Am bucatarit inca de dimineata, am vrut sa pregatesc putin din toate...sa fie o masa inbelsugata, sa nu ramana nimeni nemancat si nesatisfacut din punct de vedere culinar. Am fost cu cohii pe ceas, imi doream sa fug putin de acasa, sa imi incarc bateriile si sa ma afund in bratele lui Mister, insa situatia a fost de asa natura incat nu am parasit domiciliu si m-am ales cu un pachet de nervi si multe lacrimi varsate. Nu stiu daca lipsa mandrului m-a facut asa sensibila sau problemele cu oamenii din jurul meu ma dor atat de tare... mi-am propus sa nu pun la suflet, insa nu reusesc...ma doare tot ce se intampla si as vrea sa schimb situatia; Am multa energie pozitiva in aceste clipe, deja ma gandesc la ziua de maine, la cum o sa arat ca o zana imbracata in rochita de primavara, cu tenesi colorati si cu un zambet larg. Maine am o intalnire de gradul trei cu un vechi prieten...abia astept sa il vad. Pun capul pe perna plina de entuziasm.