Povestea unui suflet

Trec prin atatea stari incat nu ma mai recunosc. Imi este teama sa nu uit de ceea ce simt cu adevarat...ma afund in ganduri si frustrari incat uit cu desavarsire sa ma bucur de micile scantei colorate. Mi-am propus ca de maine azi acum sa ma gandesc mai mult la lucrurile ce imi aduc zambetul pe buze. Sa nu mai caut negrul sub unghia nimanui...sa nu ma mai tem ca ceilalti ma vor critica, sa nu mai traiesc cu frica esecului. Vreau sa fiu carismatica si energica., asa cum eram odinioara. Vreau sa imi redescopar pasiunile uitate intr-un cufar...vreau sa pun praf magic pe viata mea. Ma tem sa incerc lucruri noi, stau si imi rod unghiile ca nu lucrez inca...dar parca nici nu m-as avanta in necunoscut. Astept o minune, dar asta este ultima saptamana...daca magia nu o sa aibe loc, cu elan ma avant in alt domeniu. Suna rusinos pentru mine sa spun ca nu muncesc, trebuie sa recunosc ca am un venit destul de multumitor in prezent, insa vreau sa am siguranta zilei de maine. Stau singura in ...

Ireal dar adevarat, nu am avut timp sa mai povestesc cum imi petrec timpul in noua mea locuita. Inca nu ma regasesc in totalitate, desi am redecorat camera noastra, am pus amprenta familiei ce tocmai s-a unit intr-un viitor mai bun. Nu am apucat sa ma odihnesc, sunt tot timpul intr-o fuga bizara...vreau sa nu fiu criticata si sa nu stau in timp ce altii fac treaba pe aici. Am avut zile in care am plecat in interes de viitor, pentru casa noastra mult visata. Sunt acte de semnat, de dus...adus, o birocratie nebuna. Sufleteste sunt bine, Mister imi este alaturi si ma face sa ma simt mai iubita ca niciodata. Relatia noastra s-a schimbat in bine, nu pot sa zic ca ne-a fost rau inainte, insa acum suntem mult mai uniti si imi place ca ne sfatuim mai des...mai ales cand vine vorba despre decizii. Viata de familie inca nu am simtit-o pe deplin, inca mi se pare o joaca ceea ce traiesc, nu realizez ca mi-am schimbat numele si nu mai stau acasa la mama...

Sunt de o saptamana la Mister acasa...imi petrec foarte mult timp printre lucrurile lui si incerc sa ma familiarizez cu noile obiceiuri. Recunosc nu e asa cum mi-as fi imaginat...faptul ca eu inca nu am inceput munca, iar el trebuie sa fie acolo 8 ore ... ne face sa petrecem timpul diferit si pentru mine acele ore inseamna eternitate. Acum stau in patul lui nostru si ma gandesc la ceea ce simt si nu imi vine sa cred ca mi-am schimbat statutul, locuinta si obiceiurile.

Este ziua celui mai bun prieten al meu. Trebuia sa ii coc ceva special, m-am gandit si razgandit in privinta asta...dar pana la urma i-am copt un tort fara nici o gluma nesarata. Ma gandeam ca nu se asteapta la asta si pentru mine a fost mai amuzant sa il vad cum taie cu emotie torul crezand ca nu e ceea ce pare. Dupa atatia ani de prietenie nu concep sa nu ii fiu alaturi intr-o astfel de zi speciala ca el.

12 octombrie M-am trezit cu un gol in stomac.  Visul londonez o sa ia sfârșit. Ne întoarcem acasă in România, însă nu mă voi duce la mama, asa cum eram obișnuită... Ci la Mister... Acum încep sa realizez schimbările. Îmi doresc să încep job-ul cât mai repde să nu ma simt o capușă... Mi-a prins bine pauza asta de patru luni, am avut timp sa alerg după rochii, acte pt casă...să confecționez propsuri s.a.m.d. Acum este tipul să mă întorc la treabă. Îmi este dor de conexiunea cu clienții, de cafeaua mea cu mult lapte...de mirosul de mâncare.

11 octombrie Am ajuns la muzeul de ceară. Un vis devenit realitate. Am văzut si marele pod.

10 octombrie Am vizitat multe muzee si clădiri reprezentative. Ne-am simțit entuziasmați de frumusețea orașului. Am fost rupți de cotidian si asta ne-a ajutat la relaxarea noastră. Uneori e bine să nu uităm sa trăim si pentru noi, nu doar într-un ritm robotizat.

9 octombrie Ne aflam in aeroport, plecam in săptă-luna de miere. Londra este destinația noastră. Avem multe de vizitat si ne dorim sa ne bucuram unul de celalalt si sa ne împărtășim cum am simțit fiecare evenimentele ce tocmai s-au incheiat.

Timpul a trecut fulgerător de repede... Parca ieri era 2martie si mă bucuram de inelul mult visat. Ne-am gândit si răzgândit in ceea ce privește data cununiei civile, ziua in care urma sa fac prima mare schimbare din viața mea. Am ales ca evenimentul sa aibe loc in data de 29septembrie, cu o săptămână înainte de nuntă. Au zburat 7luni de pregătiri, cu emoții, stres, date limită si cel mai important multe reușite. Împreună cu mister si familia mea am realizat panoul pentru poze (2Mp de 🦋 așezați in formă de inimă). Candy bar-ul ce a întâmpinat cei peste 90de invitați ai evenimentului. Decorațiunile pentru prezidiu, desenarea si pictarea  manuală a paharelor pentru miri, nasi si părinți. Numerele de masa, opis-ul, place cardurile...si multe alte detalii. Am avut o echipa de spiriduși.

7 octombrie: mi-am schimbat domiciliu provizoriu. Imi este greu, nu pot sa neg asta...poate pentru ca intr-un fel sau altul mi-am impus ca nu o sa fie "ca acasă". Ador faptul ca voi sta alături de Mister, însă faptul ca nu vom fi fi noi doi ma face sa am temeri. Am început decorarea camerei lui... Incredibil sau nu, o sa fie alb cu albastru totul. Eu ma voi ocupa de tot... Vreau sa fac un spațiu in care sa ne regăsim amândoi si sa ne fie drag sa stam acolo.

6octombrie a fost o zi însorită și calduroasa. Noi am radiat de fericire, poate ca multi nu vor intelege, insa sclipirea acelei zile este de nedescris. Ne iubim mereu, ne admiram si de complimentam adesea, insa in ziua magica totul capătă o alta intensitate.

Am avut parte de o surpriza minunata din partea fetelor. Mi-au organizat o petrecere a burlacitelor. Eu urma sa ies in oras cu Mister sa ne intalnim cu I si R sa mancam, insa atunci cand am sosit in fata localului m-am trezit cu prietenele mele reunite intr-un grup frumos. Au sarit sa ma imbratiseze si am plans ca un copil de fericire. Nu ma asteptam...nu am banuit nimic. Mi-am dorit, insa imi luasem gandul de la o astfel de petrecere. Nu mi-am imaginat niciodata ca "cea mai buna prietena a mea" din fiecare etapa a vietii poate sa fie alaturi de mine la o singura masa... mereu am avut parte de iesiri cu ele in mod individual, insa astazi : cea mai buna prietena ]-din liceu, -dupa liceu, -din ultimii ani, -de la munca sau cea pe care mereu am consideta-o un exemplu pozitiv ... toate reunite pentru un singur scop. Le multumesc si imi promit mie ca o sa imi fac timp sa ies mai des cu ele si poate reusim sa ne facem una alteia zilele mai bune;