Zilele trecute am iesit in oras sa imi ridic un colet si sa fac mici cumparaturi banale... in drumul meu prestabilit, am vazut o banca la umbra, care a reusit sa imi capteze atentia si sa ma faca sa ma gandesc la o zi din viata acesteia . Cu siguranta sta acolo de mult timp, a luptat cu viscolul iernii si lacrimile cerului...dar a primit si mangaierea plapanda a razelor de soare. Probabil a auzit multe povesti (fie triste, de iubire sau de viata), de la toti cei care s-au asezat acolo pentru a isi trage pentru cateva clipe sufletul. A fost martora la promisiuni si juraminte, a vazut oameni fericiti, dar si nefericiti. Cu toate astea acum este singura, nu este nimeni care sa ii tina companie in acesta zi calduroasa de vara. Ma gandesc ca daca ar avea suflet, ar suferi... si din mareata lectie de viata pe care a capatat-o pe parcursul vietii ei, ne-ar spune ceea ce gresim . Dar revenind la realitate, nu are nici suflet nici inima...este doar un martor mut al intamplarilor cotidiene;