Povestea unui suflet

Adevararul acesta este cusut cu ata colorata pe un material incolor... vizibil pot sa spun, dar totusi atat de intunecat pentru unii. Zambesc sec, nu ma mai doare acest lucru... doar ca ma dezamageste faptul ca se intampla din ce in ce mai des in jurul noastru astfel de intamplari stranii. Undeva exista o lege a compensatiei, dar cand aceasta nu se aplica tuturor apare sentimentul de nedreptate. Sunt mandra ca prin forte preprii am ajuns departe, m-am facut remarcata si am iesit in glorie, atunci cand situatia a inceput sa se faca sesizabila intr-un mod negativ. Chiar daca nu s-a terminat asa cum mi-am dorit, sunt fericita ca undeva, candva o sa se faca dreptate. Pentru multi o experienta similara nu ar fi insemnat nici macar cat sa scrie un rand, in schimb eu sunt mult mai implicata sufleteste in toate lucrurile pe care le fac. " Pentru ca multi oameni scriu ceea ce nu pot rosti " ... acest citat l-am citit chiar astazi pe un blog si am considerat ca se potriveste cu stare...

La inceput a fost doar entuziasm, cu timpul a aparut pasiunea, mandria, lupta pentru cunoastere ... si am ajuns intr-un punct de repaus. Am crezut ca aici trebuie sa ma opresc involuntar .... cu putina strangere de inima mi-am acceptat destinul. Sunt sigura ca as fi trecut aproape indiferenta peste acest prag, daca as fi stiut ca este adevarat. Dar, atat timp cat sforile se trag de undeva din departari si nimeni nu observa ilegalitatile vizibile, mi se pare nedrept. Dintr-un punct de vedere consider ca mi-am taiat singura creaca de sub picioare. "Tot raspul spre bine", o devizie inteleapta. Am avut ceva de invatat si mai ales de gandit asupra anumitor sentimente sufletesti. Mi-am lamurit lista de prioritati. Cat de mult reusesc sa ma implic in astfel de povesti trecatoare

I'm Singing in the rain :)

In timp ce conversam cu cineva despre lucruri mai mult sau mai putin personale, am inceput sa deviem catre ceea ce credem noi ca trebuie sa faca un cuplu pentru a rezista in timp. Dupa ce mi-am exprimat parerea referitor la o intamplare din viata interlocutorului meu, el mi-a spus :" e norocos prietenul tau ca te are" . Am zambit cu sufletul si m-am intrebat in sinea mea daca si EL este de aceeasi parerea ... stiu ca tine la mine, ca ma adora si ca sunt persoana care il face fericit... dar oare este chiar asa norocos ca ma are? De fiecare data cand ajung la acest subiect reflectez asupra tuturor schimbarilor pe care le-am facut amandoi pentru a depasi toate incidentele sau pentru a le evita intr-un mod mai placut. Ne-am schimbat atat involuntar cat si intr-un mod voit ... este o lege nescrisa, asa cum vorbeam si cu interlocutorul meu ... este necesar ca fiecare sa isi modeleze comportamentul si personalitatea atfel incat sa se imbine perfect cu a jumatatii. Iubirea este un s...

Timpul trece dar anumite evenimente se repeta in mod constant ... picaturile incep treptat sa depasasca paharul si se transforma intr-un mic lac de sentimente dureroase. Greselile din trecut nu se pot repara in intregime, dar intr-o oarecare masura se poate interveni si schimba putin... macar cat sa stiu ca a meritat sa indur tot acest amalgam. Sunt convinsa ca in viitor o sa aibe repercursiuni tot acest "balamuc" ... oricat de sufletista sunt, exista momente in care nu pot sa trec cu vederea rautatile si comportamentul inexplicabil al oamenilor. Suspin adanc, evit un scandal de proportii ... dar ma gandesc cu groaza ca intr-o zi tot ce se intampla o sa ma loveasca frontal, o sa ramana urme adanci care nu se vor cicatriza niciodata. Cand eram mica ma intrebam cati oameni simt ceea ce simt eu ... imi doream sa fiu inteleasa fara sa vorbesc despre aceste lucruri, ma dureau ingrozitor si imi era teama de felul in care o sa ma perceapa cei din jur. In clipele de fata, imi doresc ...

Miercuri plina de bucurie ... ploaia a incetat inca de dimineata sa mai loveasca asfaltul rece. Soarele vesel si-a facut loc printre nori si a radiat intreaga zi. Buna dispozitia a venit la mine inca de aseara, cand m-am hotarat sa imi croiesc o rochita colorata. Este prima experienta de acest gen... asa ca am fost putin sceptica in ceea ce priveste rezultatul. Dupa ce am cusut o parte din ea, mi-am zis ca incepe sa arate a ceea ce mi-am propus. Mai am foarte putin de finisat, dar rezultatul se anunta promitator. Oricum, sunt mandra de ceea ce am reusit. Chiar daca nu este "ca la carte" o sa o port cu placere, caci este creatia mea si ma mandresc cu ea. Daca ma intreba cineva in urma cu ceva timp daca sunt in stare sa imi fac ceva de imbracat, cu siguranta raspunsul meu ar fi fost unul negativ. Imi amintesc ca intr-o zi mi-a spus cineva ca este simplu sa faci orealizare dintr-un material, dar eu nu am crezut, cum nici acum nu sunt de aceasta parerea. Mai ales ca persoana in c...

Este vorba despre concursul "Decoreaza-ti iarna, cu Breslo" despre care am mentionat in postarea : " In spiritul Sarbatorilor " . Vreau sa multumesc celor ce mi-au acordat sprijinul aratandu-mi ca imi sunt alaturi atat prin comentarii cat si prin voturi. Pana in momentul de fata voturile curg neincetat si lupta este stransa. Eu ocup un loc destul de bun, dar cu ajutorul vostru as putea urca in top 3. Daca vreti sa ma ajutati, este foarte simplu: Pe site-ul acesta: http://www.breslo.ro/Register va faceti un cont, dupa care primiti un mail de confirmare. Dati click pe el...dupa care va logati pe contul creat si dati un simplu click aici: http://www.breslo.ro/Concurs/Frosty-The-Snowman_i215 . Va multumesc pentru timpul acordat.

Am impresia ca ceva scartie zgomotos ... as vrea sa-mi spun durerea din interior, dar imi este teama sa nu devin stresanta pentru cei din jurul meu. Ma lupt cu o stare de spirit inconfortabila. Vreau sa incep noi proiecte dar ceva ma trage inapoi ... ma loveste o stare aparte si nu imi permite sa fac primul pas. Nu vreau sa stagnez, dar simt cum intreg corpul nu mai este controlat de mine. Parca cineva se joaca cu mintea mea si ma obliga sa fac lucruri care nu imi aduc nici un beneficiu. Astazi tind sa cred ca lupt cu morile de vant. Nu vreau sa ma cufund in aceasta "stare de nestare", o sa ies pe afara sa simt mirosul pe care ploaia l-a adus, o sa privesc picaturile mari de ploaie si o sa ma trezesc la realitate.

Zambeste tuturor. Construieste un album de familie. Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti. Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!” Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata. Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”. Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura. Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac. Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar. Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor. Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil! Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare. Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste o floare. Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici. Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care s...

La plimbare cu elful lui Mos Craciun :) . Ne-am propus sa trecem pe la diverse targuri ... eu mai mult o sa privesc cu atentie si pe cat posibil sa fiu chibzuita, caci criza afecteaza destul de mult buzunarele mele de studenta. Trebuie sa cumpar cateva cadouri si... sper sa gasesc ceea ce am eu in minte. Am plecat la: - Targul International Gaudeamus. - Targul de Cadouri. - Targul de antichitati.

Sunt cuprinsa de niste stari ciudate. As vrea sa spun multe cuvinte dar in clipa urmatoare imi dau seama ca nu au nici un rost. Nu vreau sa pastrez momente de rautate in suflet, dar in acelasi timp nu-mi doresc sa rostesc cuvinte ce ar putea sa doara mai tarziu. Privesc in urma, vad doar un trecut. Imi amintesc iar despre realizari, doar ca acum am ceva de care sunt mandra. Dintr-un anumit punct de vedere am reusit sa fac un prim pas. Timpul zboara uneori fara sa apuc sa il imortalizez ... chiar daca in ultima perioada am inceput sa colectionez multe fotografii din prezentul meu, parca nu este suficient sa imi amintesc toate momentele frumoase. Pierd pe parcurs din amintiri si as vrea sa am timp sa le ratraiesc. A trecut si noiembrie cu frumusetea lui... se anunta venirea iernii friguroase, cu zapada subtila ... dar cum eu nu ma incred in astfel de preziceri astept viitorul sa ma loveasca. Recunosc ca a fost o toamna minunata, plina de peisaje, poze, imagini colorate, miresme, raze de ...

Oamenii - ce fiinte naive, ce personalitati multiple. Cate-o data stau si ma gandesc ca un singur om poate sa se schimbe de la minut la minut. Acum poate sa iti fie prieten si in minutul urmator sa te vorbeasca de rau sau pur si simplu sa uite de tine. Poate ca acum zambeste, mai tarziu e tist. Inteleg ca este normal sa ne maturizam, sa ne comportam adecvat fiecarui moment dar sunt momente in care nu inteleg schimbarile buste. Nu pot sa ma acomodez cu trecerile de la un zambet larg prietenesc ... la o privire dura si taioasa. Probabil faptul ca eu nu folosesc astfel de treceri intre stari ma face sa fiu mai putin intelegatoare, sa privesc cu ochi straini situatia ... dar mereu iertatoari. De cand ma stiu am adorat oamenii care sunt foarte carismatici. Oameni carora ochii le sclipesc intr-un mod straniu, dar frumos. Oamenii care se bucura sa te vada in preajma lor. Oamenii care te imbratiseaza cald si sincer. Acele persoane care lasa totul de-o parte pentru a te asculta. Nu mai spun nim...

In urma cu doua saptamani va povesteam despre un concurs de creatie... am reusit sa particip si acum a inceput votarea. Adevarul este ca am nevoie de sprijinul celor ce vor sa ma ajute. In cazul in care exista doritori o sa explic in ce contsa ajutorul pe care il cer. Trebuie sa faceti un cont Aici (nu sunt necesare multe date de contact), apoi primiti pe adresa de mail o confirmare pentru a va activa contul . Dupa care este nevoie doar de un simplu click Aici Va multumesc anticipat!

Poate ca nu ma asteptam ca parerea mea sa fie impartasita si de catre alte persoane. Nu pot nici sa ma bucur, nici sa fiu indiferenta... e un sentiment neutru. Nu astept o zi aparte... las destinul sa se joace cu vietile noastre. Cred ca fiecare isi ajuta destinul mai mult sau mai putin... in functie de ceea ce ne dorim pentru viitorul nostru. Marionete sunt pretutindeni, oare vrem sa ajungem ca ele? Concluzia este simpla: cuvintele sunt usor de rostit, dar ce sa faci atunci cand iti calci singur pe orgolii, principii si pe sentimente? "Am zis:" eu nu o sa ajung niciodata in situatia asta!

"Romania este oarba in anumite privinte."! Plimbarea pe care am facut-o a reusit sa imi dea jos valul de pe ochi. Chiar daca nu imi face placere trebuie sa spun ca sunt momente in care oamenii trec nepasatori fara sa faca ceva benefic pentru ei. Nu mai spun nimic de a face ceva pentru semenii lor. Daca as fi nevoita sa spun ceea ce mi-a ramas in minte dupa o zi de plimbare, as spune fara nici o ezitare ca nu imi pot scoate din gand traficul infernal. Atentie: "la oglinda din dreapta, la oamenii ce trec fara sa se uite nici o clipa din jurul lor, la copii care sar in fata masinii de nicaieri, la oglinda din stanga, la masina care vrea sa intre pe sens unic, la masinile parcate care pe unde a apucat" . Un balamuc se desfasura in fata ochiilor mei. Am inchis ochii pentru catevasecunde, dar un claxon m-a fortat sa deschid ochii si sa privesc in jurul meu. Cu inima cat un purice, am sperat ca totul sa se termine cat mai repede. Imi era frica de cei din jurul meu. O axio...

Sa profit de ultimul weekend care se anunta insorit. Sa zambesc din suflet. Sa gasesc calmitatea. Sa ascult muzica buna. Sa ma intalnesc cu oameni dragi. Sa surprind peisaje deosebite. Sa fotografiez cu ochii si cu sufletul. Sa ofer bezele unui singur om. Sa fiu darnica in sentimente. Sa simt valul. Sa nu supar pe nimeni. Sa imbratisez. Sa fac ceva ce imi doream de mult.

Astazi am dat o fuga prin magazinele mari. Am realizat ca deja se simte apropierea sarbatorilor... nu spun asta numai din prisma faptului ca au aparut articole de sezon, dar cat si pentru faptul ca lumea s-a inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Aglomeratie, nu gluma. Fiecare e in lumea lui - unii fac pregatiri de iarna, altii profita de reducerile articolelor de vara ... iar cei ca mine se uita fara nici un scop. Imi place sa spun ca ma uit dupa un anumit produs inexistent. Trebuie sa recunosc ca am vazut un set de globuri speciale ... nu am indraznit sa il cumpar, ma gandesc ca trebuie sa fiu chibzuita si sa strang cureaua. Placerile personale nu isi au locul acum. Poate intr-o zi cand o sa "ma fac eu mare si o sa am locul meu de munca bine platit" o sa imi permit sa ma rasfat mai des, pana atunci raman cu privitul la astfel de lucruri. Mereu mi se intampla sa ma uit cum parintii alearga dupa cadouri pentru cei mici. Ma gandesc la bucuria pe care o simt in suflet atunci cand ...

O parere? Nu, nu pot sa spun doar o parere. Sunt multe lucruri care m-au deranjat vizibil. Multe secrete spuse in public, multe cuvinte ce nu isi aveau rosul si locul - multe diferente. Poate ca intr-un fel sau altul era de asteptat sa se comporte fiecare in felul lui de distant, sa isi pastreze grupul aproape si pe ceilalti cat mai departe. Am mai spus eu despre ceea ce ma deranjeaza in astfel de momente, dar nimeni nu m-a inteles pana cand nu a trecut de cealalta parte. Acum imi da dreptate :"mai tii minte cand spuneai ca te simti in plus? asa ma simt si eu acum". Nu vreau si nici nu imi permit sa spun celebra fraza: "ti-am spus eu!" poate ca trebuia sa faca schimbarea sa inteleaga pe propria piele cum e sa ajungi acasa dupa o zi incarcata si sa plangi de ciuda, nervi, ura personala. Sa iti pui intrebari de ce nu te integrezi si sa nu gasesti raspunsuri. In clipa de fata nu imi mai pasa. Am descoperit cu adevarat anumite detalii ce imi fac viata colorata; Stiu cin...

" Joi" cred ca acesta este cuvantul care ar putea sa defineasca simplu si concis starea mea. Mi-am luat portia de nebunie, poate chiar o supradoza. :) Am simtit cum lumea e cu sus-ul in jos, un sentiment ciudat imi cuprinsese intreg corpul. Am incercat sa strig dar parca glasul nu vroia sa ma mai asculte. Traiam o frica dar si o placere in acelasi timp. In ultima perioada se comporta colipareste; Ma face sa il indragesc mai mult si sa il astept mereu ca la prima intalnire. Oare dragostea chiar dureaza doar 3 ani? Eu as vrea sa fie asa o eternitate...

"Ce tare iti bate inima" - e tot ce am putut sa spun. Nici nu mai stiu daca ma doare sau ma enerveaza situatia. In minte aud toate cuvintele, e o galagie greu de descris in cuvinte... vreau un strop de liniste; As pleca pe afara, sa ma plimb doar eu cu mine. Nu vreau sa iau cu mine balamucul acesta. Nu vreau sa dau dreptate nimanui. Nu ma gandesc la mine, ci la ceilalti. Cet este ca nu inteleg nimic, si ma doare tot.

Aseara m-am apucat sa citesc "Sotia Calatorului in timp" de Audrey Niffenegger - cine a citit-o sau a vazut filmul o sa inteleaga in mare masura despre ce vorbesc. Am adormit inainte de miezul noptii, prin minte imi treceau multe probleme existentiale referitoare la timp. Ma gandeam ca in ultima perioada din ce in ce mai des gasesc axiome despre "viata scurta". Nu a fost char un somn lin, pentru ca m-am trezit de nenumarate ori. Am visat mult, o parte dintre intamplari au fost uitate in mod involuntar. Ceea ce m-a frapat este visul de dimineata, in care multe lucruri stranii s-au petrecut. Intamplarea se dasfasura in casa parinteasca. Aici locuia si bunicul meu - cel care este inca in viata, dar bolnav - desi in viata reala el are o alta casa. Trebuie sa precizez ca relatia bunic-nepoata nu a existat niciodata ... mereu a fost ca un strain care venea pe la noi doar la ocazii speciale si mereu trebuia sa plece repede. Visul m-a surprins privind cum o "doamna doc...

Stau si ma intreb de cate ori este nevoie sa ii spui unui om o fraza pentru a intelege ceva din ea. E straniu cum o simpla propozitie, deloc complexa poate duce la stari de nebunie. Cred ca este insuficient sa ii explic unui om care nu vrea sa asculte. Pacat ca nu exista posibilitatea sa trec cu vederea peste toata aceasta poveste urata. Incerc sa imi pastrez calmul, dar trebuie sa recunosc ... as tipa pana si la musca care bazaie pe aici de cateva minute. Din obligatie este greu sa iasa ceva bun. Se acumuleaza o caruta de nervi si un praf de reusita; Am dat "skip" la fiecare melodie ... pana cand m-am oprit la melodia formatiei Westlife - Miss you nights - am stat in loc si am ascultat fiecare vers, fiecare acord si m-am linistit, cel putin pentru moment.

"Tic-tac" imi sopteste ceasul desteptator. Eu ma uit nervoasa catre el si ma gandesc ca timpul trece fulgerator, dar parca pentru mine astazi este mult prea lent... merge agale, doar ca sa imi faca in ciuda. Nu vreau sa ii cad in plasa; O sa astept rabdatoare, nu ma grabesc catre lumea necunoscuta. Nu vreau sa imi fac iluzii, desi in sufletul meu sper ca o sa reusesc. Punctul final este din ce in ce mai indepartat, cert este ca nici o munca nu este in zadar ... oricand se poate transforma in ceva benefic - cel putin eu asa consider, viata asa mi-a demonstrat. Astazi lumea mea este ca o bula de aer ... nimic nu poate sa imi strice dispozitia. Chiar daca am fost putin melancolica, dezamagita, trista, nervoasa, vesela, ganditoare sau orice alta stare am trait, au fost starile pe care mi le-am indus intr-un mod ciudat,dar voit. Nu am lasat nici un om sa se aproprie de lumea mea; Am considerat ca totul este trecator si orice lovitura o sa treaca. Nu trebuie sa opresc lumea in loc ...

Incep ziua cu ganduri bune!

... incet dar sigur o sa merg pe drumul cel bun. " Uneori nu trebuie sa ma avant cu capul inainte si sa inchid ochii! " - este o regula pe care trebuie sa mi-o repet zi de zi pana o sa imi intre bine in minte. In situatia de fata nu am pierdut un intreg razboi, ci doar m-am demoralizat putin si stau ca pe ace cateva zile pana cand sper sa reusesc sa rezolv incidentul neplacut. Imi doresc din suflet sa pot face ceva bun, si cand spun asta nu ma gandesc doar la ego-ul meu. Am muncit trup si suflet la foc intens, iar aceasta usa inchisa ma scoate din minti. Chiar daca zavorul nu se v-a deschide nici peste cateva zile, stiu ca nu a fost inutila munca depusa. In viata mai sunt si piedici, ciudat este faptul ca intreaga noapte am avut cosmaruri legate de acest subiect ... a fost ca o premonitie. Merita vazut si ascultat : Cele doua cuvinte

E ireal de frumos. Am avut parte de cateva zile minunate, am respirat adanc, m-am bucurat de fiecare clipa si am gasit un moment de respiro in care am reflectat la multe intamplari. Adevarul este ca aveam nevoie de o pauza. De o vreme frumoasa si un sprijin alaturi. Cu siguranta sprijinul il am mereu, doar ca nu stiu sa il cer sau sa mai bine spun nu ma pricep sa imi exprim nevoie disperata de a avea pe cineva alaturi in momente dificile. Mi-am amintit cat de trista eram in urma cu doi ani, cat de rar zambeam din suflet si mai ales faptul ca nu stiam sa rad cu adevarat; Este o vorba care spune ca : " Vine un moment in viata cand realizezi: Cine conteaza, Cine nu a contat niciodata, Cine nu va mai conta....si cine va conta intotdeauna! ". Desi am o mica teama in suflet, vreau sa cred ca totul o sa treaca cat mai repede si ca acest lucru nu v-a apasa greu cantarul sufletului. Am ajuns sa cred ca fiecare zi este o minune; Un dar primit de undeva de sus... poate ca multi nu ma v...

Vreau sa ma inscriu la un concurs de creatie, dar nu indraznesc pana nu finisez decoratiunea. Sansele sunt de 80% sa particip ... doar ca o sa am nevoie de sustinere din partea celor ce vor sa ma ajute; De indata ce postez produsul o sa inserez un link pentru cei ce vor sa ma voteze... sau doar sa isi arunce o privire. Sunt putin sceptica si emotionata in acelasi timp. Stiu ce imi poate mie imaginatia si nebunia de creatie, dar cate-o data nu asta conteaza ... ci cati sustinatori ai.

Astazi am fost la "un pahar de vorba" cu fetele. O zi banala ar spune multi, in schimb la noi se petrece din ce in ce mai rar, iar atunci cand se intampla mi se pare ciudat. Ceva scartaie. Am vorbit putin, am ascultat mult si am analizat gesturile. Nu mai suntem asa cum eram in urma cu cateva luni. Nu neg faptul ca si eu m-am schimbat si am devenit egoista in sentimentele pe care le impartasesc... dar nu sunt singura care procedeaza asa. Nu merg nici o clipa pe principiul ca "sa moara si capra vecinului". Daca simt ca nu trebuie sa povestesc, nu o sa fac asta... e foarte simplu sa divag de la subiect si sa mut atentia pe alte campii inflorite. Tot timpul in care am fost cu ele m-am gandit la Mister EL. Mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca l-am lasat sa imi intre in viata. Mi-a colorat zilele si m-a facut sa pretuiesc viata. Da, EL a reusit sa imi descopere zambetul interior si sa il pretuiasca. Ascult Janson Mraz - Y'm yours ... prin minte imi trec atatea ga...

Tot ce se petrece ma deruteaza. Nu stiu ce sa mai cred, ce sa fac sau cum sa fac ca totul sa fie bine. Ipocrizia unor persoane reuseste treptat sa ma lase rece. Dar cu toate astea imi este greu sa ma despart de ea... persoana in cauza. As vrea sa nu imi pese deloc acum, sa pot sa ii intorc spatele asa cum a facut si ea, dar stiu ca sunt mai sufletista ca ea si asta ma face sa las de la mine o usita deschisa. Am invatat dintr-un cerc vicios ca fiecare om are un destin conturat, iar atunci cand gresesc revin cu coada intre picioare la persoanele pe care le-au ranit. Nu imi place sa le rad in fata sau sa le spun "ti-am zis eu", dar cate-o data asa ar merita. Inca ma mai gandesc daca sa trimit sau nu un mesaj in aceasta seara... poate ca las decizia sa vina de la sine, sa vad cand intervine cu adevarat dorul - dar inca nu am o decizie pe care vreau sa o urmez.