Povestea unui suflet

A fost cununia fratelui meu. M-au cuprins nenumarate stari: am zambit, am plans, am fost puternica, suparata....schimbatoare ca vremea . Recunosc, nu ma asteptam sa trec anul acesta prin aceasta etapa. Totul m-a luat prin surprindere. Am incercat sa ma acomodez cu aceasta veste, insa nu am reusit. Au trecut multe povesti pe langa mine, dar nu am gasit niciodata momentul potrivit sa vorbesc despre ele... mereu am considerat ca totul este trecator si nu o sa fie cazul sa pastrez amintirile negative. Timpul le rezolva pe toate.

play  Am descoperit aceasta piesa si o ascult iar si iar...imi transmite o stare de bine. Sunt fericita,, ma gandesc la timpul pe care o sa il petrec alaturi de Mister. Abia astept sa il imbratisez strans, sa ii soptesc cat de drag imi este de el si cat de mult il ador. E atat de placut sa simt inima cum bate alert. Ochii mei sclipsesc iar de iubire. Ma simt ca o adolescenta indragostita prima data, stiu ca au trecut trei ani de la primul sarut, insa inca mai am fiori cand ne atingem buzele. Imi vine sa fug de acasa, sa las toata munca balta si sa alerg in bratele lui. Am inceput sa viez din ce in ce mai mult la diminetile in care as putea sa ma trezesc in dreapta lui, sa il privesc lacoma si sa il rasfat cu micul dejun. Timpul nu imi spune cat mai dureaza pana la aceste clipe magice, insa sunt rabdatoare si astept cuminte sa vina momentul potrivit.

Am fost foarte stresata zilele acestea, m-am comportat asa cum nu trebuia. Imi pare nespus de rau. Vreau sa indrept lucrurile. Stau cu laptopul in brate, ascult muzica si inchid ochii...imi imaginez ca nu sunt aici, gandul ma duce la un loc relaxant, fara griji si probleme. Imi este dor de copilarie, de momentele in care imi faceam griji doar daca ma lasa sa ies afara... Acum simt ca "oamenii sunt mari, problemele sunt mari.". Uneori imi este teama sa nu imi pierd zambetul, nu vreau sa ma transform intr-un om trist si fara culoare... lupt cu mine de fiecare data cand pic intr-o "pasa proasta", incerc sa imi redescopar linistea. Ma opresc in loc si privesc ceea ce imi place, am o fericire interioara, doar ca nu reusesc sa o scot la iveala...sa arat ca sufletul imi e plin de bunatate. Am atatea motive sa radiez. Sunt inconjurata de oameni dragi care ma rasfata, am locul unde sa plec dimineata...locul despre care anul trecut doar visam... sunt iubita si iubesc. ...

Play Gandurile ma apasa pe suflet, astazi am o starea stranie...ma simt straina de tot ceea ce am trait atatia ani, nu mai recunosc oamenii din jurul meu si ma gandesc daca problema este la ei sau la mine?  As vrea sa restabilesc linistea, sa ii impac si sa linistesc apele tulburi in care se scalda...chiar daca simt ca nu este treaba mea, totul ma afecteaza. I-am spus cu toata puterea din inima ca daca situatia de fata degenereaza si se ajunge la lucruri urate, nu o sa iert niciodata asta. Numai gandindu-ma mi-a lasat un gand amar. Nu este normal nimic din ceea ce se petrece, orgoliile sunt mai presus de linistea sufleteasca. Anul acesta a fost destul de bizar, am vrut sa nu repet istoria anului precedent....am crezut ca am reusit, insa am ajuns iar in luna octombrie cu sufletul sifonat de ganduri si probleme. Sunt puternica, dar nu reusesc mereu sa arat asta. Mi s-au uscat lacrimile pe obraji de atatea griji... as vrea sa vorbesc mult mai deschis, insa este o problema prea d...

Trag aer in piept, incerc sa imi planific timpul in detaliu...sa fiu atenta la dorintele mele si la oamenii din jurul meu; As vrea sa fie mai usor cand vine vorba despre organizare, insa de cele mai multe ori se pare ca nu sunt deloc buna la asta... mai ales cand nu depinde doar de mine. Ma simt ca o frunza batuta in vant cand incerc sa multumesc pe cei din jurul meu si din cauze greu de explicat, o dau in bara si dezamagesc. Mi-am creat o agenda in care imi notez fiecare promisiune, programare si dorinta ce as vrea sa o duc la bun sfarsit. Stiu ca doar asa pot sa imi conturez un viitor diversificat. Astazi am atins toate punctele pe care le aveam pe ordinea de zi. 

Inima imi bate  cu putere ori de cate ori ma gandesc la Noi. Sunt fericita ca am intalnit un asemenea om ce ma face sa ma indragostesc de nenumarate ori si imi transmite fiorii dragostei. Zambesc cand il privec, stiu ca povestea noastra este speciala si noi o sa ii construim un final fericit, dar pentru asta este nevoie de ani buni in care sa ne traim zi de zi prezentul. Mi-am dorit cu ardoare sa fie o zi speciala, si asa a fost. Ne-am plimbat ca doi copii la primele intalniri, usor emotionati, cu inima zburdand de fericire cu ochii sclipind de bucurie. Il iubesc si il ador!

Tic-tac am ajuns pe ultima suta de metrii si simt cum presiunea ultimei clipe imi sufla in par. Am emotii, nu stiu daca am pregatit tot ceea ce am nevoie pentru acest eveniment. Am ajuns sa pun capul e perna foarte obosita, sa adorm cu gandul la planurile pe care am sa de duc la indeplinit...visez ca timpul magic a sosit... insa nu este momentul in care eu sa fiu in prim-plan. Acum sunt o domnisoara de onoare...cu emotii pe masura. Toti isi doresc sa ii ajut,sa finalizam marele proiect, insa eu nu pot sa ma multiplic. Trag aer in piept si o i-au de la capat. Povestea aceasta se sfarseste la inceputul lunii...acolo incepe o noua etapa. Mi-am facut deja planuri pentru inceputul lunii. Ii scot pe ai mei la teatru. Am rezervat bilete si astept cu drag sa ii anunt. Sper ca in curand sa imi reorganizez viata, sa am timp liber pentru a face ceea ce imi doresc, fara sa fiu presata de ceas. Visez a o sedinta foto in plina toamna, la umbrela colorata...la zambete, la carti de citit.

Confuza. As vrea sa imi gasesc o ora in care sa fac doar ceea ce imi doresc pentru mine, sa nu ma gandesc la ceilalti, ci pur si implu sa fiu egoista. Simt ca ma pierd pe mine, ma deprind de aceasta realitate si ma robotizez.

Sunt incantata ca am reusit sa ajng anul acesta la concertul mult dorit. Am dansat mult, am cantat fiecare melodie si am facut batai in palma de aplaudat; Totul a meritat. Ma gandeam acum ce urmeaza... teatru, concert, nunta sau cadouri de craciun?

Picaturi de ploaie cad pe pervazul geamului, aud vag aceasta muzicalitate si incerc sa ma cufund in pilota in cautarea somnului dupa care tanjesc in ultimele luni. Nu m-am simtit bine zilele acestea, am incercat sa nu arat asta...insa atunci cand ajungeam acasa ma dezbracam de zambetul larg si de chipul vesel si ma cufundam in hainele potrivite pentru a imi unge durerile interioare. Imi era prea dor de persoana vesela si entuziasmata pe care crezusem ca am pierdut-o, dar pe care am scos-o la iveala de curand. Imi place cand ma privesc in oglinda si imi vad pometii mereu incordati de un zambet stralucitor. Eh, nu e totul chiar roz...mai apar si pete rosii, dar le accept cu greu, am nevoie de timp pentru asta...dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Mi-am canalizat energia pentru a duce la indeplinit operatiunea "cadoul secret". Aceasta tema ma entuziasmeaza si ma face sa uit de alte probeme si nemultumiri, Mai sunt trei zile pana la ziua celui mai bun prieten, patru zil...

            Fiecare poveste de iubire este speciala si unica in felul ei, totul depinde de intensitatea cu care traim aceste sentimente. Toate povestile incep cu “a fost odata…” asa a fost si la mine, eram in ultimul an de liceu, ma pregateam de balul de sfarsit.   Eram foarte axata pe invatatura si pe drumul spre facultate, imi doream cu ardoare sa fie totul bine si pentru asta luptam cu toate fortele sa nu ma dezamagesc pe sine, astfel pe primul plan era invatatura… nu aveam nici cea mai mica dorinta sa ma implic intr-o relatie. Si cum niciodata nu este bine sa spui “niciodata”, in drumul meu a aparut un baiat care imi atragea atentia si ma facea sa simt fiori, imi era teama si vroiam sa cred ca este vorba doar despre o stare de moment, o scapare din monotonia pe care o aveam cu scoala.                 Timpul m-a impins din ce in ce mai des...

Orice fac oboseala este mai puternica decat mine. Am incercat sa "fur" jumatate de ora de somn, sa incarc treptat bateriile...insa undeva gresesc. Am multe lucruri de facut, de terminat si de planificat. Am intrat in luna de foc, urmeaza nunta "anului" in familia mea si trebuie ca totul sa fie pus la punct. Ajut cat de mult pot sa duc la realizare acest plan... sa terminam cu brio acest eveniment si sa fie cateva zile de neuitat. Intr-un fel sau altul ma gandesc putin si la mine...cum ar fi fost sa fiu mireasa eu, sa ma duc la altar si sa spun "DA"... e drum lung pana acolo si deja imi pierd din entuziasm. Oboseala ma face sa nu ma incumet la aceasta "hora". Inima imi e incarcata de sentimente, dar ma retrag acum...

Ma gandesc la ce mi-a asternut viata in cale si simt ca sunt o norocoasa. Am primit mici semnale divine si am invatat sa multumec pentru tot ce mi se ofera, stiu ca fiecare moment trait inseamna o amintire unica. Am avut momente in care pur si simplu rabufneam ca un  vulcan, din motive puerile...simteam ca cerul se neruie si problemele sunt uriase, insa datorita oamenilor de langa mine am reusit sa ma agat de raza solara ce imi confera siguranta si liniste. Invat sa gestionez viata mult mai intens, sa am grija la ceea ce promit, la prioritatile mele, la odihna si mai ales la spatiul meu cu mine. Imi doresc sa imi redescopar timpul personal, sa fac ceea ce imi facea placere si sa  nu mai fiu presata de tic-tacul ceasului. Momentan ma multumesc cu franturi din povesti deosebite, dar imi doresc sa am parte de capitole intregi...sa ajung la apogeu si sa nu ma satur de aceste clipe. Visez, sper si lupt.

Am reusit. Octombrie a inceput in alt mod pentru mine. Viata mea s-a schimbat si eu mi-am recapatat zambetul. Sunt fericita. O noua etapa tocmai a inceput!