Povestea unui suflet

Nu am uitat de blog si nici nu mi-am pierdut interesul pentru scris, doar ca am o perioada foarte incarcata si timpul liber s-a diminuat vazand cu ochii. Nu stiu daca la sfarsitul acestei perioade o sa am un beneficiu sau o sa simt o schimbare, cert este ca o declar o experienta si vreau sa imi demonstrez ca pot sa depasesc momentele acestea. Am trecut prin diverse stari, mi-a fost teama sa nu clachez, ma simteam pierduta si singura desi Mister era mereu langa mine, nu reuseam sa imi revin...imi transmiteam singura o stare apatica. Acum ma simt mai bine, incerc sa imi pastrez zambetul pe buze oricat de greu mi-ar fi uneori. Vreau sa imi regasesc entuziasmul si copilaria sufleteasca. Nu le-am pierdut de mult timp si nici nu par a fi greu de regasit.

Am clacat...in ultimele zile am plans de cateva ori cu lacrimi de crocodil, sughituri si respiratie sacadata. Nu ma mai recunosc....m-am gandit cu o foame nebuna la ideea de a face o nebunie trecatoare, ceva ce ar putea sa ma coste mult pe viitor. M-am oprit la timp, insa daca ma duceam la magazin si apucam sa imi pun planul la atac...oare acum mai eram aici sa scriu despre aceasta zi nereusita? Imi este rusine de starile mele. Nu ma inteleg, nu vreau ca cineva sa ma inteleaga...ci doar am nevoie de atentie. Vreau o imbratisare fara nici un cuvant. S-au adunat probleme de munca, kilograme, haine si oameni. Sunt o copila ce nu se simte capabila sa ia fraiele in mana si sa zboare . Vreau sa ma ascund in carapacea mea si sa imi ascult gandurile. Astazi Mister mi-a promis ca o sa ma inteleaga si o sa ma sustina, dar ma intreb oare eu as fi fost la fel de rationala ? Il ador pentru linitea ce mi-o transmite, imi ia o piatra de pe inima... insa in acelasi timp raman cu un bolovan pe sufl...

Ganduri despre "nunta mea de vis" am din ce in ce mai frecvent. Ma gandesc la detalii si imi imaginez cum as vrea sa fie petrecerea brlacitelor, cine ar putea sa imi fie alaturi...cum s-ar desfasura zilele dn clipa in care ma cere. Sunt multe lucruri ce mi se invart prin minte, dar cu toate astea nu vreau sa presez situatia...sunt calma si rabdatoare. Astazi m-am gandit si la ziua mea de nastere, nu stiu de ce dar iar imi vine sa ma ascund in casa si sa nu fac nimic deosebit. Sunt introvertita atunci cand vine vorma despre timpul meu. Am ajuns sa pretuiesc momentele personale si sa nu mai pot sa fiu foarte destinsa cand vine vorba de a impartii timpul nostru... ma gandesc la binele pe care l-am facut eu si cum mi s-a intors inaoi deloc. Nu vreau sa fiu o persoana rea si razbunatoare, insa uneori e bine sa nu arati ca mereu usa e dechisa cand au nevoie.

Mereu mi-am dorit sa fiu sustinuta in ceea ce imi doresc sa fac, mai ales cand dorinta mea era legata de sport. In ultima perioada orele mele de sport s-au petrecut alaturi de Mister. Am ajuns sa facem gimnastica in doi. exercitii de cardio si tonifiere. Ador sa il vad langa mine grijuliu cu tot ceea ce fac, sa nu ma ranesc, sa execut corect si mai ales la final de zi sa ma declar multumita. Ne-am apromiat din ce in ce mai mult, nu mi-as fi imaginat niciodata ca impreuna sa facem atat de multe lucruri i pasiunile mele sa fie intelese asa cum si eu ii inteleg nevoia de timp pentru fotbal. Iubirea noastra este magica. Cineva, undeva, cu siguranta ne scrie un destin de poveste...acum mi-a ramas rabdarea sa astept momentul in care visele mele vor deveni realitate.

M-am trezit cu o stare de panica. Am avut impresia ca lupta mea cu mine e in zadar...am sarit in picioare si m-am dus la sifonier, am luat pantalonii de test, am probat si am mers mai departe. Proba cantarului...pierdut 2 kg intr-o luna . Cert este ca de maine incep si mancarea echilibrata si ore fixe de masa. Visez sa fiu o mamica asa cum a fost mama mea...si pentru asta am de luptat. Mereu m-am gandit cine este modelul meu in viata, adesea nu gasesc o persoana care sa intruneasca tot ceea ce imi doresc eu, insa mama este cea mai aproape de perfectiune.

Azi nu... Am o dispozitie nu prea colorata. Am ajuns la picatura ce umple paharul. Simt ca lucrurile bune pe care le fac eu nu sunt vazute si nici apreciate. Nu imi doresc o statuie de bronz, dar nici sa fiu rasplatita cu intepaturi.

Snt multe de facut, timpul este mult prea scurt. M-am mobilizat si m-am apucat de renovare. In minte imi zboara atatea povesti si imagini incat abia astept sa termin treburile. Gradina a inceput sa prinda contur. Mi-am achizitionat hortensii. petunii, panselute, trandafiri si multe alte floricele colorate pe care mi le doresc inflorite vesnic. As vrea sa transform gradina casei intr-un colt de rai. Recunosc, am inceput sa ma gandesc in perspectiva...poate nu pentru anul acesta, poate pentru la anu' sau peste doi ani... niciodata nu se stie cand o sa fie marele eveniment si as vrea sa am parte de momente speciale intr-un decor magic. Sunt fericita, am prins aripi de fluture in ultimele zile. Mi-am REdescoperit energia. M-am tinut de programul la sala...ma simt schimbata mai ales in interior, sunt mult mai optimista si mai linistita sufleteste. Nu as fi crezut niciodata ca doua ore pe zi pot sa schimbe un psihic obsedat de kg.

Zambesc larg, il privesc pe Mister si simt cum inima imi danseaza pe o muzica doar de suflet auzita. Sunt fericita, eman o iubire greu de descris in cuvinte. Oamenii spun despre noi ca suntem impreuna din prima clipa in care ne-am vazut, de atunci cand noi nici nu ne imaginam  ca o sa ne tinem de mana, ce sa mai spunem de iubit cu patos. Destinul a fost colorat cu toate nuantele posibile, chiar si cu cele mai putin placute, insa amandoi - separat dar si impreuna - am realizat ca cel mai bine ne este impreuna. Discutii despre viitor au fost multe, insa niciodata acestea nu au primit un timp concret in viitorul apropiat. Pentru prima data l-am auzit cum si-a lasat gandurile sa ii scape si sa imi marturiseasca faptul ca s-a gandit intens la tot ceea ce inseamna relatia noastra si gandurile au inceput sa capete contur. Sunt foarte fericita. L-am sarutat de nenumarate ori si nu m-as mai fi oprit. Iubirea inseamna EL.

Mi-am dorit sa raman singura la parinti macar pentru o zi, insa acum dupa doua saptamani urasc linistea asta stranie. Imi este dor de bro si toate glumele sale.