Povestea unui suflet

Sfarsitul lunii m-a izbit cu o veste mai putin placuta...am un deja-vu in ideea in care am fost anuntata ca voi ramane fara seful meu, urmand ca afacerea sa fie vanduta catre un alt patron, implicit sa ne ia si pe noi ... dar conditiile de angajare vor fi altele. Am fost bulversata si dezamagita.... Se pare a emotiile mele nu au fost fondate...caci astazi a renunat la ideea lui de schimbare si lucrurile vor ramane ca si pana acum. In alta ordine de ideei, am reusit sa impachetez cadourile pt Sf Nicolae... sa lucrez inca putin la proiectul 30 th...si sa gatesc. Sunt fericita si astept cu drag ziua lui Mister!

Am avut nevoie de un impuls sa imi revin. Ma bucur nespus de mult ca m-am regasit si am reluat activitalile creative. Undeva in interiorul meu s-a nascut o energie ce debordeaza si ma face sa radiez. Ma speriasem, credeam ca m-am pierdut si sunt un caz irecuperabil; Insa m-am trezit la momentul potrivit din acest cerc vicios si am reusit sa ma intorc pe drumul cel bun. Probabil nu sunt singura care a deraiat de la traseul initial, insa am reusit sa gasesc firul epic si sa ma intorc la povestea mea de viata vesela si creativa. Sunt inapoi in treburi cum spune americanul.

Tocmai s-a incheiat weekendul meu full liber din aceasta luna. Sincera sa fiu nu imi facusem nici un plan, insa am avut multe activitati alaturi de familie. Ieri am fost la cumparaturi, foarte important de mentionat ca am ajuns in cele mai dragute magazine dupa parerea mea - pepco si jumbo. Astazi am aranjat fotografii in albume alaturi de bro... iar pe seara au venit si ceilalti membrii ai familiei alaturi de micul meu nepotel. Sunt atat de incatata cand vine vorba despre micul infractor cum imi place mie sa ii spun...caci fura sentimente. Adesea ma surprind uitandu-ma la familia mea cum este perfecta, si inima imi tresara de bucurie cand il vad pe Mister ca se incadreaza perfect in peisaj, este membru fara acte momentan... dar speram ca in curand o sa pot sa-l strig "so ț ".

Am iesit in oras alaturi de oamenii dragi sufletului meu. A fost o iesire linistita in care am avut parte de "unsprezece kilograme de dulceata" - am fost promovata in relatia cu nepotelul, am reusit sa fiu doar eu cu el cateva minute...si nu a fost greu deloc, in schimb pot sa spun ca a fost atat de frumos. Imi doresc sa il vad cum creste, sa ma joc cu el, sa il molfai...nu doar pentru ca este nepotul meu, dar are ceva ce ma atrage sa il laud mereu. /mi-ar placea ca anii ce urmeaza sa ne apropie mai tare pe mine si pe fratii mei, sa avem parte de iesiri lunare si sa ne recreem.

To do list! Am dus la indeplinit sarcinile pentru ziua de azi, am depasit putin si ceea ce imi planificasem. Sper sa nu ma las prada oboselii si sa continuui asa pana la finalul anului. Am atat de multe lucruri de facut si atat de putin timp. Imi doresc sa realizez niste decoratiuni pentru bradul de Craciun. Visez la intr-o zi sa am un brad accesorizat doar cu lucruri facute de mine...sa fie tematic, sa fie usor nebunesc si colorat. Visez la un bradut in doi, muzica de fundal si miros de portocale. Imi este teama sa visez putin mai departe, mi-am facut atatea iluzii si ma doare faptul ca nu s-au intamplat asa cum speram, am fost dezamagita si am picat intr-o stare in care nu ma regasesc. Vreau sa imi gasesc motivatia si sa redevin o persoana creativa, asta m-a ajutat mereu sa ma pun pe picioare. Stiu ca pot, dar am nevoie de un imbold.

Nu mai rasuciti cutitu-n rana! Astazi am fost la aniversarea de un an a micutului Sebastian, printr-o intamplare neprevazuta m-am trezit cu un inel in haina... nu stiam cum sa reactionez, nu imi placea ca aspect si nici modul in care "il primisem" .. dar pe de-o alta parte as fi trecut peste aspectele astea daca stiam ca vine din partea lui Mister.  A fost o gluma...o gluma nesarata care m-a lovit in moalele capului.  Mi-a rascolit sufletul si intalnirea cu acest copil adorabil, ma face sa imi dau sama ca bat pasul in loc si eu nu am o comoara, insa singura nu pot sa trec la etapa asta;

Imi doresc cu ardoare sa devin mama, sa ma marit, sa am casuta mea, sa fiu sotie, sa ma trezesc in batele lui Mister, sa il surprind cand vine acasa... ... am o mie de ganduri si imi este teama ca nu reusesc sa realizez nimic. Bat pasul in loc. Visam sa reusesc sa ma asez la casuta noastra, dar pe zi ce trece gandul asta pare mult prea departe de realizat. Nu stiu cum sa fac rost de bani, de un teren, de o casa veche...orice unde sa punem sa ne mutam impreuna. Luna de luna astept cu sufletul la gura sa vina Mister si sa imi spuna ca am fost promovata la statutul de logodnica, insa acest post cu norma intreaga se lasa asteptat. Sunt atat de deamagita ca nu trecem la urmatoarea etapa incat am momente in care pur si simplu nu imi mai pasa ca nu m-a cerut si vreau sa fiu egoista si sa imi incep jobul de mama.. Iubesc si sunt iubita... insa ceva ne ipiedica sa fim o familie. Nu avem o casuta a noastra si nici nu stiu daca o sa ne permitem vreodata una...

Mi-ar placea sa imi fac mai mult timp sa scriu. Am realizat ca luna aceasta nu am scris deloc...desi am multe de povestit. Am terminat de realizat candy bar-ul si am fost extrem de incantata de rezultatul final. Poate ca mi-am facut prea multe emotii desi nu era cazul, nici nu pot sa imi dau seama de ce nu am fost sigura pe fortele mele, pe materialele pe care le-am pregatit si pe imaginatia mea care adesea este foarte infloritoare. Firea mea a fost intotdeauna emotiva, dar speram ca inaintarea in varsta o sa schimbe acest aspect...dar nu a fost asa. Am ramas aceeasi persoana visatoare si dornica sa am prieteni alaturi de mine, insa se pare ca nu reusesc sa tin prieteniile in timp, am ajuns iar sa ma simt singura si sa ma uit in jurul meu si sa nu gasesc pe nimeni... incerc sa imi gasesc greselile... imi este greu, dar nu vreau sa ma las doborata. Invat sa pasesc singura si sa fiu independenta...

Astazi am avut parte de flori, mai intai iubiul meu m-a intampinat cand am iesit de la coafor cu un minunat buchet de trandafiri... dupa care mi-a spus cuvinte frumoase si m-a facut sa ma simt speciala. Am mers impreuna la o nunta, unde ne-am dezmortit picioarele si am dansat mult. Spre dimineata, a sosit momentul buchetului... pe care l-am prins. A fost pentru prima data cand mi s-a pus voalul in cap si pot sa spun ca este un sentiment emotionant.