Povestea unui suflet

Astazi cand am ajuns la birou, am decis sa recitesc cateva postari din anii precendeti de pe blog...sa vad ce faceam eu in urma cu un an, doi....sau poate chiar mai multi; Nu imi vine sa cred ca am aceasta pagina de 11 ani. Ma amuzam ca in anul in care m-am indragostit de Mister, vorbeam despre casa visurilor mele... scriam cu atata patos despre toate detaliile...si voila, anul trecut am ridicat casa intocmai descrierii....si speram ca anul acesta sa o terminam si sa o mobilez dupa bunul plac. Lupt cu gandurile negative ce ma apasa si incerc sa imi gasesc entuziasmul ca o sa fie totul bine si o sa ne linistim. O sa iubim mai mult clipele de iesit in parc. Ar fi multe de spus, dar mi-au aparut colegii in birou si nu vreau sa impart cu ei gandurile mele. Ne auzim curand blog drag, m-am intors la tine.

Visam de mult la o zi în care sa stau alături de familia mea... Sa ne petrecem timpul relaxandu-ne și zâmbind... Sa ne încarcăm bateriile. Astăzi este o zi atipica...intervin lucruri ce nu țin de mine sau de Mister. A aparut " virusul vieții" în România ... Nici nu vreau sa ii pronunț numele, a venit când speram și noi ca lucrurile în ceea ce privește construcția casei au început sa meargă pe un făgaș mai lin. Am impresia ca cineva mi-a furat viața și nu vrea sa mi-o dea înapoi. Nu mă regăsesc deloc și ma sperie nebunia pe care o anunță în presă.

Luni am descoperit primul dintisor al micutului nostru. Tot atunci a inceput si primul concurs in care participam alaturi de el...este vorba despre un concurs de fotografie... iar premiul reprezinta 6 sedinte foto profesionale.  Incerc sa imi sustin bebelusul sa stranga multe puncte si sa ne mentinem pozitia frontala in  top. Sunt incantata si fericita.