Povestea unui suflet

M-am trezit foarte devreme, desi imi propusesem o zi de odihna si relaxare pana dupa ora noua, insa nu am putut sa raman in lumea somnului atat timp cat soarle bate frumos in geamul de la etajul trei si ma gadila peste ploape. Ma simt de parca m-am nascut iar, am mai mult chef pentru mine...pentru iesiri. Ma simt energica si vesela, iar asta se vede si prin stilul meu vestimentar si starea pe care o eman. . Iubesc si sunt iubita, iar sarcina completeaza perfect sentimentele mele.

Am iesit cu fetele in oras, nu imi explic de ce de fiecare data cand facem astfel de reuniuni ma simt ca o adolescenta care uita de casa, de masa, de statut... de tot. Parca in clipele respective sunt iar o pustoaica de liceu care vrea sa fie independenta si sigura pe sine. Sunt foarte atenta la detalii si imi place sa ma aranjez pentru astfel de ocazii, nu vreau sa las varsta sa se aseze peste umerii mei.

Am inceput sa vad burtica cum creste, usor si rotund... se formeaza un suflet in interiorul meu. Astept cu nerabdare si iubire sa cunosc minunea. Am emotii, ochii imi sclipesc cand privesc in oglinda transformarile, mi se pare ireal de frumos cum dintr-o iubire se naste a treia. Am fost la ecografie sa vedem casuta in care al nostru viitor copil locuieste momentan, sa ii urmarim miscarile, sa ne dea un semn de ii place roz sau verde, insa a refuzat sa isi dezvaluie identitatea ... asa ca inca punem praf de copt si lasam misterul pana in luna lui cuptor cand o sa dospeasca suficient si o sa iasa afara sa ne cunoastem mai bine. Incep sa te iubesc cu sentimente sublime, sincere si noi.