Povestea unui suflet

Astazi am facut un lucru pe care mi-l doream, dar de care mi-a fost teama. Ma bucur enorm ca "planul" meu a decurs asa cum mi-am imaginat si am reusit sa am o zi minunata si speciala. Zambesc larg cand ma gandesc ca am facut o nebunie si in acelasi timp un lucru nevinovat de dulce. Iubesc momentele dulci!

Iubesc si sunt iubita. Simt si ofer. Gandesc si primesc. Totul in jurul meu este pastelat si frumos conturat. Am ajuns acolo unde visam acum ceva vreme; Nu stiu daca insistentele mele rugaciuni au facut aceasta minune sau poate optimismul pe care l-am redescoperit dupa multe lacrimi varsate. Cert este ca sunt bine si situatia se imbunatateste. Inima mea este fericita si simt ca iubesc mai mult ca oricand. Am un loc de munca si timp pentru mine si pasiunile mele... nu puteam sa imi doresc nimic mai mult de atat. Zi de zi ii multumesc Celui de Sus pentru tot binele pe care mi-l face.

"Cand ai prieteni nimic nu ti se pare prea greu". Vreau sa recunosc faptul ca am ajuns la minunata concluzie ca un prieten alaturi inseamna enorm . Datorita unui om cu suflet mare si cu o rabdare de fier, astazi sunt fericita si implinita in luna octombrie. Au fost multe momente in care am clacat, insa acest om m-a ridicat si m-a scuturat...iar acum uite-ma cu zambetul la pachet si cu inima sclipind de bucurie. As vrea sa nu pier dprietenia asta niciodata si sa pot sa il rasplatesc intr-un fel sau altul.

S-a terminat si acest minunat liber, insa nu am reusit deloc sa ma odihnesc...poate chiar sunt mai obosita ca dupa doua zile intregi de munca.  As vrea sa pun capul pe perna si sa adorm pana cand intreg corpul imi este relaxat.  Zilele acestea au trecut fara sa imi dau seama. Am avut o aniversare pentru care am fost la cumparaturi si am alergat dupa cadoul potrivit. Seara a continuat la petrecere pana cand zorii zilei crapau de ziua noua, asa ca am sarit repede in pat, m-am invelit cu pilota sperand ca o sa am un somn lung si calduroas, insa dimineata a venit atat de repede, incat am fost nevoita sa ma ridic din pat. Am dulcegatit printre picaturi,dupa care am avut intalnirea magica pe care o asteptam. Am o viata dezorganizata ar putea multi sa spuna, insa pentru mine este destul de ordonata...vreau ca timpul sa il impart cu toata lumea si sa nu neglijez pe nimeni.

Astazi a fost o zi speciala, am asteptat-o de mult timp...am calculat zilele pe calendar astfel incat sa ma asigur ca nu sunt la munca; Am vrut sa fie ceva special...doar ca nu stiam exact ce. Chiar daca nu am facut nimic iesit din comun, faptul ca am  fost alturi de omul potrivit a insemnat enorm. Timpul a trecut repede, atat astazi cat si in acest ani... inca ma gandesc la tot ce am simtit si la ce gandeam despre acest pas. Au fost multe piedici, exact ca intr-o telenovela, as putea cu lejeritate sa imi continuui cartea vietii cu povestea mea de iubire, fara sa improvizez nimic. Totul a fost asa de conturat incat fiecare piatra in drum acum inseamna o mica poveste, iar momentele frumoase sunt ca aripile unor ingeri. Iti multumesc pentru tot!

Am avut parte de o plimbare prin locuri romantice si frumoase, aproape de casa...insa nu intr-un loc accesibil de oricine. Am preferat sa ma indepartez putin de cotidian, sa ma ascund intr-o lume insorita si colorata. Toamna aceasta a fost deosebita si asa vreau sa o simt pana la sfarsit. Imi pare rau ca nu am imortalizat peisajele pe care le-am vazut, insa imi propun sa ma intorc acolo cat mai curand. Prin toata starea mea euforica, am reusit sa ajung acasa la masa...sa fiu alaturi de familie, stiu ca le lipseste prezenta mea acolo, asa ca incerc sa le fac pe plac. Pentru mine nu masa in sine conteaza, ci pun pret pe timpul petrecut cu ei....chiar daca este vorba de doua zeci de minute sau mai putin. Pe seara am profitat de ultima zi de liber a celui mai bun prieten al meu si am iesit sa ne plimbam; Acum as putea sa il intitulez "colegul meu de munca", insa e o chestiune mai secreta...despre care nu am spus multor oameni. Chiar astazi ne-am intersectat cu fosta "c...

Etajul 3. Ce dor imi este sa vin la etajul trei si sa imi scutur sufletul de sentimente... sa povestesc ceea ce am facut pe parcursul zilei si mai ales sa spicuiesc intamplari din viata. Timpul a ajuns foarte pretios si ma limiteaza sa scriu concis ceea ce simt... insa o sa incerc sa trag de el , astfel incat sa pot sa scriu mai des si mai poetic. Astazi am rasfoit mesaje vechi din telefon....imi aminteam de momente petrecute alaturi de anumiti oameni la care au ramas bucati din trecutul meu. Viata-i dura si o traiesc ca atare!

Chiar daca ieri am fost suparata si am varsat cateva lacrimi, ziua de astazi s-a aratat foarte deosebita. Incerc sa remediez probleme din trecut si sa aduc un plus de condiment vietii mele. Vreau sa fac tot ceea ce imi place si sa imi petrec timpul cu oamenii dragi, chiar daca nu mai am mult timp...incerc sa il impart asa cum se cuvine. Sper ca totul sa se indrepte spre o perioada indelungata si minunata.

Ma simt odihnita. Astazi m-am plimbat si am colindat prin magazine, mi-am incarcat bateriile si m-am pregatit pentru o noua perioada aglomerata. Zambesc larg si ma gandesc la Mister, sunt atat de fericita cand il privesc si il vad mandru ca este al meu. Simt ca plutesc pe un nor pufos si prind aripi. Cu siguranta nu sunt cea mai speciala persoana de pe Pamant, insa EL asa ma face sa ma simt. De cand ma lasa acasa, simt un gol si as vrea ca timpul petrecut langa el sa fie mai lung, mai mult...dar  la fel de intens.

Sunt fericita. Am reusit sa fac ceea ce mi-am propus si chiar am depasit "norma". Astazi a venit Mister din Viena. Zambetul mi-a fost prezent pe chip intreaga zi. Am radiat de fericire si am avut un sentiment ca ma reindragostesc iar si iar de acelasi baiat.

Tortul facut de mine pentru o comanda speciala. Chiar daca unii oameni imi dovedesc e zi ce trece ca ei nu merita sa fiu atenta si draguta cu ei, vreau sa consider ca tot ceea ce fac reprezinta o bunatate ce mi se intoarce inapoi. Timpul este pretios si as vrea ca sa il folosesc in favoarea oamenilor ce merita cu adevarat. Acum atat spun "un sut in fund, un pas inainte" - nu vreau sa ma cert cu nimeni pentru impertinenta si indiferenta cu care au tratat acest moment, insa stiu ca data viitoare sa nu mai fiu disponibila pentru ei. Bunatatea este tratata ca o prostie...

Chiar daca nu am mai scris de cateva zile, pot sa spun ca totul imi merge bine. Munca in acest colectiv este mai frumoasa decat ma asteptam. Nu stiu daca m-am facut placuta pentru toti, insa majoritatea se comporta frumos si ma fac sa ma simt dorita. Energia mea debordeaza si ma face sa imi doresc mai mult sa slabesc....sa imi demonstrez si pe acel plan ca pot.

Am fost la doctor cu Lizu, pana acum situatia este sub control...insa urmeaza tratamentul inca o luna.

Sensibilitatea mea este destul de mare in ultimele zile, cred ca am nevoie de mai multa odihna. Astazi am avut o stare de tristete interioara, nimic nu imi intra in gratie si lacrimile stateau sa curga din orice vorba nesemnificativa. Am incercat sa ma abtin si sa imi gasesc un echilibru. Seara am petrecut-o in compania unor "prieteni" care se dovedesc a fi doar niste masti pentru moment.

Cand sunt obosita parca ma transform. Nu mai pot sa trec cu vederea peste ceea ce ma supara si plang din tot sufletul meu. Totul se hiperbolizeaza si ma raneste mai tare. Astazi am avut zi libera si imi imaginam ca o sa se desfasoare altfel, insa rezultatul a fost dezastros.

Prima zi de munca.... prima lacrima varsata. Oboseala si-a spus cuvantul si nu am reusit sa trec peste niste cuvinte reci si dure. Am avut alaturi de mine oameni dragi si m-au imbratisat, iar lacrimile au disparut. In rest, a fost o zi buna...s-a terminat cu renumeratie multumitoare.

Sunt foarte vesela. Ma gandesc la momentele frumoase, la clipele alaturi de cei dragi si la peisajul tomnatic pe care il vad pe fereastra; Ma simt romantica si energica. As vrea ca timpul sa se opreasca in loc si sa simt aceste sentimente pentru vesnicie. Imi amintesc ceea ce am simtit in urma cu o luna, imi doream sa treaca luna septembrie, desi nu aveam nici un tel de viitor, defapt planuri aveam...dar nimic nu parea realizabil; Octombrie a venit cu vesti bune pentru mine. Sper sa fie inceputul pe care l-am cautat cu ardoare. Vestile curg lin si vreau sa le traiesc la intensitate maxima. Acum pot sa simt comparatia sentimentelor din ultima jumatate de an...abia acum realizez cat de mult m-am schimbat si prin cate am trecut. Simt ca traiesc!

Astazi am fost la un interviu pentru un job, am trecut cu brio...chiar am stat jumatate de zi. Maine am liber, insa vineri si sambata am tura lunga. Sper sa fiu multumita de decizia pe care am luat-o. Chiar aseara ma gandeam insistent la faptul ca portofelul meu cam fluiera de singuratate...vreau sa il umplu si sa imi pastrez banii pentru zile negre; Ganduri multe am, sper sa le indeplinesc.