Povestea unui suflet

Plecam la Brasov pentru a sarbatori alaturi de prieteni dragi revelionul. Bagajul este facut si suntem gata de prima aventura cu burtica. Lasam in urma cel mai frumos an de pana acum... un an plin de realizari.  Asteptam cu drag anul urmator pentru a ne muta in casa noastra alaturi de bebelusul mult iubit. Anul 2018 a fost surprinzator pentru mine, am primit cererea in casatorie atunci cand nici nu ma asteptam, aproape ca imi luasem gandul ca se v-a mai intampla . Am inceput pregatirile inca de a doua zi, am mers la local platit arvuna pentru data ( 6oct 2018) desi trebuie sa recunosc ca ne-am fi dorit pe 20octombrie, caci aniversarea noastra de sase ani de relatie a fost pe 21, insa era ocupat si am ales data de 6 ca si simbol al anilor petrecuti impreuna pana acum. Nunta a fost perfecta, simpla si cu bun gust - pozele pot confirma asta - cel putin noi ne-am simtit bine si am avut parte de doua zile magice alaturi de cei dragi; Dansul a iesit mai frumos decat mi-as fi ima...

Sunt intr-o noua etapa, prajiturica ma invata sa pretuiesc mai mult momentele in care ma simt bine. Am avut atatea seri in care abia asteptam sa pun capul pe perna, sa imi inec starile in intunericul dormitorului...dar toate acestea m-au facut sa realizez ca nu sunt singura, Mister este alaturi de mine mereu . L-am trezit noaptea sa stea cu mine, sa imi faca limonada, sa ma linisteasca... acum primesc mesaje inopinante cu intrebari despre mine si prajiturica...imi dau seama cat de norocoasa sunt ca am ales omul potrivit. Prajiturica o sa iasa din cuptor de ziua mea, am termen 12-15august. Sunt nerabdatoare sa aflu daca este o briosa sau un cozonacel, stiu ca orice ar fi o sa iubesc enorm de mult si o sa ii ofer toata dragostea mea.

Astazi este ziua de nastere a iubitului meu sot, nu stiu daca puteam sa ii ofer un cadou mai frumos ca acesta. Am visat mult la momentul in care o sa ii spun, dar pana la urma totul a decurs spontan si frumos. Ceea ce zilele trecute doar banuiam acum s-a adeverit; Anul acesta a fost cel mai fericit pentru noi...am inceput sa concretizam proiectul "casa" , ne-am casatorit si acum am copt o briosa sau poate un cozonacel - vom vedea cand dospeste aluatul. Am emotii de nu imi incap in piele. De Craciun o sa ii anunt pe cei dragi si de atunci povestea incepe in adevaratul sens al cuvantului - analize, ecografii si cunoasterea prajituricii. Mi-am dorit cu ardoare sa se intample asta, am visat in fel si chip, am avut nopti in care simteam ca nu am cuptorul bun... iar acum cand totul s-a concretizat intr-o micuta prajiturica nu stiu daca sunt pregatita sa ii ofer tot ceea ce are nevoie. Am inteles ca sunt emotii si intrebari normale. Incepe o noua aventura a vietii noastre de f...

Stau si ma gandesc daca ceea ce simt este adevarat sau doar o imaginatie bogata. Am emotii dar parca totusi ceva ma opreste in loc sa nu ma entuziasmez...citesc mai mult ca pana acum, as vrea sa aflu daca sunt paranoia sau nu. Verific tot ce se petrece si incerc sa tin situatia sub control.. Mi-am propus sa fac o incercare saptamana aceasta, sa imi raspund mie la intrebare. Ar fi ireal de frumos sa fie adevarat, sa impart bucuria de Craciun cu cei dragi.  Las gadurile inca asscunse, dar daca se adeveresc revin cu mare drag.

Scriu de la etajul trei... Am o mie de gânduri si multe lacrimi in suflet. Nu ma regăsesc aici, mereu simt o dorința de control..nu ma simt in libertate. Îmi este greu sa explic ce simt. Sunt ca o deținută in libertate... Pe o parte simt înțelegere si sprijin, dar in acelasi timp am un junghi in spate... Ceva ce nu ma face sa ma desfășor . Îmi este dor de momentele mele cu blogul, de gandurile mele scrise în miez de noapte...insa ma rapunge oboseala interioara si nu mai apuc sa scriu des. Ma cert si mereu îmi promit ca o sa imi gasesc timp... Dar nu reușesc.