Povestea unui suflet

De cateva zile ma tin sa aprind laptopul sa intru pe blog sa imi povestesc bucuriile; A fost cea mai buna saptamana din ultima perioada, practic toate mi-au mers bine atat petntru proiectul "casa" cat si pentru capitolul"nunta". Am fost la proba pentru rochia de cununie civila - m-am indragostit pe loc de ea, mi se pare cea mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata... culoarea parca a prins viata si de indata ce am imbracat-o am simtit ca plutesc. Dupa multe probe si cautari pentru rochia de mireasa, am luat hotararea ca aceasta sa fie facuta pe comanda... undeva in doua-trei saptamani o sa intru in posesia ei. A fost o decizie grea, dar a meritat caci am avut multe probe nereusite... am vazut multe modele frumoase doar pe jumatate. Astept cu nerabdare sa stralucesc in ziua cea mare. Asa cum spuneam si mai devreme, ma ocup in concomitent de ambele proiecte importante din viata mea. Am reusit sa depun actele neceare la curent, apa, mediu si domeniu public...toa...

Am iesit sa ma plimb singura zilele astea...simteam nevoia sa plang si sa nu ma intrebe nimeni nimic. Sunt stresata ca nu gasesc rochia mult visata, nu inteleg de ce oamenii ma intreaba despre acest subiect in mod obsesiv, desi am specificat faptul ca inca nu am gasit aleasa. Parca nimeni nu imi vede si intelege durerea.

Viata mea se învârte intre activitățile casnice - evenimente - pregătiri nuntă.. Îmi doresc cu ardoare să vina ziua cea mare, să spun "DA" in fața oamenilor dragi...sa radiez de fericire și să incep o nouă etapă a vieții. Dar cum nici o bucurie nu vine niciodată singură...trebuie să recunosc că îmi este teamă de schimbări. Mă gândesc câte planuri am pentru viitorul apropiat și cu toate astea eu nu sunt stabil financiar perioada aceasta. Nu mă așteptam sa treacă atâta timp pentru o schimbare, dar se pare că lucrurile nu țin doar de mine. Este trecut de ora 1:00 și eu stau cu ochii pe tavan încercând să îmi dau seama unde se îndreaptă viața mea.

Acum incepe sa se astearna stresul peste sufletul meu...am fost la proba pentru rochia de mireasa si din cinci modele probate nu am plecat cu nici una; Sunt total in plop si plopul in aer, nu inteleg de ce este atat de greu sa gasesc rochia potrivita...de ce inca sunt nedumerita, nu inteleg ce asteptari am de la o rochie si nici macar de ce unele costa cat nu fac. Stau si ascult ticaitul ceasului si ma sperie, imi este teama ca am lasat pe ultima suta de metrii acest aspect si acum ma preseaza lipsa rochiei.

Aniversarea mea a trecut. Am primit multe cadouri superbe... anul acesta am simtit ca viata mea a luat o intorsatura, caci am primit cadouri de casa noua. Astept cu drag sa imi decorez casa...insa mai am de asteptat putin. Mister mi-a adus o masa de machiaj. Imi amintesc cate economii vroiam sa fac in liceu pentru o astfel de investitie, insa am abandonat planul inainte sa il incep. Acum, o sa am propiul meu coltisor de rai colorat.

Timpul petrecut in Timisoara a fost timp de calitate. Am simtit ca ma reindragostesc si ma redescopar pe mine. Am fost iar umana si copilaroasa...am lasat stresul acasa si m-am bucura de aceste zile minunate cu Mister. Am furat putin startul, am vazut cum o sa fie sa stam amandoi in viitoarea noastra casuta si pot sa declar cu emotie ca abia astept sa fie gata visul nostru. Viata in doi este un sentiment adorabil si unic.

Cine spune ca oamenii fara un job stabil au timp inseamna ca nu au idee cate lucruri poti si vrei sa faci când nu ai un ritual zilnic împământenit.. Timpul zboara si eu as vrea sa nu il las aa treacă fara sa fac ceva pentru mine si viitorul meu. Mai am putin până la marea schimbare... Emotii, teamă, gânduri, vise..