Dezamagita de mine

Este trecut de ora 2 noaptea dimineata, stau cu mine de vorba si incerc sa ma incurajez ca totul o sa fie bine, insa nu mai pot sa continuui asa... vreau sa muncesc, sa imi gasesc si eu un rost.
Am ajuns sa cred ca poate nu sunt priceputa la nimic.
Stresul ma apasa pe suflet si imi provoaca stari de deprimare... sunt irascibila si plang usor ... simt ca nimeni nu inteleg cu adevarat durerea mea.
Nu am mai fost fara job de mai bine de patru ani, m-am obisnuit ca portofelul sa fie mereu plin cu bani, acum ma uit cum se goleste.
Sunt dezamagita de mine... am nevoie de o raza de speranta sa imi aduca zambetul.
S-au adunat multe schimbari si inca ma simt prea mica pentru ele.
Calculez prea in detaliu fiecare eveniment si imi tin sufletul in tensiune.