Numar zilele si incerc sa profit cat mai mult de timpul ce mi-a ramas pana voi incepe munca. Stau si ma gandesc daca am luat decizia cea mai buna. Uneori ma incurajez si imi spun in sinea mea ca am ales pentru viitor, pentru casa noastra... pentru NOI... insa am si momente in care ma judec si ma gandesc la micutul R. nu vreau sa ma condamne ca l-am lasat asa de mic fara caldura matera. Ma voi intoarce acasa in fiecare seara, asa cum si Mister o face, si o sa il smotocim impreuna pentru a compensa lipsa noastra din timpul zilei. Nu imi este usor deloc, este vorba in primul rand despre desprtirea de sufletelul meu aproape jumatate de zi, si in al doilea rand emotiile necunoscutului ma apasa.