Povestea unui suflet

Uneori oamenii au reactii pe care nici ei nu pot sa le explice macar pentru sine. Sunt gesturi pe care le fac si nu au  un raspuns pentru motivul reactiei spontane. As vrea sa ii inteleg, sa ascult si sa gasim impreuna un raspuns pentru aceste dileme ce ma framanta de multa vreme. Orgoliile sunt mai presus decat momentele frumoase. Gesturile si cuvintele rele sunt mai usor de oferit fata de o vorba buna sau un apel telefonic. Azi nu sunt aici!

Timpul m-a învățat sa iubesc, să am răbdare și să lupt pentru atingerea dorințelor mele.  În prezent trăiesc o frumoasa poveste de iubire alături de prima mea dragoste. Deși am avut câțiva ani ce i-am petrecut separat...pe un alt drum, alături de alți oameni, descoperind sentimente noi...cu toate acestea fără sa ne planificam,  defapt fără sa ne imaginam nici măcar o clipa...am ajuns iar împreună - descoperind comportamente diferite,  gândiri pe care nu le cunoșteam,  gesturi ce ne apropiau fără sa ne dam seama cum... priviri ce păreau că se întâlnesc pentru prima dată,  iar buzele parcă tanjeau să se apropie într-un sărut plin de emoții. Recunosc,  m-am simțit de parca era primul sărut din viata mea. Totul a fost la o intensitate greu de descris. Poate ca primul an a fost puțin mai nesigur,  nu am acordat suficienta importanta zilei de mâine... Însă după ani și ani simt ca viitorul înseamnă NOI . Am trecut împreună prin încercări dure....

Mi-am propus sa ma reapuc de pasiuni abandonate...timpul este scurt dar foarte pretios. Trebuie sa imi duc la bun sfarsit restantele din viata cotidiana, am inceput prin a imi da interesul in ceea ce priveste cardul meu de sanatate...proiect pe care l-am abandonat din clipa in care a inceput aceasta poveste; Sifonierul plange de dorul meu. Maine ma duc la concert Voltaj si vreau sa ma imbrac mai excentric, dar pentru asta trebuie sa imi intorc lucrurile de iarna in prim plan. Nu inteleg de ce dar de cateva seri stau cu laptopul in brate si ochii mi se inchid. As vrea sa scriu iar zilnic, sa imi notez gandurile...sunt atatea momente in care mintea imi dicteaza ce sa scriu si nu sunt aproape de taste sa notez franturile...acum este tarziu si ochii mi se inchid precum doua jaluzele.

Saptamana aceasta este plina de activitati, insa toate ma fac fericita mai ales pentru ca sunt strans legate de Mister. Maine mergem la film, poimine la concert Voltaj, raspoimine este aniversarea relatiei noastre... urmeaza sa gatesc ceva surpriza pentru EL. Cu siguranta mai sunt lucruri pe care urmeaza sa le infaptuiesc cu zambetul pe buze, insa nu o sa le enumerez acum, caci vreau sa scriu despre ceea ce imi face ziua mai frumoasa ori de cate ori simt mangaierea calda a zambetului sau ; Oricat de suparata as fii, atunci cand apare Mister in perimetrul meu, reuseste sa ma linisteasca si sa imi aduca liniste sufleteasca - asa a fost mereu si sper sa nu se schimbe asta pana la adanci batraneti. Il priveam astazi cu toata inima, ma privea cu ochi copilaresti si in colt ii rasarea un zambet strengaresc. Iubirea i se emana prin piele, fiecare por respira iubire. Ma gandesc la pasul ce urmeaza, multi dintre cunoscutii nostrii au facut deja asta, noi asteptam ca EL sa se simta pregatit ...

Santierul dentar este la jumatate, portofelul meu a suferit o gaura imensa. Totu-i scump cand vine vorba de tehnica dentara; Am venit acasa cu lacrimile siroind pe obraji...simteam o frustrare, nu intelegeam cum banii pe cateva saptamani de munca s-au dus pe apa sambetei. Am facut marea comparatie - ce as fi putut face cu banii acestia - visam sa schimb patul din dormitor, dar aman proiectul. Mereu am fost zgarcita cand a venit vorba despre mine, cu siguranta daca era vorba de ajutat pe altcineva cu suma aceasta de bani nici nu stateam pe ganduri si ii ofeream.

Este ziua celui mai bun prieten al meu. Cadoul este gata impachetat...desi mi-ar fi placut  sa reusesc a organiza petrecerea surpriza la care am visat de cateva luni. Este greu sa urnesti muntii din loc, mai ales cand muntii sunt putini si fara ei peisajul ramane gol si pustiu. Planificasem meniul, loatia, muzica...totul era pus la punct, insa nu s-a infaptuit. Mi-am propus ca anul ce urmeaza sa fie mai special...pana atunci ma imbrac si ma duc la petrecerea lui.

A inceput ploaia...am inchis ochii si m-am lasat purtata de imaginatie. Visez la un viitor colorat, desi imi este dor de trecut, de oameni si intamplari...simt ca am nevoie de schimbari, Nici nu stiu cu ce sa incep...viata mea devine din ce in ce alerta si ordonata. Nu mai am nevoie de agenda, lucrurile vin de la sine si leaga singure. Asa cum spuneam de curand am inceput sala si acum se vad rezultate de care sunt mandra. Hey, nu va imaginati ca eu cred in minuni peste noapte...sunt surprinsa - imi doresc o schimbare mai evidenta de care sper sa am parte pana in primavara. Lupt si ma modelez. Locul de munca incepe sa nu ma mai multumeasca, deja am cateva oferte si astept sa fac pasul de schimbare...imi este teama de iarna, nu vad anotimpul bun pentru noi inceputuri. Sanatatea scartaie putin, o durere de masea si o raceala in pragul usii.

Timpul zboară și ma lasă cu amintiri de tot felul.  Sunt fericita când ma gândesc la ceea ce am in prezenta.. La ce am realizat și mai ales la ce am reușit sa renunț...fara sa regret nici măcar o clipa. Sunt fericita și as vrea sa îmi strig fericirea în gura mare. Iubirea nu înseamnă totul,  ci este totul.  Atunci când simți ca inima îți este împlinită... Tot corpul radiază și ochii îți sclipesc.  E un tot unitar ce se conturează frumos. 

Iubesc cadourile, ador sa le ofer si mereu ma gandesc cu drag la ceea ce ar putea sa il surprinda pe aniversat. In fiecare an vreau sa imi pun amprenta asupra lor... ma pun in pielea omului si imi imaginez cum ar vedea el impachetarea sau dimensiunea cutiei, orice detaliu nu scapa neanalizat. In prezent ma ocup de aniversarea celui mai bun prieten. Intr-o saptamana trebuie sa organizez o petrecere surpriza, sa invit oamenii si sa le ofer responsabilitati clare pentu ca surpriza sa capete contur. Momentan exista un mic impediment, absenta aniversatului... intorc problema pe toate partile si nu stiu cum sa il conving sa nu plece de acasa in ziua respectiva. In ceea ce priveste cadoul palpabil sunt in grafic, am dat comanda si astept sa soseasca cat mai curand.... insa asta nu este tot, vreau sa confectionez o imbracaminte in miniatura de bucatar. Timpul imi este cel mai mare dusman... as vrea sa pot face cat mai multe lucruri, dar sunt putin presata de ticaitul acesta.