Povestea unui suflet

Ieri am început iar sala... De data aceasta mi-am propus sa nu renunț oricât de ocupata o sa fiu.  După patru ore de antrenament intens ma simt foarte dornica de schimbarea fizica pe care o visez de ani buni.  Motivația mea este mare.. As vrea ca schimbările sa vina pe toate planurile.  Am un targhet în cm,nu mai lupt cu kg...pentru ca totul este relativ. Febra mea musculara vorbeste pentru mine... Îmi tremura anumite zone... Însă nu ma las bătută. Un pas mic către o dorința mare.

Curand o sa implinim patru ani de relatie. Inima imi tresare de bucurie si simt ca e omul langa care imi doresc sa imi petrec tot restul zilelor. Iubirea pentru el e nemarginita si sentimentul este reciproc. Ma gandesc cum sa aniversam aceasta data importanta, defapt cum sa celebram minunatele zile petrecute impreuna cu bune si dragastoase momente. Un gand imi zburase la o iesire montana, insa weekendul aceasta s-a ivit sa ajungem la Sinaia si ne-am bucurat intr-un mod relaxant de aceasta zi; Reconfigurez "traseul" pentru aniversarea noastra... mintea imi zboara la multe lucruri, insa nu pot sa ma opresc la ceva stabil. Am citit Marc Levy "EL si EA" iar mintea mea a fost plecata la roman, in pielea personajelor...faceau lucruri nebunesti pentru prietenia unor oameni ce ajung sa se iubeasca... Cam asa am fost si noi, am ajuns sa ne iubim ca doi nebuni indragostiti unul de celalalt iremediabil.

Sunt posesoarea unui acvariu cu pestisori. Nu mi-am imaginat niciodata ca o sa am grija de animalutele acestea... vedeam pestii doar ca pe o hrana sanatoasa, insa acum invat sa ii ingrijesc. "Uite, si pestii au casa lor!" - asta mi-am zis in sinea mea.  Ma gandesc adesea la posibilitatea de a avea casa noastra...a mea si a lui Mister. Imi doresc cu ardoare sa locuim impreuna doar noi. Consider ca viata noastra ar fi diferita si sentimentele se vor intensifica. Mintea imi este plina cu ganduri, dorinte si frustrari... simt ca nu pot sa indeplinesc visul acesta. As vrea sa pot da timpul inapoi si sa schimb totul de la prima zi de scoala....sa fiu mai ambitioasa, sa urmez o alta facultate...sa am alte teluri in ceea ce priveste lovul de munca si sa fiu ambitioasa cand vine vorba de dorintele mele.

Oameni mari, probleme mari. Astazi am fost putin tensionata in ceea ce priveste dilema salariului pe concediu. Nu am plecat in aceasta aventura cu o suma concreta si acum am ajuns sa ne certam intre noi fara sa intelegem ceva. Sunt hotarata sa imi depun denisia daca consider ca nu mi se ofera cat mi se cuvine; Nu ma credeam capabila sa fac asta in urma cu cateva luni... insa acum am ajuns sa imi doresc dreptate si nu vreau sa ma complac intr-o situatie... daca  nu consider ca imi este favorabila sau macar egala cu dreptul meu, vreau sa renunt. Schimbarea sta in noi!  Nu mai sunt asa sensibila si tacuta precum eram in urma cu doi ani...ceea ce gandesc, incerc sa spun in cuvinte cat mai cizelate si pertinente. Nu vreau sa las de mine atunci cand nu este cazul...caci o bunatate facuta unui om care nu o apreciaza inseamna o luare peste picior si o piedica pentru un viitor linistit.

Ieri am fost la nungta uneia dintre verisoare...Mister nu a putut sa fie alaturi de mine, caci avea nunta unul dintre prietenii lui. A fost o situatie destul de delicata si am stabilit sa ne impartim. Pe moment mi s-a parut ca este cea mai inteleapta idee,insa ieri mi-am dat seama cat de greu este fara EL. Dansurile au fost atipice si momentele cheie nu mai aveau aceeasi intensitate pentru mine. Recunosc, iar m-am pus in pielea miresei si mi-am imaginat cum ar fi fost sa port eu rochia alba... nu stiu cat mai am de asteptat sau daca o sa am parte vreodata de un astfel de moment... dar stiu ca imi doresc si nu doar atat, ci visez la o familie a mea...o casa alaturi de sot si copii. Sunt mandra de Mister, il privesc admirativ prin cuvintele celorlalti despre EL. Simt ca am facut alegerea cea potrivita si fericirea mea alaturi de el confirma asta;  Il iubesc!

Saptamana aceasta totul se rezuma la concediu... am profitat de ultimele zile pentru a pleca la munte. Transalpina a fost destinatia. Am vizitat si Sarmisegetuza si alte localitati mai mici, insa oricare ar fi fost destinatia bucuria mea ar fi fost la fel de mare caci am reusit sa fug o zi din rutina mea. Timpul a trecut fulgerator, nu stiu cum a trecut august si deja ne aflam in septembrie. Mintea imi zboara la tot ce am facut si ce mai puteam sa fac. Astazi am facut putin exercitiu de colorat... urmeaza "nunta anului" si mi-am pus amprenta la cateva detalii. Recunosc, oricat de puternica incerc sa par... undeva in colt de suflet mi-as fi dorit sa imi organizez si eu nunta. Incerc sa ma rabdare, insa ma uit cu groaza la faptul ca niciodata nu vom putea avea casa noastra... iar cei din jurul nostru nu vor sa ne inteleaga ca este greu. Cel de sus nu a fost suficient de darnic cu noi, nu a vrut sa ne ajute cu un acoperis deasupra... trebuie sa muncim si sa ne facem credit, ...