Povestea unui suflet

Cineva te asteapta Cineva te iarta Cineva te accepta asa ... Cineva te crede Cineva te vede Simt cum pluteste un val de iubire. Ma simt indragostita de acelasi om! Ceva ciudat, dar placut se petrece cu mine. Reusesc sa imi improspatez mereu sentimentele pe care le port pentru aceasta persoana ... o flacara interioara sta mereu aprinsa si atunci cand vantul puternic vrea sa ii taie din intensitate, parca reuseste mai mult sa o aprinda si sa imi faca inima sa bata zgomotos. Iubirea este un cuvant care poate sa capete atat de multe semnificatii, insa pentru mine reprezinta motivatia fericirii ... aceea usa care se deschide ori de cate ori simt imbratisarea calda si putermica a mandrului meu, cand ii vad privirea verde si calduroasa, cand ii aud glasul bland cum imi sopteste cuvinte care imi cuprind trupul de fiori. Mi-ar placea sa ii pot scrie o poezie frumoasa, sa ii dedic o particica din lucrurile pe care le fac eu ... insa totul imi pare atat de stangaci; Imi amintesc de ziua in ca...

Ieri in timp ce eram in drum spre casa simteam ca am multe lucruri de spus, dar de indata ce am ajuns acasa mi-am dat seama ca lucrurile urate nu trebuie sa fie imortalizate in cuvinte ... am incercat sa trec cu vederea si sa ii las pe cei mai puternici sa ia decizile corecpunzatoare; Eu sunt un om mic, printre multi alti oamenii si fiinte umane cu rat, indivizi umblatori si aducatori de vesti bune si rele ... printre tot ce respira si misca in lumea oamenilor. Eu nu am nici un drept sa judec sau sa critic ... viata e suficient de lunga astfel incat fiecare o sa primeasca pedeapsa pe care o merita - mai devreme sau mai tarziu, mai rea sau mai usoara- nimeni nu scapa nepedepsit pentru lucrurile rele pe care le face in mod intentionat.

Inca de dimineata am inceput sa rad zgomotos si copilareste. M-am intalnit cu o parte dintre colegii de facultate cu care m-am inteles bine in acesti ani, am facut cateva poze, dupa care am mers sa putem tara la cale. Ne-am dat seama prea tarziu cate lucruri au ramas nespuse ... cate momente frumoase puteau sa aibe loc in acesti ani, insa niciodata nu este prea tarziu sa indreptam lucrurile. Personal imi doresc ca in viitor sa nu ratez micile escapade pe care probabil as putea sa le am la munca cu colegii... chiar daca este vorba doar de o iesire in oras si un pahar de vorba, lucrul acesta reuseste sa schimbe decorul si sa aduca un plus de noutate. Nimic nu este mai placut ca o iesire in parc cu mandrul meu iubit. Trebuie sa mentionezca aceasta intalnire mi s-a parut mult mai speciala fata de altele ... nu pot sa spun ca am facut ceva iesit din comun sau spectaculos, insa m-am simtit eu foarte vesela, am ras alaturi de el, ne-am copilarit impreuna si am putut sa ma rasfat in bratele lu...

Mi-a fost dor sa imi impartasesc gandurile, sa ating cu buricul degetelor aceste taste monotone, sa povestesc, sa colorez sentimentele interioare si sa citesc despre bucuria altor persoane. Timpul a trecut destul de greu si obositor. Insa totul este bine cand se termina cu bine. Ultima sesiune din aceasta facultate s-a terminat. Nu pot sa spun ca am simtit mirosul dulce al vacantei inca de dimineata, caci astazi am sustinut examenul la care am avut cele mai multe emotii. Acum, dupa ce am ajuns acasa si m-am relaxat cateva zeci de minute pot sa spun ca simt un aer care indeamna la odihna si la realizari multe. Mi-am facut o lista (virtuala) cu lucruri pe care trebuie sa le indeplinesc in viitorul apropiat. Plantele mele mi-au simtit lipsa si trebuie sa le ingrijesc mai mult. Am cateva hainute pe care vreau sa le modific, cativa oameni cu care vreau sa ma intalnesc, sa realizez niste poze, sa invat cate putin pentru examenul de licenta, sa gatesc cateva prajiturele si multe alte lucruri ...

De cum am vazut aceasta poza am simtit ca imi caracterizeaza intr-o mare masura masa mea de studiu, caci si eu am fel si fel de carenetele, agende, foi colorate si pixuri diverse. Doar asa pot sa imbin utilul cu placutul. Mai sunt doar cativa pasi ... vreau sa nu calc stramb tocmai acum, spre final. In perioada aceasta am simt lipsa timpului in care sa imi impartasesc sentimentele ... dar in curand o sa revin la normal.

Au trecut trei examene plus un proiect sustinut in fata " Marii Adunari Nationale" ... ma aflu la jumatatea drumului din ultima sesiune de studenta la facultatea de Jurnalism, insa trebuie sa marturisesc ca emotile se intensifica pe zi ce trece, caci ma gandesc la examenul de licenta si la restul noutatilor ce imi doresc sa devina realitate in viitorul meu apropiat; Imi dau seama ca lucrurile se intampla cu un folos si apar atunci cand trebuie, chiar daca uneori necazurile par sa nu mai dispara si sa se intensifice de la o zi la alta. Fiecare dezamagire ne intareste, fiecare pierdere de oameni dragi aduce de la sine o noua usa deschisa si multe persoane care te inteleg si vor sa iti fie alaturi... fiecare medalie are un revers. Incep sa cred ca prietenia aceea de poveste. M-am lecuit de povesti adolescentine, acum vreau sa ma bucur de micile momente pe care le traiesc ... sa le spun oamenilor ca imi sunt dragi si sa ii imbratisez. To be continued...

Tic tac ... simt cum timpul trece si odata cu apropierea examenelor vine si momentul drag mie: iesirea in parc alaturi de mandrul meu drag si iubit. In ultima perioada am fost atat de ocupati amandoi, iar atunci cand am avut timp pentru plimbari vremea nu ne-a permis sa iesim in aer liber pentru a ne petrece timpul in mijlocul naturii, pe o pajiste verde, inspirand mirosul fin al salcamului. Timpul trece mult prea repede, daca stau sa ma gandesc cum am ajuns la mijlocul lunii mai? Vorba cantecului " Noptile de mai , mai stai, mai stai.. . ". Caldura, mireasma, dor, verdeata, soare, aer, valuri, ganduri, inghetata, vata de zahar, iubire, sentimente, nori jucausi, EU si EL.

Inima ma inteapa ... privesc printre lacrimi picaturile de ploaie cum se rastogolesc pe frunzele lucioase ale copacilor. Ce vreme trista, ce oboseala grea, ce dureri necunoscute.

Uneori simt ca viata este atat de frumoasa, colorata si plina de surprize deosebite, incat imi vine sa fiu darnica sa impart cu toata lumea aceasta stare si sa molipsesc cu veselia ... insa sunt si zile mai putin energice si palpitante, acele zile in care timpul trece greu, melancolia se asterne, muzica curge intr-un vals trist si nu pot sa inteleg ce se petrece cu adevarat in jurul meu. Noaptea trecuta a fost atat de scurta, dar totusi am avut timp sa visez lucruri pe care nu indraznesc sa mi le imaginez in viata reala. M-am trezit cu un sentiment apasator. Instinctual am pus mana pe telefon sa vad cat este ceasul ... ma simteam obosita de prea mult somn, dar am constatat ca dormisem doar patru ore. Era mult prea devreme sa imi impart gandurile cu o persoana, am preferat sa deschid cursurile si sa invat. Timpul incepe sa imi preseze gandurile, caci simt iar durerile abdominale provocate de stres si agitatie. M-am saturat sa strang din dinti si sa astept ca totul sa treaca de la sine...

Ziua mea a fost putin ciudata din prisma faptului ca am primit informatii atat bune cat si rele. Nu stiu cum sa reactionez: sa ma bucur de lucrurile bune care mi s-au intamplat sau sa ma intristez pentru cele rele? Ma gandesc ca cel mai bine este sa pastrez o linie de plutire intre bine si rau, sa astept ca lucrurile rele sa se linisteasca. Fericirea este mare in sufletul meu mic. Sunt putin aiurita in momentul de fata ... as vrea sa fiu cuprinsa in bratele puternice ale destinului, sa simt caldura imbratisarii si sa ma stiu intr-un loc sigur, alaturi de oamenii care sunt dispusi sa ma asculte si sa imi inteleaga nebuniile de moment. Asa cum spun de fiecare data cand sunt intr-un impas: "timpul le va rezolva pe toate" - am realizat ca tot ce trebuie sa facem noi este sa il alimentam cu rabdare si sa facem pasi mici spre rezolvarea nemultumirilor. Oftez cand ma gandesc ca lucrurile mici si fara de importanta pentru majoritatea oamenilor, reusesc pe mine sa ma inspaimante, caci...

Astazi m-am simtit ca o adolescenta indragostita si cu ochii sclipind de iubire. Am plecat grabita de la facultate pentru a putea sa vad ochii verzi ai iubitului meu pentru cateva minute, simteam ca pastila de fericire de care am nevoie este la EL si fara antidotul magic nu pot sa pasesc mai departe. Acum, dupa ce am ajuns acasa ... pot sa spun cu inima inca batand alert de fericire ca ma simt incarcata de energie si foarte bucuroasa ca am avut parte de o mica "escapada". Ticaie inima de dor si iubire.

"Suspina parcurile dupa prezenta noastra."

Multe zile am tanjit dupa soare, caldura, parfum plutitor de flori si dimineti vesele ... din fericire dorinta mi-a fost indeplinita cateva zile la rand, asa ca ma pot declara fericita din acest punct de vedere. Singurul lucru de care imi pare cu adevarat rau este ca atunci cand temperatura este propice de plimbari in aer liber, de organizat picnik, de practicat diverse sporturi sau jocuri de comunitate - exact atunci realizez ca oamenii dragi mie au alte activitati mai importante de dus la bun sfarsit ... lucrul acesta ma intristeaza din doua puncte de vedere, primul ar fi pentru ca sunt o persoana destul de sociabila si cu toate acestea nu am multe alternative de oameni pe care sa ii sun atunci cand vreau sa fac o nebunie, o plimbare... orice. Motivul numarul doi, este cel care ma apasa pe ganduri de mult timp, caci cei din jurul meu au locuri de munca, iar eu nu. Este destul de ciudat sa ii auzi vorbind adesea despre "serviciu" si in minte sa iti zboare gandul ca tu iti do...

Imi lipsesc zilele insorite in care puteam sa ies nestingherita cu aparatul de fotografiat si sa imortalizez imaginile pe care le surprindeam cu privirea; Acum am ajuns putin robotizata din cauza ploilor ce par sa nu se mai opreasca. Sunt retinuta sa ies pe afara foarte mult timp, caci din clipa in clipa norii incep sa isi verse lacrimile. Am incercat sa fac poze noilor mele creatii, dar nu sunt multumita cum au iesit in poza, parca in realitate sunt mai simpatice, cel putin aceasta este parerea mea. Mai multe poze pe blogul meu de creatie . Aici se gaseste imaginatia mea pe care o pun in practica de cele mai multe ori seara, caci atunci imi apare muza in cale. Imi pare rau ca nu am reusit sa realizez anumite modele pe care mi le-am imaginat ... au intervenit cateva probleme minore care m-au impedicat sa duc la bun sfarsit aceste proiecte.

Ma gandesc cu drag la ultima sesiune. Nu am mai simtit niciodata o bucurie si o teama in acelasi timp gandindu-ma ca se aproprie sesiunea cu pasi repezi - la drept vorbind, a batut deja in usa, luni o sa ii deschid si sa o debutez cu un prim proiect. Sesiunea aceasta aduce de la sine venirea licentei - fapt care ma sperie putin, dar trebuie sa ma incurajez ca totul o sa fie bine daca invat cat trebuie. Totul a inceput sa mearga ca uns. Am realizat ceea ce mi-am propus pentru aceasta perioada si acum incep sa ma indepartez de calculator pentru a pune pana pe carti, foi si alte materiale. Pe curand bloguletule.

Am gasit tot ceea ce imi trebuia pentru a ma rupe de realitatea aceasta gri, ploioasa si rece. M-am cufundat in lumea creatiei si a culorilor pastelate. Lucrurile acestea migaloase ma fac sa plutesc intr-o lume linistita, vesela si inovatoare.

Saptamana aceasta am fost sunata de o persoana cu care am colaborat ori de cate ori a intervenit un eveniment de natura caritabila. Acest om incearca sa faca imposibilul sa fie posibil pentru oamenii care nu au o situatie materiala stralucita; De data aceasta a reusit sa stranga mai multi oameni cu suflet mare care au vrut sa faca taina crestineasca a botezului posibila pentru o fetita care mai are acasa inca 5 frati. Fiecare persoana a facut ceea ce a putut: fie ca a adus cateva merinde, un cadou pentru copil, o lumanare de botez si alte mici lucrusoare trebuincioase; Fratele meu a venit sa fotografieze - lucru de care sunt foarte mandra, caci am cativa prieteni care se cred fotografi si cu siguranta nu ar fi venit benevol (imi pare rau ca nu am indraznit sa le propun acest lucru, dar din comportamentul lor si din felul avar care vorbesc despre bani, mi-au demonstrat pana acum ca nu ma pot baza pe ei). Sarcina mea a fost sa filmez evenimentul - chiar daca nu sunt o pasionata a camerei...

Uneori ma intreb de ce unii oameni se comporta intr-un anumit fel ciudat , dar raspunsul imi vine in clipa imediat urmatoare: suntem diferiti, iar fiecare gest pe care il facem ne ofera stropul de individualitate; Incerc sa ma obisnuiesc cu gandul acesta si niciodata sa nu judec omul dupa prima vedere aceasta caracteristica. Trebuie sa fiu rabdatoare si sa tolerez comportamentul care mie personal mi se pare strigator la cer de ciudat ... instantaneu imi vine in cap gandul ca si pe mine ma accepta ceilalti chiar daca am defecte pe care ei le accepta cu greu. Suntem diferiti si asta ne face speciali. Imi este destul de greu sa ma gandesc cum am fi aratat daca toti oamenii am fi fost la fel: am fi avut pasiuni, preocupari si interese identice ... oare nu ne-am fi plictisit mult mai usor? De bine de rau, chit ca uneori simtim ca oamenii de langa noi sunt de-a dreptul "culmea", ii toleram, lasandu-i sa ne pipereze ziua. Cel putin eu, ma supar relativ usor si cate-o data din luc...

Astazi vin in completarea gandurilor de ieri, trebuie sa marturisesc ca ziua care s-a terminat a fost minunata in felul ei, chiar daca am strambat putin din nas caci imi doream ca soarele sa imi zambeasca si sa ma plimb pe strazi inverzite tinandu-l de mana pe mister. Mi-am petrecut ziua in intimitatea casei, am cinat impreuna cu EL si am simtit un fior ca la primele intalniri. Nu stiu cum este posibil, dar simt ca ma reindragostesc de omul alaturi de care mi-am petrecut deja 2 ani ... simt ca iubirea noastra se coloreaza in culori vesele si pastelate. Imi place sa cred ca dragostea nu te intreaba atunci cand apare in viata ta, daca iti doresti sau nu sa iti petreci restul vietii alaturi de o anumita persoana, ci dragostea aceasta energica, te indreamna sa traiesti fiecare secunda la intensitate maxima si te imbata cu un parfum de fericire... atunci cand dai sa te trezesti din lumea aceasta minunata, realizezi ca dragostea este mult prea inflacarata si ca fara sa iti dai seama ai ajuns...

Poate ca vremea ma face sa fiu putin mai introvertita si mai cenusie in suflet ... astazi mi-am propus sa incerc sa schimb intr-un fel sau altul situatia : mi-am luat rochita albastra cu floricele, mi-am prins doua codite lungi si impletite, mi-am pus cerceii zgomotosi si m-am incarcat cu primavara in suflet. Ploua marunt, ploua cu vise ... dorintele incep sa infloreasca in mintea mea, iar fiecare farama prinde viata si parca invata sa pluteasca intr-un ritm alert si vesel; Mi-am canalizat energia si am invatat sa nu ma mai plang inutil, caci asta nu ma ajuta sa fiu mai puternica si nici nu imi confera un ajutor divin. Daca nu ma descurc singura, apelez la oamenii dragi care sunt mereu dornici sa ma ajute; Imi pare rau ca ploaia ma opreste ca ma duc sa fotografiez minunatele flori de liliac, wisteria de pe casa lui M. castanii si restul florilor ce apar acum si se vor scutura intr-un timp relativ scurt. Primavara fuge mult prea repede, nu vrea sa ne dea voie sa tinem pasul cu ea. Par...

Nu mai vreau sa ma plang de faptul ca nu mai am timp suficient - stiu ca intru singura in starea aceasta de panica si incerc sa ma concentrez, dar rezultatul de cele mai multe ori nu este tocmai unul bun. Oricum, orice s-ar intampla nu renunt la timpul meu pe care il acord sportului, cand spun asta ma refer la minutele pe care, fie ca imi place sau nu le petrec facand miscare. Mi-am facut un fel de ritual. Stiu ca sportul inseamna sanatate si tonifiere a musculaturii. Nu ma las nici macar atunci cand o sa imi modelez corpul asa cum visez eu ... stiu ca mai am de lucrat pana la acest pas, dar daca o sa imi indeplinesc dorinta aceasta, nu o " sa ma culc pe-o ureche". Cat despre alte pasiuni pe care le-am lasat pentru moment pe un loc secund - prajiturelele, hand-made, floricelele din gradina - toate ma asteapta, dar o sa ma intorc cu forte proaspete. Vremea aceasta ciudata ma indispune intr-un mare fel. Cand ploua si e cald, cand picura si este rece ... cand iese soarele si bat...

Nu imi amintesc pe blogul carei persoane am vazut un ghiveci de ceramica pictat. Avea o buburuza vesela pe o frunza de liliac. M-am chinuit sa gasesc poza, dar inutil ... parca posesorul sau posesoarea a ascuns-o special ca sa nu incerc eu "marea cu sarea". Daca ma poate ajuta cineva,cu orice sfat, link, idee care ma poate duce catre "piticul" din creierul meu

Starea de spirit este diferita de la minut la minut, degeaba te trezesti cu o dispozitie vesela daca ceva intervine si iti strica tot cheful si iti taie elanul. Daca ar fi sa vorbesc despre ziua mea de astazi, ar fi un esec total ... in jurul meu a dainuit o stare de lene care a incercat sa ma prinda de picioare si sa ma cheme intr-o lume in care lucrurile raman nemiscate, iar bucuria se sustrage din momentele in care lenea ne conduce . Recunosc, niciodata nu am fost adepta dormitului mult sau a statului degeaba. Am inceract sa fug, sa ma ascund printre hartii, ziare, documente, poze si multe alte lucruri ce dainuiesc in ultima perioada pe biroul meu ... intr-o oarecare masura am reusit, am mai avansat un pas spre viitor, dar stiu ca puteam mai mult. Ma simt singura, desi sunt inconjurata de multi oameni dragi ... altii chiar daca nu imi sunt alaturi fizic, stiu ca tin la mine si nu le-ar placea sa ma stie in situatia asta, dar cu toate acestea trec printr-o perioada in care simt ca am...

Am profitat de faptul ca m-am simtit mai bine, iar raceala mea a fost plecata sa se distreze de 1 mai si am zis ca este momentul potrivit sa scot bicicleta la plimbare. Chiar daca am facut febra musculara dupa o ora de plimbat, nu m-am lasat batuta si am continuat sa merg, sa ma bucur de senzatia de miscare, de priveliste, de mirosul liliecilor infloriti, de drumuri asfaltate si de verdeata sclipitoare. Ca tot mi-am permis sa fac lucruri care imi plac intr-un mod obsesiv... astazi am mai incercat sa fac o reteta noua, desi poate chiar banala ... dar eu pana acum nu am mai facut "chec in trei culori". Astept sa se raceasca si sa il degust. In timp ce scriu aceste randuri aud picaturile de ploaie cum se ating brusc de ciment si creeaza o muzicalitate dura. Simt mirosul pe care il emana liliacul de la fereastra mea. Astazi a fost o zi "dulce amaruie" din mai multe puncte de vedere. Am facut si lucruri care mi-au placut, dar am avut parte si de lipsuri care ma intristea...