramatic,poate ca nu este chiar o tragedie, ideea este ca din neglijenta in timp ce efectuam cateva treburi in viitoarea noastra casa am participat la zgarierea unei dintre usi. Este frustrant, ca nici nu ne-am mutat si lucrurile incep sa se deterioreze. Stiu, poate veti spune ca sunt doar obiecte, si pun prea mult pret, insa atunci cand stii cat ai trudit pentru banii respectivi, parca si obiectele capata alta valoare.  Am nevoie de un pansament pentru suflet! I

Suntem implicati in acest proiect de doi ani...nici nu stiu cum a trecut timpul, gandindu-ma pare ireal cum a trebuit un an sa asteptam actele ... inca trei luni sa creasca constructia, dupa care iar acte pentru curent si aprobari. Visez atat de mult la momentul in care ne vom muta, in care vom sta acolo ca o familie... doar NOI. O sa ne facem de cap, vom creea propriile ritualuri si vom lasa muzica sa cante mereu. Cred ca atunci abia o sa intelegem cu adevarat ce inseamna viata de familie...vom putea sa ne bucuram mai mult de timpul petrecut impreuna si ne vom lasa imaginatia sa zboare.

Timpul trece si nu reusesc sa ma adun sa scriu despre viata de mama, despre piticul meu mic. Astazi s-au implinit 9 luni de cand l-am cunoscut si l-am imbratisat prima data. S-au strans atatea sentimente frumoase chiar daca a existat perioada "pandemiei" in lume... o sa ii explic si lui cum a fost perioada asta de izolare voluntara. De maine, o sa iesim la plimbare. O sa ne recapatam activitatile si linistea. Vroiam sa povestesc despre toate momentele in care am fost dezamagita de mine ca nu sunt o mama buna, ca nu am facut suficiente pentru copilul meu.... dar... astazi ma simt realizata si cred ca am facut tot ce a tinut de mine. Nu ma compar cu alte persoane, nu fac intrecere cu nimeni... sunt doar mama copilului meu si atat. Iubesc sentimentul asta ... ador sa il tin de mana si sa il pup pe obrajii lui rotunzi. Perfectiunea mea... cel mai dulce preparat al meu!