Povestea unui suflet

Simt inima cum bate puternic. Plutesc pe un nor imens de fericire si iubire. As vrea ca acesre zile sa nu se mai termine niciodata. Privesc in oglinda si vad un zambet larg, inexplicabil, colorat si descopar o privire luminoasa. Semnele acestea ma fac sa inteleg cat de indragostita si iubita sunt. Ma trezesc privind omul drag, sarind la el in brate si rasfatandu-ma ca un copil. Sper ca toate aceste sentimente sa nu dispara si sa ma vad asa indragostita si peste o luna, un an, o viata! Love is...

Nimic concret pentru aceasta zi... as fi vrut sa ma las imbratisata de bratele patului, sa ma rasfat in pilota calda si sa inchid ochii in cautarea odihnei. Simteam ca am de recuperat cateva ore de somn, as fi vrut sa fac o abatere de la regula si agitatia cotidiana... insa m-am trezit in picioare, imbracata - gata de plecare. M-am cufundat in lucruri marunte, am gatit si m-am jucat cu masina de cusut.

Weekendul acesta am avut pate de libertate si plimbari. Am simtit o doza de relaxare si o usurare, ca si cum grijile le uitasem intr-un bagaj. M-am bucurat din plin de aceste momente si am lasat sa se vada cat de fericita sunt. Chiar daca nu a fost locul in care ma asteptam sa ajung, pot sa declar ca am fost multumita de aceasta zi, caci mi-am petrecut-o in intregime cu el.

Cand am reusit sa imi gasesc cateva ore de timp, am constatat ca nu am cu cine sa il petrec. Ma uitam in jurul meu si nu am pe cine sa contactez... oamenii dragi mie sunt la munca, iar eu pierd doua zile de liber muncind in scopuri casnice. Imi este dor de o zi alaturi de EL...sa rad si sa nu ma uit la ceas...sa ma simt libera.

Am privit ceasul de nenumarate ori, asteptam sa vina seara si sa tresar auzind telefonul sunand.  Poate ca este copilaresc, insa... imi doream cu ardoare sa aud o voce cunoscuta si blanda ce isi dorea sa ne unim singuratatile in aceasta seara. Cu siguranta oboseala si entuziasmul meu au reusit sa ma transforme. Am simtit cu fiecare minut o stare mai apasatoare, o dorinta sa ies la aer...sa fac ceva util pentru mine. Am avut parte de o explozie de sentimente. Mi-am varsat paharul cu nemultumiri si am plans... nu stiam unde o sa se ajunga, insa simteam ca e tot ce mai pot sa fac dupa aceasta zi de "disparitie". Impacarea e dulce si sentimentul de recucerire si mai infloritor; Adesea stau si ma gandesc cat de singura sunt fara tine, dar si cat de fericita ca te am din toate punctele de vedere. Esti prietenul meu, iubitul si sper ca o sa fi, logodncul si sotul meu. P.s. : " Prietenia e ca mierea : nu expiră şi nu are termen de garanţie."

Astept cu nerabdare weekendul ce vine. Am planificat o poveste cu surprize. Sunt entuziasmata desi nu stiu ce urmeaza sa mi se intample.

Am avut parte de o zi diferita, dar frumoasa. Nu stiu daca pot sa spun ca e ceva ce mi-a intunecat in adevaratul sens al cuvantului ziua...poate ca as mai fi avut nevoie de cateva raze de soare pentru a fi pe deplin multumita, insa nici in situatia actuala nu ma plang....au fost si momente mai rele. Mi-am propus de nenumarate ori sa ajung, sa bat la usa si sa ofer un zambet spunand "am venit sa te colind"... insa au fost la fel de multe ocazii ratate si invitatii pe care nu am putut sa le duc la indeplinit. Imi luasem gandul, cu siguranta ma gandeam ca trenul meu a plecat din statie si trebuie sa inteleg situatia, usa s-a inchis inainte ca eu sa ajung. Cert este ca desi astazi am reusit sa bat la usa...nu inseamna ca secura razboiului s-a ingropat. Tot sunt extrem de suparata pe tot ce se intampla, pe schimbari si pe intepartari, insa incep sa ma resemnez. Ma gandesc cu groaza ca timpul trece si trebuie sa i-au o decizie..nu ca ar conta pentru cineva...doar ca pentru min...

Stiu ca suna ciudat, surpriza inseamna ceva ce nu stii ca urmeaza, insa in cazul meu stiu doar ca trebuie sa imi pastrez ziua X libera si sa ma imbrac in rosu... restul e can can. Nu stiu unde merg, nu stiu cat stau si nici ce o sa mi se intample. In minte imi zboara nenumarate ideei... ma gandesc la ceea ce am spus pana acum ca imi doresc sa fac si nu am reusit, ar putea sa mai fie ceva ce am insinuat in ultima perioada in gluma... sau pur si simplu o iesire romantica.  Viitorul ma surprinde si astept cu drag. Sunt entuziasmata si nerabdatoare sa simt pe propria mea plecare in necunoscut. Imi doresc ca totul sa decurga asa cum imi doresc eu, sa fiu fericita si sa inteleaga si cei din jurul meu nebunia in care pasesc. E o experienta noua pe care imi place sa o explorez si ma fascineaza necunoscutul.

Imi doresc atat de multe lucruri marunte, dar nu stiu cum sa le spun...cum sa le duc spre implinire. As vrea sa am doua zile numai ale mele, sa ma bucur de ceea ce imi place sa fac: sa zambesc, sa ma plimb, sa mananc ciocolata, sa fac fotografii, sa rad, sa imbratisez, sa citesc, sa alerg... As vrea, insa trec prin faza in care fie nu am timp de nimic, fie nu am cu cine sa indeplinesc aceste dorinte in "clipa asta"... iar "mai tarziu" este deja tarziu. Am inceput prin a face ceea ce depinde numai de mine, insa tic-tac-ul acesta nebun ma impinge spre o companie, sa fiu langa cineva care sa imi inteleaga nebunia si sa intre impreuna cu mine in ea. Sunt putin egoista, o recunosc, insa o fac pentru binele nostru...simt ca meritam mai mult, timpul zboara prea repede si Noi avem nevoie de fiecare minut liber sa il multiplicam in amintiri placute si in gesturi calde;  Seara cand pun capul pe perna inainte de culcare, gandul imi pleaca necontenit la jumatatea sufletului...

Im viata pierdem multe lucruri si momente... uneori putem sa pierdem un tren sau un autobuz, insa mereu exista o "data viitoare". Astazi a fost este sarbatoarea de Paste, ca in fiecare an am fost acasa alaturi de familie. Mi-am propus sa nu ii dezamagesc, asa ca am decis sa le fiu alaturi...desi simteam nevoia de o excapada, dar am amanat-o pentru alta ocazie. Priveam in jurul meu pe bro, acel frate care anul acesta face nunta si multe avalanse de lucruri pe care nu le recunosc a fi genul lui. As vrea sa fiu indiferenta, sa nu ii spun ce ma supara, insa nu pot... ma doare cand il vad aerian, transformat si putin de pe alta planeta. Imi este dor de ce era candva. As vrea sa il (re)gasesc macar pentru  o zi si sa ma bucur la maxim de acele ore. Am ajuns sa ii povestesc lucruri seci si banale, caci nu mai are timp pentru noi. E un musafir in casa unde pana mai ieri era stalpul si prezenta ce se facea remarcata.

Am ajuns sa fac lucruri instante, sa nu analizez mult si sa ma bucur de moment.

Am plecat cu gandul sa nu cumpar nimic, insa...am venit acasa cu trei pungi pline. M-am rasfatat si sunt fericita. Am avut parte de cateva momente de detasare fata de orice se petrece in jurul meu.

Este trecut de miezul noptii, gandurile imi sunt inundate de ideei si dorinte. Perioada aceasta sunt putin confuza ganditoare. Privesc in trecut si fac o paralela cu acest prezent. Nu imi vine sa cred cat de mult m-am schimbat, sau poate ca aceasta eram eu cu adevarat si mi-a fost tema sa arat aceasta latura. Ma analizam ieri cand am fost pusa in fata unui moment putin inconfortabil, dar pe care l-am trecut cu capul sus si cu zambetul pe buze. Recunosc, ma intriga anumite ganduri... as vrea sa inteleg de ce se intampla "coincidente", dar parca intr-un fel sau altul, imi doresc sa fiu indiferenta, sa imi demonstrez ca sunt puternica si nu imi pasa. As fi ipocrita sa spun ca nu ma "inteapa" schimbarile radicale si gesturile ce imi sunt transmise cu directie. Ma fac eu mare....stiu ca pot. Intr-o zi o sa uit de anul trecut, pot sa o fac!

Am fost incordata si plina de activitati, am cam lasat sport-ul pe loc secund... m-am multumit ca nu stau locului...sperand ca asta face minuni. Mi-am propus ca din liberul viitor sa ma apuc de treaba serioasa. Am nevoie de timp pentru mine si de sport. O viata sanatoasa, un echilibru si o bunastare.