Povestea unui suflet

Saptamana asta am facut cateva excapade pe care nu le-am programat in detaliu, insa au iesit de minune. Nu stiu daca trebuie sa imi pun un semn de intrebare pentru tot ceea ce am gandit si am facut; Am mers pe premisa "traieste acum ca si cum maine nu mai este". M-am bucurat de fiecare minut in plus pe care l-am avut in aer liber, am ras zgomotos si am privit stelele in cel mai nebun mod. Imi pare rau ca doar eu pot sa vad aceste lucruri si sa ma bucur de gesturile frumoase. As vrea ca intr-o zi...cineva...sa aprecieze macar la fel de mult ca mine aceste momente. Imi amintesc cand am spus ca "as vrea sa fie cineva care sa te cunoasca macar atat cat am facut-o eu"... pentru mine insemna putin, simt ca mai am de descoperit... insa pentru /tine\ inseamna mai mult decat a facut-o cineva vreodata. Nu ne-am propus sa devenim atat de buni prieteni, dar destinul asa a vrut...asa ca iata-ne aici impreuna spunandu-ne cele mai mari secrete si cele mai penibile momente. ...

Mi-am propus sa nu mai am asteptari, caci dezamagirea a fost pe masura...asa ca de azi nu ma mai gandesc la ce mi-as dori sau la cum este normal.

Sufletul mi-e plin de ganduri si amintiri. Nimeni nu intelege situatia, poate ca nici nu mi-am dat interesul sa le explic ce simt si cum vad eu viitorul... Totul pare un domino acum, pica o piesa, intreaga structura se duce pe apa sambetei. Ma doare cand ma gandesc ca nimic nu o sa mai fie la fel; In fiecare zi o sa privesc in jur si o sa caut cu privirea conturul trupului tau. Gandul ca nu o sa mai fiu inconjurata de rasul colorat pe care il auzeam de la intrare...ma omoara incet. Am plans si inca o mai fac atunci cand raman singura cu mine, doar asa pot sa imi exprim durerea. Nu am nevoie de nimeni pentru a ma ridica de jos, stiu ca e doar durerea mea. Am promis ca o sa fiu puternica si o sa lupt pentru ce aveam. Poate ca toata aceata problema aduce de la sine o legatura pe care in prezent refuzam sa o vad.

Ascult muzica, imi era dor sa ma cufund in fotoliu cu laptopul in brate si cu muzica linistitoare in casti. Trec printr-o perioada foarte confuza, incer sa imi revin insa am nevoie de o speranta ca totul o sa fie bine. Numar zilele si as vrea sa se opreasca timpul in loc. Imi este teama de ziua in care o sa te caut cu privirea si nu o sa fi acolo. Inteleg ca nu este dorinta ta, insa durerea mea este la fel de mare, caci pentru mine tu trebuia sa apari de nicaieri sa ma faci sa zambesc, sa lupt cu morile de vant si sa am forta pentru orice s-ar intampla. Nu e un capat de lume, exista tehnologie pentru comunicare... insa timpul este hain si o sa ne puna in incurcatura. Vreau sa iti dau putere sa crezi ca o sa fie usor pentru amandoi si ca toata povestea ne intareste... insa eu cred ca o sa luptam amandoi cu o poveste grea;

Cand mintea este ocupata cu ganduri multiple sigur nu este un lucru bun... Adesea ma surprind deschizand usa dorintelor neimplinite si neimpartasite. Imi este teama cand intru in scotocirea acestor ganduri...analizez prea in detaliu ce mi-ar placea sa am si cat de minore sunt gesturile pe care ma astept sa le primesc...insa cu toate acestea nu ajung la stadiul de realizare din motive puerile. Am obosit sa cer o mireasma de primavara ... nu mai vreau sa fiu cea de ieri, as vrea sa fiu rezervata si sa las destinul de la sine; Imi este rusine de mine...

Nu scapi! Destinul m-a facut sa ma tem de puterea mea nebanuita. Istoria se repeta, am reusit a o suta oara sa imi transform prietenul cel mai bun intr-un om prea grijuliu fata de mine, iar intentia mea nu a fost nici macar o clipa asta. Imi vine sa ma bag in carapacea mea si sa ma ascund acolo... dar ma gandesc la el, nu are nici o vina pentru asta si cred ca mai rau l-as supara sa fug ca si cum ar avea o boala transmisibila. Deviza mea in viata: Tot inainte!

Nu stiu daca este mana destinului sau o pura intamplare... nu m-as fi gandit niciodata la aceasta posibilitate, insa de cateva zile sunt in sah-mat. Atunci cand am primit post-ul, am fost timorata si dezamagita ca nu sunt pe aceeasi tura cu cel mai bun prieten al meu, asta insemna ca nu ne puteam vedea in timpul liber... Am avut noroc si am ajuns sa muncesc pe tura lui, sa ne petrecem timpul de munca impreuna si sa ne facem zilele sa treaca mai usor... dar orice bine are si un revers; Ma uit la calendar si bifez cu mintea "amr-ul" pana cand o sa ne desparta... E ciudat, dar ma doare aceasta situatie...cand el este la munca eu o sa fiu libera si viceversa. Nu exista zi in care putem sa ne vedem...

Privesc in stanga mea si cand te vad langa mine sunt atat de fericita, imi sclipesc ochii de bucurie, zambetul imi este larg deschis si oboseala dispare ca si cum nu a fost prezenta in trupul meu. Instant am o dorinta sa te pup zgomotos pe obrajii tai calzi. As vrea sa intelegi macar jumatatea din iubirea pe care ti-o port...sunt atat de indragostita incat fiecare minut alaturi de tine nu vreau sa il irosesc de prisos. Totusi ceva ma tine in loc. As vrea sa intelegi cat de important este pentru mine sa ma simt univerul tau oricand; Feeling

De foarte mult timp ma framanta o intrebare " exista prietenie intre o fata si un baiat fara ca unul dintre ei sa nutreasca sentimente?"... raspunsuri am tot inerat sa gasesc, dar nimic concret. Eu am avut cativa prieteni si mereu am terminat aceasta uniune prin despartire reciproca... nu se mai putea pastra o legatura din moment ce prietenia vine dintr-o singura parte. In momentul de fata, cei mai buni prieteni ai mei sunt tot baieti, si ne intelegem de milioane...parca am fi trait cu aceleasi idealuri si complexe. Stateam si ma gandeam ca fara ei as fi pierduta. Nu vreau ca nimic, niciodata sa ne deasparta.

Este ora doua noaptea, nu am somn...stau cu laptopul in brate si ma gandesc la nimicuri. Privesc in urma si realizez ca ultimul an m-a transformat intr-o persoana mai buna, mai intelegatoare si cel mai important am ajuns sa ii multumesc "pe ai mei". Situatia este sub control, totul este pe pace Nu imi vine a cred ca totul a fost candva in prezentul meu si mi-a rascolit sufletul zi de zi. Ma simt de parca am trait un cosmar si m-am trezit dupa un an... I-am oferit timpului timp si ma bucur ca am fost rabdatoare si puternica, desi pentru asta am avut nevoie de mult sprijin din partea prietenilor mei de suflet. Chiar daca am pierdut prieteni, din vina mea sau nu, acum sunt linistita si nu imi mai doresc sa tin legatura cu oamenii doar de dragul vremurilor trecute. Am pastrat in suflet amintirile frumoase si am pasit mai departe. Viitorul imi rezerva ceva nou, asa ca sunt pregatita sa accept orice; Cum spuneam in postarea precedenta, fratele meu mi-a luat-o inainte, chiar d...

Anunt important, fratele meu se insoara anul acesta in octombrie.

Am petrecut un weekend minunat la Brasov alaturi de Misters si un cuplu de prieteni. Totul a fost ca in povesti si am avut parte de odihna la care doar visam. Desi ne-am plimbat mult, am avut timp si pentru noi.... sa vorbim, sa ne aranjam si sa visam impreuna. Mister ma face sa plutesc pe un nor de puf si ma ajuta a iubesc pe ci e trece mai mult.... dar mereu pe el. Nu m-am saturat sa ii stau alaturi, as mai fi avut nevoie de enorm de multe zile, insa nu as fi regretat daca nu ajungeam sa ma satur...placeerea e atat de mare cand ma uit la el si imi zambeste.