Timpul zboara repede, am ajuns deja la luna sase de sarcina... mi-ar fi placut sa povestesc mai mult despre ceea ce simt, insa ajung doar tarziu sa am cateva momente libere si atunci ma simt atat de obosita incat nu sunt foarte coerenta in gandire. Inca ma duc la munca si daca ar fi dupa mine as mai face-o si in urmatoarele trei luni. Bebelusul nostru creste frumos, isi face loc sa se joace si sa danseze. Il ador deja si astept cu nerabdare si teama sa isi faca loc in viata noastra. Sunt foarte speriata de gandul ca nu o sa ma descurc. Saptamana aceasta incep si demersurile pentru casa noastra, Mister se ocupa de tot..stresul este pe umerii lui. Il iubesc si sunt mandra ca am un sot atent si implicat. El incearca sa imi i-a si mie emotiile si temerile de pe umeri, vrea sa ma incurajeze ca totul o sa fie bine... in schimb eu tremur ca o frunza in vant. Am o mie de ganduri si nu stiu cum sa depasesc golul din stomac ce ma nelinisteste.
