Povestea unui suflet

  Sfarsitul de an ma gaseste intr-o dispozitie de a scrie mult, din suflet si pentru toti oamenii dragi. Nu sunt multi cei care mi-au atins corzile sufletului, insa cei ce au ajuns acolo au ramas. Sunt fericita ca am reusit sa ies din bula de incertitudine pe care o aveam in ceea ce priveste prieteniile adevarate.  Am o mie de ganduri si planuri pentru anul ce urmeaza, vreau sa fie anul meu magic.  Sper ca mutarea noastra la casa noua sa ne aduca multa fericire, sa ne regasim si cel mai important sa traim viata de familie pe care am visat-o mereu. 

 Mi-am propus adesea sa scriu, macar un rand, o idee sa imi amintesc pe viitor despre aceasta perioada... Chiar daca a fost un bizar, fara imbratisari, fara petreceri si intalniri . Virusul despre care am evitat sa vorbesc, dar care m-a dorit, atat pe mine cat si pe familia mea (multumim Celui de Sus ca a avut grija de noi si am trecut cu bine ).  Nu prea am avut activitati extra munca-casa-bebelus. Am intrat intr-un circuit din care as vrea sa ies ocazional, sa fac ceva aparte....  Imi doresc mult sa ma vad cu Dandelion, caci ea a trecut printr-o perioada si mai crunta, luni si-a pierdut tatal. In situatia actuala epidemiologica, nu este deloc indicat sa ne intalnim, insa am fugit intr-un suflet sa o imbratisez, am incalcat toate regurile impuse de virus, as fi vrut sa fac mai multe pentru ea, insa nu cred ca ajuta cuvintele. Durerea o putem empatiza, dar singura care o simte intens este ea. Viata este un circuit, vrem sau nu, trebuie sa mergem mai departe cu tot ce ni s...