Povestea unui suflet

 A trecut mult timp de la ultima mea postare, s-au schimbat multe in viata mea.  Vara asta a fost dificila pentru mine, deoarece in luna iunie am fost diagnosticata cu sarcina cu risc; Stiu ca nu am scris nimic despre aceasta poveste, inca din primele luni de sarcina am tot trecut prin o multitudine de ganduri si analize suplimentare. Am stat la pat din iunie pana in octombrie, m-am simtit atat de debusolata, de inutila, o povara pentru cei din jurul meu... aveam zile in care aveam impresia ca baietelul meu nu ma mai simte aproape de el, ca am fost data uitarii .  Totul s-a schimbat in octombrie cand Briosica mea a sosit pe lume, o fetita de 2730kg si 50 cm. 

Mereu am auzit ca mamele sunt cele mai speciale ființe din lume. Lor le datorăm multe sentimente și prețuire veșnică. De când am devenit mamă, sufletul îmi este încărcat de mii de sentimente greu de descris in cuvinte. Iubesc această "meserie", chiar dacă uneori implică să am o putere pe care nu știu de unde o capăt.   Băiatul meu are 3 ani, in toată această perioadă am învățat multe lucruri alături de el. Sunt un om mai echilibrat, mai temperat și reușesc să mă detașez de tot atunci când îmi petrec timpul alături de el.  Iubirea mea pentru el este una uriașă. Nu îmi imaginam că in sufletul și inima mea este atât de mult spațiu încât să simt infinitul acesta de fericire.  Îmi doresc din tot sufletul să nu treacă repede copilăria lui...vreau să se bucure treptat de fiecare etapă, să experimenteze și să descopere ceea ce îl face fericit.   Nu l-am comparat niciodată cu un alt copil, pentru mine așa cum se dezvoltă el...este perfect. Nu îmi doresc să facă lucr...

Mi-aș dori să fiu o mama la fel de bună ca mama mea.  Ea mereu a fost acolo sa ne ajute si să ne sprijine când aveam mai multă nevoie. E un om sensibil, dar in acelasi timp puternic. Chiar și atunci când nu mai poate, tot mai poate puțin.   A avut o viață grea, dar a învățat mult din toate experiențele.  Pentru noi ea e puternică,pentru ea a fost temătoare dar și-a dovedit că poate sa fie mai energică decât multe persoane tinere, și cumva asta a făcut-o să prindă aripi și puteri noi.  Acum, eu trec printr-o perioada mai dificila... Despre care o sa vorbesc curând. Dar fără mama nu as fi putut să îmi găsesc speranța si linistea pe care o am acum.  O iubesc pe mama și as vrea sa fiu asemeni ei pentru copii mei. 

 Nu am mai scris de mult timp, incerc sa imi fac un ritual matinal, sa povestesc despre ceea ce se intampla in viata mea, caci nu este deloc monotona...cu toate ca uneori as vrea sa ma intorc la o perioada de liniste. In primul rand vreau sa povestesc despre perioada grea prin care trece mama, caci urmeaza sa faca o operatie la coloana....si gandul acesta a facut-o sa fie o alta persoana, mai putin vesela si comunicativa. Noi, familia ii suntem alaturi, insa in primul rand trebuie sa fie ea puternica pentru a depasii aceasta perioada si a incepe un nou stil de viata, cat mai aproape de viata pe care o avea inainte;  Suferinta nu este doar pentru ea, ci si pentru noi.... neputinta ca nu putem face nimic sa ii alinam durerile ne ofera o stare de discomfort;  Poate ca suna prea poetic sau exagerat, insa simt ca m-am maturizat in ultimii ani. Brusc nu mai sunt fetita lu' mami, am devenit mama copilului meu si in acelasi timp o persoana responsabila si atenta la cei din jur, c...