Povestea unui suflet

 Dimineata cu picaturi marunte, cu ganduri multe si dureri in suflet. La radio canta The Motans , parca cineva a pornit muzica special pentru mine...nici nu mai pot asculta versurile, simt doar ritmul si ochii umezi. Trag aer in piept, ridic privirea si...nimic, lacrimile curg pe orbrajii rotunzi.  Aud usa, ma cufund in spatele monitorului si imi pun masca cat mai sus sa ascund chipul sifonat, salut protocolar si ma apuc de munca.  Astazi nu ma simt in puteri, nu am energie sa lupt cu starile pesimiste...azi nu, te rog eu nu.

 Cand spun ca nu mai pot, inca mai pot putin.  Aseara am clacat, am avut o iesire nervoasa, dupa care m-am refugiat intr-un plans necontrolat. Sunt om si am sentimente, dorinte si aspiratii... nu mereu pot sa fiu doar optimista, sunt momente in care ajung la capatul puterilor si simt nevoia de sprijin. Acum e un strgat de ajutor, pentru cei ce sunt alaturi de mine, va rog sa ma iertati si sa imi dati ragaz pentru a ma intelege. Nu fac toate aceste lucruri in mod premeditat, pur si simplu nu mai am elan sa visez, sa tolerez si mai ales am obosit sa fiu un om pe drumuri. Imi caut locul meu... Ma gandesc la toate momentele in care mi-am pus baza ca "mai e putin" insa acum nu mai pot sa cred asta, pur si simplu sunt dezamagita si pierduta intr-un univers gri.