Uneori viata-i ca un domino. Dupa prima piesa cazuta nu iti ramane decat sa te uiti cum vor cadea si celelalte ... sau poate sa intervii incercand sa le salvezi pe cele ramase in picioare.
E greu sa nu intelegi cum totul se prabuseste intr-o clipa. Vrei sa repari situatia dar nu stii de unde sa incepi, cum sa ridici piesele si nici unde este ultima.
Totul e o dezordine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ganduri de octombrie
E luni. Plouă, e frig, iar eu privesc pe fereastra biroului. Fizic, sunt aici. Mintea mea, însă, e departe, alergând printre lucrurile pe c...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
E bizar. Căutam o imagine pentru un puzzle... şi iar am ajuns pe blogul tău.
RăspundețiȘtergereMai devreme vorbeam cu un cineva tare drag mie. Îi spuneam că mai nou văd viaţa ca pe un puzzle. Cu muuuulte piese. Şi ce e mai rău - fără imagine ajutătoare. Singura certitudine e că trebuie multă răbdare să duci totul la capăt. Să poţi construi în linişte.
Dezordinea... se pare că uneori e mai simplu să dărâmi ca să poţi construi ceva mai bun.
Let it be... :)