Povestea unui suflet

Imi place sa imi programez timpul, sa stiu ceea ce am de facut, sa imi petrec zilele cu diverse evenimente, astfel incat sa nu pic in monotonie. Astazi am iesit in oras cu ai mei colegi de munca, am format o gasca frumoasa alaturi de cel mai bun prieten al meu, cativa colegi si jumatatile noastre; E un mod de a ne bucura de fiecare salariu, sa simtim ca muncim pentru a ne face o bucurie. Desi nu mai am  prietenii pe care ii aveam in urma cu un an...doi, incerc sa ma bucur din plin de fiecare moment si sa descopar punctele comune, caci nu se stie niciodata de unde apar noi prietenii. Am nevoie de o persoana cu care sa vorbesc si sa impartasesc anumite temeri si ofuri sufletesti, dar in acelasi timp vreau sa ascult povesti si sa ajut. Relatia cu iubitul meu decurge din ce in ce mai bine. Simt ca ma iubeste ca la inceput si ma rasfata cum stie el mai bine. Sclipirea exista din ambele parti si mi-as dori sa nu se stinga flacara iubirii. Am petrecut timp in bucatarie iar asta ma...

Trecut-au anii... Dupa mai bine de doi ani am ajuns sa ii cunosc pe parintii celui mai bun prieten al meu; Stiu ca este bizar, insa destinul ne-a tinut departe de aceasta intalnire. Eu am auzit destul de multe lucruri despre acesti oameni...iar ei la randul lor stiau despre mine cate ceva...dar impactul fizic si direct a fost astazi. Am avut emotii, mi-a fost teama ca nu cumva sa gafez si sa fac un gest necugetat care sa pericliteze prietenia mea. Ce-i drept a fost o zi relaxanta. Imi era dor de o astfel de zi plina de ras si joaca. Ma simt atat de bine in compania aceasta si ma bucur ca viata mea este atat de ordonata acum. Timpul ma  gaseste mai zabitoare si mai dornica sa evoluez din toate punctele de vedere.

Lucrurile se intampla cu un scop, cel putin eu am ajuns sa cred ca nimic nu este intamplator. De curand am avut o premonitie pe care am marturisit-o celor mai importanti oameni din viata mea... le-am povestit ce cred ca o sa se intample si in ce etape. Astazi a inceput marea dezvaluire, lucrurile incep sa se infaptuiasca usor, asa cum am preconizat . Nu stiu daca sa ma bucur ca am intuit bine "viitorul" devenit prezent acum ... sau sa fiu dezamagita de ceea ce se intampla. Incerc sa nu plec cu gandul ca oamenii nu merita atentiea si bunatatea mea, ci vreau sa ma gandesc ca oamenii merita a doua treia ... a enspea sansa. Poate o sa ma "frig" iar, insa vreau sa incerc c gandul ca poate totusi o sa fie bine. Timpul ma preseaza, insa in acelasi timp m-a facut sa inteleg cat de mult conteaza sa il gestionezi cu cap si sa ai grija de fiecare ora in parte.

Vreau sa ma plimb, sa aud fosnetul frunzelor sub talpile bocanceilor mei...sa alerg si sa las vantul sa imi ciufuleasca parul. Timpul trece fulgerator pe langa mine, insa am vrut ca fiecare zi sa aibe o insemnatate speciala. Am reusit sa imi indeplinesc prioritatile si sa depasesc putin lista. Ma lupt cu mine sa trec peste orgolii si principii; Au fost cateva intamplari care m-au facut sa imi dau seama cat de importanta este prietenia si cum oamenii cand simt ca raman singuri incearca sa dezgroape trecutul.

Am reusit sa racesc...ma simt ca o leguma. Toate simptomele posibile au existat, de la nas infundat, la durere de oase si par...nimic nu m-a ocolit. Cu siguranta mi-ar fi prins bine o zi de recuperare si de odihna sub pilota, insa am avut treburi de rezolvat si m-am smtit nevoita sa ies afara. Ploaia nu se mai opreste...imi este dor de o toamna linistita, de un soare calduros si de plimbarile romantice prin parc. Mi-am pregatit deja o lista cu locurile pe care imi doresc sa le vizitez cat mai repede.

Sunt in cautare de noi proiecte de facut. Creativitatea mea a cam avut de suferit in ultima perioada...timpul mi-a dat de furca, insa nu ma las invinsa. Sarbatorile se apropie cu pasi repezi...trebuie sa pragatesc din timp cadourile si salle personalizez. Am inceput sa ma gandesc la mici atentii si sa imi fac o lista de cadouri. Incerc sa fiu chibzuita, chiar trebuie sa am grija de fiecare hartie pe care o castig. Am invatat ca banii aduc o bunstare, iar lipsa lor ne deprima.

Ganduri... Uneori stau si ma gandesc cat de diferiti sunt oamenii si cu toate astea ei se potrivesc. Ma gandesc intens ca am trecut printr-o perioada proasta,acum sunt pe linia de plutire si incerc din rasputeri sa ma ancorez de un viitor mai bun, sa ma tin strans cand ajung acolo si sa nu scap nici o oportunitate in care pot sa arat ca sunt asa cum sunt. Mi-am redescoperit zambetul si il arat adeseori. Vreau sa ademenesc optimismul sa ramana la mine.... insa mici dezamagiri imi inunda chipul.

Intalnire cu oameni speciali. Vorba buna. Mancare cu personalitate. Aroma de toamna.

Ma simt atat de linistita si fericita! Chiar daca nu mai scriu atat de des pe cat o faceam in urma cu ceva vreme, nu ma plang. Noua mea viata imi place. Incerc sa fac putin din toate lucrurile pe care le faceam si inainte, sa nu imi neglijez pasiunile si nici treburile gospodaresti pe care le am in datorie.

Am sperat ca acest weekend o sa fie luminat de soare, o sa ma las imbratisata de caldura razelor si o sa alerg printre frunzele multicolore. Vremea nu a tinut cu mine, nu am reusit sa fac mare lucru din ceea ce mi-am propus...dar nu imi pierd speranta. Sunt putin confuza deoarece imi apar in minte amintiri vechi ce ma rascolesc si nu imi dau pace. As vrea sa trec peste ele si sa ma comport ca si cum nimic nu a existat, insa vreau sau nu, sunt momente cand ma lovesc si ma pun la pamant. Vreau sa fi puternica, sa primesc loviturile si sa ma ridic pentru a merge mai departe... dar astazi nu pot, sunt prea senzibila sa trec peste cu zambetul larg.

Timpul devine hain...nu imi mai permite sa fac tot ceea ce imi doresc, mereu sunt pe fuga si cu jumatati de masura in zilele mele libere. As vrea sa pot sa lungesc ziua libera pana cand simt ca tot ce aveam de facut este pus a punct. Nu vreau sa ma robotizez, poate de aceea incerc sa ies din monotonie ori de cate ori simt ca situatia merge pe linie dreapta. Vreau sa simt ca traiesc si din fiecare zi sa raman cu o amintire. Ultima perioada a insemnat o schimbare in viata mea, incep sa imi redecopar bunul prieten, sa muncesc la o alta intensitate si sa cunosc oameni diferiti.

Sunt bine! Chiar daca am o viata din ce in ce mai aglomerata nu ma vait, mi-am dorit sa am locul meu unde sa plec dimineata si sa alerg pentru a umple portofelul cu banuti...caci oricat de chibzuita si calculata sunt, uneori este nevoie de mai mult. Mi-am depasit limitele de oboseala, am avut cateva zile lucrate la intensitate mare si la program prelungit...am reusit sa tin locul unei "mohicane" si asta ma bucura enorm; Viata mea e atat de speciala, de implinita pe toate planurile si devine colorata in pastel. Iubesc sa stiu ca pot sa am putin din toate si in acelasi timp sa ii am pe cei dragi alaturi de mine. E tot ce mi-am dorit mai mult. Uneori este bine sa arati si partea necunoscuta si diferita a fiintei tale, sa ii lasi pe ceilalti sa te cucereasca si sa iti arate asta .

Astazi a fost aniversarea parintilor mei, au facut 27 de ani de la casatorie. Imi pare rau ca tata nu si-a amintit de aceasta zi si nu a surprins-o pe mama cu un cadou. E mult de spus...dar cert este ca nu mi-ar placea sa ajung intr-o zi intr-o situatie similara. P.s. in aceasta seara am o invitatie "la lautari"...este ziua aniversara a unei prietene. Imi este teama de zgomotul ce urmeaza si de muzica pe care o sa o aud.