Povestea unui suflet

Am aniversat un an de la momentul in care viata noastra s-a schimbat. Ireal, dar adevarat sunt sotie de un an si mama de o luna jumatate. Seara inainte a adorm ma surprind cum ma gandesc la toate aceste schimbari si sunt atat de fericita.

Ma pregatesc pentru botezul micutului R. - sunt emotionata cand ma gandesc ca piticul langa care ma trezesc in fiecare dimineata este al meu. Il privesc si nu imi vine sa cred ca a crescut la mine in burtica si acum este al meu pentru totdeauna. Inainte de sarcina nu intelegeam persoanele care spuneam mereu despre copil la persoana I plural, insa acum situatia s-a schimbat, realizez cat de mult m-a schimbat si pe mine sarcina si bebelusul; Sunt mereu omniprezenta in viata lui ... asa ca tot ceea ce face el este in prezenta mea, deci "noi facem". Stateam aseara in bratele lui Mister si il priveam pe R. Amandoi suntem atat de entuziasmati de minunea noastra - copilul nostru drag si iubit. Am realizat intr-un an atat de multe lucruri, si ne-am schimbat amandoi tabieturile si gandirea, totul pentru familia pe care am construit-o impreuna.

Am încercat să mă regăsesc...imi era teama sa nu ma pierd în ritualurile zilnice. Am avut un moment de rătăcire, uitasem sa ma mai ocup de mine. Eram zilnic cu un coc neglijent și niște haine la întâmplare din șifonier. Astăzi sunt eu cu mine și ma simt iar adolescenta... Singura diferența este una pozitiva.. 4,5kg de dulceață.

Timpul zboara frumos. Realizez ca oricie ma intreaba ce fac, cum ma simt...cum merge treaba... primul meu gand este la micutul bebelus, mereu raspund ca sunt fericita, sunt implinita ... totul merge perfect, totul datorita perfectului meu . Mi-am construit o familie - acum incep sa realizez cat de bogata sufleteste sunt. Chiar daca am momente cand mi se pare ca viata mea se invarte doar intre pampersi, lapte, creme si curatenie...cand il privesc pe micutul meu copilas uit de tot cotidianul. Viata de mamica mi-a aratat cine sunt oamenii care ma pretuiesc cu adevarat si care ma cauta chiar daca eu nu am acelasi timp liber pe care il aveam in urma cu cateva luni. Nu am uitat de prietenii mei, le scriu atat de des cat pot, le raspund la mesaje...si cand timpul frumos imi permite ies alaturi de ei si bebe mobilul. Nu am mai reusit sa scriu pe blog, dar adesea aveam o mie de ganduri pregatite sa le astern "pe hartie", am observat ca treptat incep sa imi fac un program si o ...