Povestea unui suflet

Este ușor să ajungem în postura de a vorbi în numele altora. Fie că ne aflăm într-o conversație aprinsă, fie că încercăm să ajutăm, de multe ori ajungem să credem că știm ce este mai bine pentru ceilalți. Totuși, deși intențiile noastre pot fi bune, realitatea este că nu putem ști niciodată cu adevărat ce simte altcineva în adâncul sufletului său, iar presupunerile noastre pot fi, la fel de ușor, greșite. Fiecare persoană are o poveste proprie. Unii dintre noi sunt mai deschiși și împărtășesc ceea ce simt, dar nu este întotdeauna cazul. Multe persoane păstrează pentru ele propriile gânduri, frici sau visuri, iar ceea ce considerăm noi că este „cursul corect” pentru viața lor s-ar putea să nu aibă nimic în comun cu ce își doresc cu adevărat. În loc să presupunem ce este mai bine pentru altcineva, este esențial să le respectăm dreptul de a face propriile alegeri. Chiar și atunci când percepem că acele alegeri nu sunt cele mai potrivite, trebuie să înțelegem că fiecare om are dreptul să î...

Inima imi plange, sufletul imi este inundat de sentimente pe care nu ma asteptam sa le traiesc, atat de intens, dar totusi cu teama... ratiunea imi spune ceva, insa inima altceva; 

 Viata ne surprinde chiar atunci cand credem ca am reusit sa cunoastem multe.... dar clar niciodata suficiente . Mi-am dat seama ca desi am trecut prin multe situatii inca mai sunt lucruri ce ma lovesc in plex. Acum trec printr-o perioada in care as vrea sa ma bag intr-o cochilie, sa nu mai vad oamenii in jurul meu, sa nu mai fiu vazuta . Simt ca oamenii s-au sensibilizat si orice ii deranjeaza.  Imi este greu sa nu mai radiez, sa fiu singura...dar cred ca este o modalitate sa nu mai ma simt vinovata.  Am o mie de ganduri dar nu reusesc sa le adun, sa incat sa formulez o idee stralucita. Sun ravasita sentimental si plang pentru linistirea mea interioara.  Timpul vindeca totul.

 Draga Eu de astazi,  Am trecut prin atatea schimbari incat nici nu mai stiu cine sunt cu adevarat. 

Am vrut mult sa ma țin de scris. Sa reușesc sa îmi aștern gândurile pe hârtie...dar nu mai pot, timpul nu îmi mai este prieten. Sunt un mic roboțel care fac totul mecanic, și când ies din circuit este doar pentru a îmi petrece timpul cu piticii. Sunt mama de doi, ireal dar adevărat. Simt ca toată viata mea se învârte doar în jurul lor. Nu mai pot să mă gândesc la mine cea care am fost înainte de ei,nu vreau, poate că nici nu trrbuie. Sunt fericită ca sunt mana lor, ca ii iubesc cu fiecare por al pielii mele.  Sunt recunoscătoare tuturor zilelor în care am reușit sa pun amprenta pe viata lor.  Știu că uneori sunt mai puțin matura decât sunt ei, însă ajung in situația aceasta când nu ma simt apreciată!  În gând îmi răsună multe povești, retrăiesc momente... Iar cuvintele simt cum îmi taie corpul. Nimic nu o să mai poată reîntoarce ceea ce este deja rostit.  Încerc să fiu cu zâmbetul pe buze chiar dacă sufletul mă doare.  Când nu mă așteptam cineva a reușit să îmi ...