Povestea unui suflet

Anul acesta am avut parte de multe pierderi si regasiri personale. Timpul m-a presat mai mult ca niciodata...am simtit ca nu mai am aer sa respir si nici timp sa mor - o expresie dura dar foarte reala pentru sentimentele mele. Au existat perioade in care am simtit ca nu mai reusesc sa pun la punct toate problemele... nu gaseam cateva minute pentru mine si mi-as fi dorit atat de mult sa ies din cotidian, dar ma multumeam daca ajungeam seara tarziu la somn si puteam sa spun ca am realizat macar jumatate din ceea ce imi propusesem. Timpul a fost hain...nu mi-a dat voie sa scriu gandurile, imi era atat de greu noaptea sa stau cu telefonul in mana sa povestesc durerile si frustrarile. Nu totul a fost atat de gri, insa bucuria si momentele frumoase trec atat de repede si lasa amprente vizibile in suflet incat stiu ca daca nu o sa povestesc astazi despre asta, cu siguranta zilele viitoare pot sa ma intorc cu istorisiri bogate si colorate. Imaginatia mea a inceput sa contribuie intens pentr...

Comanda mea este in desfășurare. Cel mai probabil săptămâna viitoare o sa îmi reiau drepturile de bloggerita... Pana atunci îmi încarc bateriile și gândurile mi le pun în ordine.  Aștept ca un copil... Sunt super fericita ca am reușit sa îmi achiziționez cadoul mult visat. Lucrurile merg bine. Am avut parte de schimbări dar le-am făcut fata cu brio. Revin cu detalii de pe viitorul meu coleg de camera.

Miercuri (9noiembrie a.c.) am devenit matusică cu acte în regula. Sunt in Culmea fericirii.  Nu mi-am imaginat niciodată ca exista un sentiment atât de puternic cand vine vorba de iubirea unui omuleț mic ce nu a crescut în pântecele tale...( sau ale soției - cu iubirea de tata e o alta poveste).  Am făcut tot posibilul sa fug de la muncă sa vad îngerașul. Mi-l imaginasem în fel și chip...dar mereu era perfect. Nu am crezut in vise...dar se pare ca ar trebui sa schimb acest aspect, căci l-am visat și arata exact ca în realitate.  Știu pare ireal...dar tocmai din teama ca nu o sa fiu crezuta, atunci când am avut visul  am povestit cu lux de amănunte ceea ce  "am văzut". Îmi doresc sa fiu si eu mama,dar asta după ce o sa fiu ceruta de soție și o sa fac nunta.  Totul merge treptat.

Trecut-au zilele fara sa reusesc sa imi scriu gandurile. Am simtit multa dezamagire si furie interioara. Am plans mult si am incercat sa ma ascund de privirea mamei, nu vroiam sa stie cat de mult sufar. Bucuria pe care am simtit-o in urma cu o saptamana se transforma in teama... nu pot sa ma manifest de la distanta, si nici nu mi se permite sa fiu deschisa si entuziasta asa cum as fi vrut sa fiu. Incerc sa ma resemnez si sa ii dau timpului timp. Vreau sa imi pun ordine in viata. Am schitat planul pentru viitor si vreau sa ma tin de aceasta schita. Imi doresc atat de mult sa gasesc zilnic timp pentru sport, sa ma intorc la pasiunea mea culinara, sa imi gasesc timp pentru ingrijirea personala si cel mai important sa cumpar cadouri pentru sarbatori. schit

Am revenit seara acasa, a fost o zi agitata si plina de activitati. Sunt fericita, am intrat in posestia cd-ul de la Voltaj cu autografe. Nu mi-am imaginat niciodata ca o sa indragesc formatia aceasta incat sa ma duc la concertele lor si invat versurile urmanad sa le fredonez cand lumea imi pare incolora. Sunt intr-o perioafda "yo-yo" ... ma simt bine, dar in clipa urmatoare pic intr-o stare de melancolie, imi amintesc neajunsurile personale si dorintele pentru care lupt. Sunt obosita si sensibila.